2,751 matches
-
școală extrem de individualistă de poezie și proză a fost criticată de către gândirea confucianistă pentru asocierea sa cu un intens lirism senzual, care, de asemenea, s-a evidențiat în romanele vernaculare Ming, cum ar fi Jin Ping Mei. Erudiții-Funcționari și mica nobilime au fost atrași de noua literatură populară romantică, căutând curtezane ca suflete pereche, pentru a reconstitui poveștile de dragoste eroice, pe care căsătoriile arânjate, de multe ori, nu le puteau oferi sau cuprinde. Pictori celebri au fost, printre alții, Ni
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Catedralei vechi din Bălți și ai bisericii Uspeniei din mănăstirea Vorona (Bucovina). Fiul lor Alexandru (despre care cunoaștem că a decedat în 1819), a fost comis la Curtea domnească. În 1812 a intrat în supușenia Imperiului Rus, participând la adunarea nobilimii din 1814, figurând ca nobil și alegător și la 1818. A fost moșier la Căinarii Vechi, Heciu Vechi și Nou, Biliceni, seliștea Drochia, Mândâcul Nou, seliștea Șura și târgul Bălți (Soroca), Milești și Medeleni (Iași), Mașcăuți, Bălășești, Raculești, Jăvreni, Petricani
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
începutul sec. al XIX-lea o anumită parte din moșia Temeliuți a aparținut și căminarului Zarti. Partea în cauză a revenit principelui Constantin Ilie Contacuzino, ca zestre în urma căsătoriei acestuia cu fiica lui Zarti - Ecaterina. Potrivit Actelor Comisiei pentru Cercetarea nobilimii din Basarabia la 1821 (publicate de Gh. Bezviconi) „Prințul Constantin Ilie, fiul lui Cantacuzino, 28 ani, în retragere, locuiește în Ținutul Iași, căsătorit cu fata Căminarului Zarti, Ecaterina, are o fată, Safta, de 1 an, stăpânește în Ținutul Iași moșia
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
II-lea din era noastră (din perspectiva creștină). În istoria culturii europene, perioada este considerată a fi parte a Evului Mediu. Lumea veche a asistat la declinul puterii bizantine și la ascensiunea dominației normande în Europa, alături de rolul influent al nobilimii feudale și al papalității. În nordul Italiei, populația centrelor urbane a crescut, făcându-și apariția capitalismul organizat timpuriu și dezvoltându-se o cultură comercială . În China aflată în timpul Dinastiei Song și în lumea islamică, acest secol a marcat apogeul științei
Secolul al XI-lea () [Corola-website/Science/298554_a_299883]
-
glie prin lege. Negustorii și meșteșugarii erau legați de orașele lor. Nici un supus al țarului nu putea călători în afara granițelor țării fără aprobarea suveranului. Alexei a transformat Duma Boierilor incluzând în ea un număr mare de oameni aduși din rândurile nobilimii militare în loc de aristocrați. În 1649 țarul a creat Departamentul Mânăstiilor care ținea sub observație moșiile bisericilor și limita dreptul bisericii de a achiziționa terenuri suplimentare. A creat noi regimente de soldați ruși comandați și pregătiți de experți străini. S-au
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
la Brașov. Nicolae Pătrașcu a participat la cucerirea Moldovei de către Mihai, conducând, personal, o armată alcătuită din 10-16 000 de oșteni. La începutul lui septembrie 1600 trece cu oastea în Transilvania pentru a-și sprijini tatăl, aflat în conflict cu nobilimea răsculată aliată cu generalul imperial Basta. După înfrângerea de la Mirăslău, din 8/18 septembrie 1600, Mihai a pierdut toate stăpânirile, inclusiv Țara Românească. În timp ce tatăl său lupta cu oastea polonă care-l aducea pe pretendentul Simion Movilă, Nicolae Pătrașcu este
Nicolae Pătrașcu () [Corola-website/Science/314945_a_316274]
-
a pierdut controlul posesiunilor sale în cadrul imperiului. Tatăl său l-a numit comandant al ducatului Schleswig-Holstein. Comanda sa nu a avut succes în special din cauza cerurilor cu mareșalul Anders Bille, care comanda forțele daneze. Aceasta a fost prima coliziune cu nobilimea daneză, care ulterior l-a privit cu mare neîncredere. Moartea fratelui său mai mare în iunie 1647 i-a deschis perspectiva de a deveni moștenitor al tronului danez. Totuși, acest subiet era încă nesoluționat atunci când Christian al IV-lea a
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
epopeelor lui Homer. Așa cum scrie el însuși în "Tristia IV 10", Ovidiu s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în orașul Sulmo (astăzi: Sulimona), situat în Italia de mijloc, la aprox. 140 km depărtare de Roma. Tatăl său aparținea nobilimii și-l destinase funcțiilor publice. După un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedică totuși carierei artistice. Își completează cultura la Atena și, împreună cu prietenul său, poetul Aemilius Macer, întreprinde o călătorie în Sicilia și Asia Mică. Întors la Roma
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
mai târziu. Pe 6 octomrbie 1467, Ioan a cucerit Suedia, în timpul unei campanii militare scurte și eficiente, învingându-l pe Sten Sture în bătălia de la Rotebro, după ce a subestimat poziția sa de a câștiga peste cea mai mare parte a nobilimii suedeze. Sten s-a predat regelui în Stockholm și s-a împăcat cu el. Ioan a fost încoronat ca rege al Suediei iar lui Sten i s-a oferit cea mai înaltă poziție de autoritate din Suedia. La acea vreme
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
sněm") el a devenit liderul recunoscut al Partidului Național ("staročeši"). El a solicitat înființarea unui regat ceh care trebuia să includă Boemia, Moravia și Silezia, iar în zelul său pentru autonomia cehă a intrat într-o alianță chiar și cu nobilimea conservatoare și cu catolicii extremiști. A participat la Congresul panslavist de la Moscova din 1867. El a murit la Praga, la 26 mai 1876. František Palacký este considerat unul dintre cele trei Părinți ai națiunii - primul este regele Boemiei și împăratul
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
orașul ei natal, Paris. Acolo, fratele ei care va deveni Prințul Frederic al III-lea, s-a ocupat cu construcția hotelului de Salm ca reședința din Paris a familiei Salm-Kyrburg și un loc de întâlnire pentru mulți membri ai înaltei nobilimii. În timpul Revoluției franceze, fratele său Frederic al III-lea și iubitul ei, Alexandre de Beauharnais au fost ghilotinați, dar Amalie Zephyrine a știut cum să supraviețuiască revoluției. În 1797, ea a cumpărat cimitirul în care fratele și iubitul ei au
Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg () [Corola-website/Science/319676_a_321005]
-
oblastei Basarabiei" prin care puterea executivă revine unui general-guvernator a cărui autoritate era limitată de un organ numit "Înaltul Sfat al oblastei", compus dintr-un "nacialnic" (președinte), patru membri, viceguvernatorul și doi judecători, toți numiți, și șase deputați aleși de nobilime pe un termen de trei ani. Limba oficială se prevedeau a fi rusa sau "moldoveneasca"(româna). Regiunea Basarabia este împărțită în șase ținuturi/județe: Cu centrul la Bălți Cu centrul la Chișinău Comuna Vărvăreuca, fiind situată pe malul drept al
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Cu centrul la Chișinău Comuna Vărvăreuca, fiind situată pe malul drept al râului Răut, aparținea de ținutul Iași cu centrul la Bălți. În ținuturi s-au menținut ispravnicii - câte unul de fiecare, plus câte patru asesori sau comisari, aleși de nobilime și confirmați de namestnicul țarului în regiunea Basarabia. S-au păstrat și ocoalele, cu câte un ocolaș în frunte, iar în satele funcțiile administrative și polițienești erau executate de vornici." La scurt timp după moartea lui Alexandru I, urmașul său
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Spaniei și Duce de Milano de la 7 septembrie 1672. Datorită celei mai înalte rezoluții a împăratului Francisc I al Austriei de la 10 decembrie 1816, conților Claudius (Claudio) della Scala din Lodi, precum și fiilor săi Hanibal și Franz a fost confirmată nobilimea veche, conectată cu permisiunea conducerii titlului de conte în Austria. Fiul cel mare s-a căsătorit cu Paraschiva de Goian din Bucovina. Familia a cumpărat în lungul timpului în ducat moșiile Berbeștie, Călinești, precum în Galiția Landestreu (Selenyj Jar), Brigidau
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania ("Carcer Magni Principatus Transilvaniae"). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea din județul Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorința de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal. Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deținere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuința directorală formată din 6 încăperi, conform proiectului
Cetatea Gherla () [Corola-website/Science/307034_a_308363]
-
redat în recensămîntul din anul 1835. În acest an satul aparținea mănăstirii Sf. Sava. În anul 1839 stolnicul Ioan Bantîș de 47 ani face serviciul judecător la Judecătoria Ținut din Tighina da o cerere pentru a fi înscris în Cartea Nobilimii. El este căsătorit cu fața lui Toader Bașota. În stăpînire moșiile din județul Iași: două sate Răsăpeni și Izvoare din alte moșii Miclăușeni, Bocșa și Cucueți, lea primit prin moștenire de la maicăsa, iar Chipercenii i-a luat că zestre. Pentru
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
cu iscălitura Mitropolitului Moldovei și a Boierilor Divanului, întărit cu pecetea Domnitorului Alexandru Moruzi în 1805 cu privire la moșia Cucueți în care se vorbește despre mama sa și rangul tatălui său. În anul 1839 este înscris în partea I a cărții nobilimii. Într-un dosar sub nr. 601 al f. 6 inv 8 șunt un șir de documente bine păstrate care ne arată relamentarea unei acțiuni de trecere a mazilului s. Cucueți, Ion Gheorghiev Volcinschii în categoia țăranilor. Documentul datează cu 22
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
din Cracovia. Rebeliunea polonezilor a fost rapid înăbușită de autoritățile austriece, ajutate de țăranii locali, rămași loiali împăratului. Insurecția s-a manifestat doar în partea vestică a Galiției, populată de polonezi. Insurecția a adus în prim plan și conflictul dintre nobilimea autoproclamată „patriotă” și țărănimea lipsită de înțelegere pentru idealurile naționaliste. Ca urmare a eșecului revoltei, Cracovia, care funcționase până atunci ca „oraș-repulbică liber”, a devenit parte a Galiției și ș-a pierdut statul de capitală în favoarea Lembergului. În partea răsăriteană
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
revolte în teritoriile poloneze aflate sub dominația țaristă, guvernul austriac a proclamat starea de asediu în Galiția în perioada 1864 - 1865, trecând la suspendarea anumitor drepturi civile. Anul 1865 a marcat renașterea ideilor federaliste, așa cum fuseseră sugerate de Gołuchowski. Reprezentanții nobilimii poloneze au reluat tratativele de autonomie cu guvernul de la Viena. Rutenii se simțeau în această perioadă abandonați de guvernanții de la Viena. Naționaliștii „Rutenii Vechi”, organizați în jurul nucleului de la Catedrala greco-catolică Sfântul Gheorghe, și-au întors privirile către Rusia. Printre aceștia
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
etnice. În 1866, după Bătălia de la Sadova și înfrângerea austriecilor în războiul austro-prusac, Imperiul Austriac a început să aibă tot mai multe probleme interne. Împăratul Franz Iosif, într-o încercare de a lărgi sprijinul pentru monarhie, a început negocierile cu nobilimea maghiară. Unii dintre membrii guvernului, printre care și premierul Richard von Belcredi, l-au sfătuit pe împărat că accepte compromisuri constituționale cu naționalitățile imperiului și să creeze o structură federală a statului. Belcredi se temea că o înțelegere exclusivă cu
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
creeze o structură federală a statului. Belcredi se temea că o înțelegere exclusivă cu ungurii nu va face decât să scadă sprijinul restului naționalităților din imperiu. Împăratul a considerat însă că nu este cu putință să ignore puterea și influența nobilimii maghiare, care nu era dispusă să accepte decât un compromis bazat pe dualismul puterii între maghiari și austrieci. În cele din urmă a avut loc „Ausgleich” - Compromisul din februarie 1867, în urma cărui Imperiul Austriac a fost reformat și transformat în
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
bulevard central de către împăratul Napoleon al III-lea al Franței a demonstrat deja că extinderea dimensiunii străzilor a făcut efectiv imposibilă ridicarea baricadelor revoluționare. În următorii ani, au fost ridicate un număr mare de clădiri opulente publice și private. Atât nobilimea, cât și plutocrația, s-au grăbit să construiască vile arătoase de-a lungul străzii. Una dintre primele clădiri a fost "Heinrichshof", deținut' de producătorul de bere Heinrich Drasche, care era situată vizavi de Operă până în 1945. Sigmund Freud obișnuia să
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
livrate românilor, alianțe, împlântarea de colonii-populate cu soldați lăsați la vatră așezați în punctele strategice ale Italiei. Multe cetăți subjugate își păstrau largă autonomie locală, în domeniul instituțiilor, iar alianță cu Romă se baza pe cooperarea între orligarhiile locale și nobilimea română, iar elitele indigene erau dependente de nobilii români prin complexe legături de ospitalitate, clientela, obligații reciproce, înrudiri. Clienții , ca negustori activi, aveau nevoie de supunerea altor populații, care le aduceau profit, iar românii și-au reprezentat cucerirea Italiei că
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de hughenoți, fiind considerat de unii ”cel mai mare masacru religios al secolului”. Acest episod tragic al războaielor religioase a fost rezultatul unor serii de factori politici, religioși și sociali. A fost o consecință a conflictelor civile și militare dintre nobilimea franceză catolică și cea protestantă și a avut drept rezultat o reacție populară sălbatică, ultra-catolică, ostilă politicii regale de reconciliere. Pentru mult timp tradiția istoriografică i-a considerat răspunzători pe Caterina de Medici și pe Carol al IX-lea al
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
rezultatul unei serii de evenimente: Semnarea Tratatului de la Saint-Germain pune capăt celui de-al treilea război religios (1568 - 1570) dintre catolici și protestanți, dar este o pace fragilă deoarece catolicii intransigenți nu o acceptă. Revenirea protestanților la curtea Franței scandalizează nobilimea catolică, dar Caterina de Medici și Carol al IX-lea, conștienți de dificultățile financiare ale regatului, sunt hotărâți să păstreze pacea. Gaspard de Coligny, liderul protestanților, revine în consiliul regal. Pentru a menține pacea între cele două facțiuni religioase, Caterina
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]