2,234 matches
-
Ș-apoi fine del secondo tempo: «du-l, du-l, du-l, că de viață e sătul». Ai fost la înmormântare? L-ai văzut, dragă? Avea capul cât nuca. Ce să zic? Mahalaua natală se dovedea iarăși de o rară noblețe, adevărată Academie, măcar când vorbea de cei plecați fără drum de întoarcere” (pp. 174 - 175). Încă o dată, de ce? Întrebarea rămâne suspendată, ne apropiem de răspuns. Fiindcă o parte din afecțiunea pentru Alexandru Piru se datorează unui transfer simbolic. În eruditul
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
lumea, n-ai ce-i face, n-o s-o schimbăm noi.” Întrebarea, prea des repetată în critică, referitoare la faptul dacă știe sau nu de relația dintre Zoe și Tipătescu e prost pusă: lui Trahanache ipoteza îi e complet străină. Noblețea lui sufletească îl face să conteze în chip absolut pe onestitatea nevestei și pe prietenia lui Tipătescu. În plus, plastografia lui Cațavencu îl împinge mai degrabă să socotească totul ca fiind o înscenare politică. Acțiunea piesei se petrece, nu e
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
eufemism. Judecat după cursul insolit pe care i l-a luat viața, Ion Papuc pare un inadaptat cronic de esență fantastă: un intelectual fără aderență la pojghița lucrurilor concrete, absorbit de himere ideale și trăind sub fervoarea unor modele de noblețe clasică. Mai mult, privilegiul de a nu fi stat sub servituți comuniste l-a plătit printr-o carență îngrijorătoare a oricărei inserții sociale, aproape un deceniu ducînd literalmente o viață clandestină, fără buletin de București și fără un salariu care
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
pe Chateabriand, Stendhal, Ingres, Delacroix, Sainte-Beuve, Nietzsche, Flaubert, Manet, Degas, Rimbaud, Lautréamont, Mallarmé, Laforgue, Proust și alții, atinși sau înecați de acest val”. Se poate susține că eseistul italian a transformat porecla poetului în renume. Nebunia devine un titlu de noblețe. André Malraux, astăzi „L’Express” de la finele lui noiembrie își amintește că au trecut 35 de ani de la moartea lui André Malraux (1901-1976) și îi consacră două pagini, datorate unui normalian și fost ministru, Robert Poujade, care l-a cunoscut
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
o încarnează (despre care vorbește un Jean Ziegler, de pildă: „omul trăiește ca un nemuritor care știe că moare” - Les Vivants et la Mort, 1978) este acutizată. Spre-moartea e aleasă în ambele sensuri ale termenului: alegere conștientă, autorăspundere și distincție, noblețe, însemn al diferenței. Aparținând deopotrivă vieții și morții, ființa poate extrage din amândouă seve durabile. 2. Situarea în „privilegiul de a fi disperat” - moartea degustată. Bacovia și Cioran secretă moartea ca pe un dublu al vieții. Moartea e extravitală, construită
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
cântat corect, muzical, dar nu pot să nu mă gândesc că detașarea, tonul ei obiectiv nu au putut da imaginea vulnerabilei Amelia, sfâșiată între iubire și datoria de soție. Iordache Basalic a rămas consecvent deprinderii sale de a conduce cu noblețe o linie arcuită amplu, aducând pe scenă drama soțului umilit, dornic de răzbunare, convingător în rigiditatea și asprimea sa. Două tinere cântărețe invitate pentru completarea distribuției: Oana Mitu de la Opera din Timișoara și Andrada Ioana Roșu de la Cluj au lăsat
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
câteva tomuri al căror gust îl regăsesc intact și la maturitate. Știu, de exemplu, că oricând deschid Mânăstirea din Parma voi reîntâlni un întreg univers de senzații și că voi fi cucerit de energia debordantă a narațiunii și de pasionalitatea, noblețea ori demonismul eroilor. Mai mult ca oricând, nevoii de visare, de evadare, de călătorie îi găsesc un corespondent în cărțile lui Sadoveanu, și nu în imaginile 3D ale canalelor „Discovery”, „History” sau „Nature”. Aici se află, probabil, diferența fundamentală între
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
mele de limbi orientale, nici orarul cursurilor, nici unde este școala. Ar fi trebuit să-și dea seama că nu urmam nicio școală. Dar, după părerea mea, asta însemna pentru ea - ca și pentru mine - un fel de titlu de noblețe pe care-l purtam și pe care-l moștenești fără să fie nevoie să faci ceva. Celor ce frecventau barul La Rochefoucault m-a prezentat ca „Studenta” și poate că cei de-acolo își mai aduc aminte și azi de
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
Angela Marinescu o pune pe seama dezinteresului de fond. Sau, mai grav, a nepriceperii. Exigențele, în ce privește critica literară, sunt foarte ridicate. Din admirație, însă, nu din suficiență. Într-un loc, îi scapă această declarație, excesivă fără îndoială, dar de o certă noblețe: „Chiar cred că n-ar avea nici un farmec viața literară fără critici. Adică să scriem noi între noi, așa, în dorul lelii. Ar fi penibil” (p. 178). Ceea ce nu o face să lase, vreo clipă, garda jos. Iată criticii pe
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
în care ea se simțea bine și în care Europa se proclama triumfătoare pe pereții decorați cu pânze de Picasso. Nu o mai văzusem de câțiva ani. Cred că ceea ce m-a frapat în primul rând la ea a fost noblețea și frumusețea chipului ei; o mare forță spirituală părea să-i fi modelat fruntea lată și dezgolită, gura energică și binevoitoare totodată și mai ales ochii, foarte mari și foarte adânci care îți rețineau atenția prin inteligența lor sfredelitoare. Îmi
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
în univers totul e materie, ba chiar o materie care se mișcă de la sine în chip orb. Așa se face că cei atrași de alchimie nu au defel naivitatea unor ignoranți. E în ei imboldul de a da universului o noblețe pe care știința i-a luat-o și de aceea nimeni nu ar fi atras de alchimie dacă n-ar avea credința că acolo se găsește o fărîmă de intuiție bună. Nu e nimic grosolan și nimic simplificator într-o
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
cenușă, de a reveni chiar la viață după ce muriseră într-o carte precedentă. În plus, Arnie, naratorul din Nemesis, care este departe de a fi o lumină, își mărturisește singur incapacitatea de a înțelege firea lui Bucky, natura lui chinuită, noblețea motivaț iei lui și-l acuză de o nemăsurată, nemotivată aroganță. Ceea ce tăgăduiește cu și mai multă încredințare o implicare directă. Ce nou ciclu, ce altfel de ciclu va începe (să sperăm) Philip Roth după cele patru nemeses impregnate de
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
Steinhardt s-a încheiat exemplar la Rohia nu poate fi întâmplător. E greu, nu-i așa, să te ridici la înălțimea unei legende. Așa încât le doresc maramureș enilor curaj și dârzenie. V. I.: Maramureșul „obligă”, așa cum se zice că obligă noblețea. (Paris, septembrie 1995) Realizat de Marian Ilea
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
aproape deloc în dramaturgia operei, iar în celebra arie a Luceafărului s-a redresat, a cântat frumos, fără a avea vocea cerută de partitură. A nuanțat corect anumite fraze, dar, cel puțin pentru mine, nu a reușit să redea acea noblețe pe glas a personajului. A fost doar o interpretare corectă și doar atât. Ne amintim cu emoție culoarea timbrală nobilă a lui Eduard Tumagian în acest rol. Marea dezamăgire, însă, a fost basul Christof Fischesser în Landgraful Herrmann, o apariție
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
locuiește domnul Pienescu. Îmi deschide un bărbat nu prea înalt, elegant, cu părul, mustața și barba albe, aranjate impecabil, cu obrazul prelung. Pentru o clipă am impresia că stau față în față cu eroul lui Cervantes, ajuns octogenar. Afișează o noblețe discretă, luminoasă. Cu mâna stângă se sprijină într-un baston. Mă întâmpină reverențios și mă poftește înăuntru. Din vestibulul îngust, intru în chilia de lucru a domnului Pienescu printre două etajere foarte înalte, care găzduiesc cărțile stăpânului casei și care
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
o poliție politică ale cărei puncte vulnerabile le-a scanat migălos și le-a țintit cu precizia unui lunetist de elită. Probabil și pentru că se compune din multe texte scrise, disidența lui Dorin Tudoran e elegantă și atentă la maniere. Noblețea îl obligă la politețe, astfel că lui Ceaușescu și altor capi ai nomenclaturii li se adresează cu „Excelență”. Meticulozitatea lui stilistică pare uneori epatantă dacă luăm în calcul momentul petrecerii ei. Spre exemplu, o scrisoare în fine ajunsă la „Europa
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
a dinamicii unui moment din istoria teatrului. Mecanismul care acționează aici este memoria. Memoria celor direct implicați, protagoniști și martori, în același timp, creatori cu un remarcabil profil, regizori, scenografi, actori. Artiști de ieri și de azi. Artiști mari, cu noblețe. Artiști care sînt, artiști care nu mai sînt. Spectacole mari, de o modernitate care a făcut să vuiască lumea, spectacole pe texte solide, unele puse în premieră absolută. „La Berlin se ridica Zidul. URSS a trimis primul om în cosmos
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
împătimiți ai celei de-a șaptea arte respiră aceași atmosferă opiacee, halucinantă. Călător din festival în festival, de la un film la altul, Alex. Leo Șerban mai avea ceva ce puțini au, o curtoazie, o eleganță deosebită, avea maniere, hélas, avea noblețe! Venea și ea din film reproiectată printr-un personaj mai special al lui? Nu știu? Rima în orice caz cu extraordinara sa cultură, și nu doar cinematografică. Dar și aici Alex. Leo Șerban era discret, cum era discret și cu
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
grad ideea de servitute nobilă, a te devota cu trup și suflet seniorului, a te angaja cu toată ființa în slujirea lui. A nu se confunda această servitute cu descalificarea morală și parvenitismul, ea implică ideea de sacrificiu, curajul și noblețea actelor pe care le asumi, rușinea fiind plătită prin sinuciderea ceremonială: harakiri. Virtuțile sunt însă cel mai bine precizate în război, calea samuraiului fiind și calea sabiei, dintre toate armele cea mai nobilă și cea prin care statutul nobiliar este
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
împotriva părinților, bătrânii care nu se vor purta precum copiii și adolescenții vor fi internați în case de sănătate. Schilozii se vor bucura de aceeași prețuire ca și cei sănătoși, strâmbătatea din naștere va fi privită ca un blazon de noblețe” (409). Păcat că autorul îl obligă pe Kostas să tacă „pe neașteptate” (409). Pe scurt, Viața lui Kostas Venetis este un roman interesant, dar care suferă de o anume repetitivitate stilistică de tip manierist. Autorul ar fi putut să înjumătățească
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
din balconul Sălii Palatului. Paginile din interior sînt pline de texte mai mici sau mai mari trimise de diverși scriitori în sprijinul discursului lui Nicolae Ceaușescu. Nichita Stănescu vorbește, de pildă, despre „discursul plin de fermitate, de înțelepciune și de noblețe al tovarășului Nicolae Ceaușescu”. (...) Singurul care scrie neabătut, în aceste vremuri tulburi, în pagina întîi, despre chestiuni strict literare este Șerban Cioculescu în rubrica sa, „Breviar”. Dar alături de rubrica semnată de Cioculescu, fotografia cu Nicolae Ceaușescu începe să fie nelipsită
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4537_a_5862]
-
străduit Eugen Secobeanu să impresioneze publicul, nu a reușit acest fapt, printr-o nepotrivire timbrală a vocii sale cu cerințele partiturii. În schimb, la al doilea concert , Cătălin Țoropoc, un tânăr bariton de la Constanța, a impresionat prin calități de muzicalitate, noblețe a frazei, interpretând aria cu simțire și sensibilitate. Dificilul rol al lui Venus a beneficiat de două interpretări: în prima seară mezzosoprana Antonela Bârnat, care se află într-o frumoasă ascensiune vocală. Posedă un timbru special, îmbrăcat în armonice frumoase
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
zburător). Timpul va așeza vocea sa acolo unde trebuie și suntem siguri că va depăși anumite probleme dificile ce se ivesc în scriitură. Cel de-al doilea interpret este tânărul bas Iustinian Zetea, cu o voce frumoasă, cantabilă, având acea noblețe pe care o impune rolul. Mărturisesc că am avut o reală surpriză în a-l asculta în seara a doua. Walther von der Vogelweide, bardul cel cuminte și întelept, a fost Liviu Indricău, un tânăr tenor care se ridică spectaculos
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
nr. 57, 16 iunie 1940, p. 2, col. 3. (Reproduse din volumul Itinerar sentimental). 4. Mihai Beniuc - Întoarcere. Piesă în șapte tablouri. [București], Editura pentru Literatură, 1962, 88 pagini. 5. Nu s-a întâmplat, până acum, acest gest de mare noblețe, întrucât unii dintre artizanii gravei denigrări și ponegriri nu doresc să o facă. Oare știu ce fac?
Întregiri la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4711_a_6036]
-
termenul nu e prea pretențios, principalele obiecții ale detractorilor. Printre ei, și câțiva contestatari. Obiecțiile intră în două sau trei categorii, în funcție îndeosebi de epocă. Prima categorie le cuprinde pe cele de la apariție și sunt, cum le consideră cu noblețe, Nicolae Mecu, de natură ideologică. Provin din partida național-legionară și pun pe seama lui G.Călinescu aberații de felul: „antinațional”, „lipsit de simț patriotic”, „incorigibilul esteto-iudaic”, susținător al „jidovilor... freudiști, pan-sexualiști, anticlasiciști și antitradiționaliști, invertiți, pederaști și avangardiști”. (Printre „jidovii
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]