1,113 matches
-
îmi aminteam acum ziua în care le aflasem. O zi ploioasă, în Germania, călătoria noastră care mă exaspera prin absența ei de țintă, când deodată ținta asta s-a ivit. Vorbele tale. Era cu câteva luni înainte de sfârșitul acelei vieți nomade care era viața noastră, de atâția ani... Mi-ai indicat un oraș în partea care mai era încă, până nu demult, Germania de Est și am pornit, trecând curând frontiera abolită. Contrastul era vizibil, încă: „A sărit un garou, îmi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Est-Vest. Să fie acestea expresia unei sinteze? O realitate complexă a unui popor dornic să se conserve indiferent de locul și de condițiile istorice pe care a fost nevoit să le traverseze? Ideea că există ceva dincolo de avatarurile acestei vieți nomade nu l-a părăsit. Ideea Eretz-Israelului în primul rând. Misticismul evreiesc medieval la care iudaismul din Peninsula Balcanică își aduce o contribuție originală e și el o formă de manifestare a acestui credo. Din documentele de la Thessalonik, și nu numai
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
circulației evreiești, circulație care facilitează repetatele contacte cu centrele de cultură ale Apusului. Să conchidem că evreii, aici, ca și în alte părți ale lumii, continuă să fie legați de timp și nu de spațiu. Ei nu sunt sedentari, ci nomazi, iar învățătura le-a fost o călăuză, așa încât niciodată nu s-au mulțumit cu prezentul, ci mereu au văzut, au gândit spre viitor. Valoarea iudaismului trebuie pusă și pe seama înțelegerii mentalităților în mijlocul cărora a evoluat. Pentru homo europaeus venit din
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de a intra în posesia cunoașterii o are, principial, fiecare dintre noi. Am ajuns în cea mai democratică eră de până acum (sub aspectul informării)! Societatea informației pune la dispoziția celor care se formează o serie de instrumente inovative și nomade, care nu mai depind de o anumită locație (celulare, ordinatoare portabile, conexiuni prin unde hertziene etc.). Se poate învăța și altfel, mult mai lejer și evanescent (fără manuale masive și tomuri prăfuite, fără așteptatul deschiderii unei biblioteci etc.), printr-un
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și utiliza informația. Lumea muncii reclamă competențe suplimentare, specifice lumii de azi - contextualizarea și utilizarea informației; a informației vehiculate în spațiul clasic - locul de muncă -, dar și accesată din mediul privat, având în vedere că apar tot mai mult activități „nomade”, realizate pur și simplu în spațiul domestic. Pretextul existenței acestui univers îl constituie eficacitatea și fuga de materialitate. Automatele informatice au ajuns la performanțe de neimaginat și incomparabile cu mintea omenească. Dacă introduci în mașină tot ce trebuie și cum
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
2004), prin care educații au acces la suporturi de curs, instrucțiuni și aplicații oricând, de oriunde. Episoadele educaționale se pot derula în orice loc acoperit de unde herțiene (în tren, în avion, acasă, în pădure etc.), venind în întâmpinarea caracterului oarecum nomad al multor categorii de populație (datorită navetei zilnice sau săptămânale, caracterului decentrării topologice a locului de muncă, multiplicării locurilor de muncă, tranzienței activităților profesionale etc.). Care ar fi noutățile induse de m-learning, comparativ cu varianta „clasică”, a e-learning-ului? Să urmărim
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
faptul că „omul În cetate” este o ființă care nu mai poate exista În afara acesteia. Este poate o formă de manifestare care apare În situațiile de „criză” și care revelează caracterul opus al „vieții În cetate” comparativ cu caracterul „vieții nomade”. Cetățeanul nu are sentimentul siguranței decât Între zidurile cetății sale. Dincolo de acestea, lumea Îi pare nesigură, plină de pericole, străină și necunoscută. El nu este stăpân decât În interiorul cetății sale. Am putea spune că, Într-o anumită privință, „claustrofobia socială
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
militar al regiunii, Poarta favorizând colonizarea cu populație turcă și tătară originară din nordul Mării Negre, proces favorizat de dispariția Hoardei de Aur34. În paralel cu procesul de colonizare cu tătari crimeeni, statul otoman a organizat colonizarea Dobrogei cu grupuri turanice nomade din Anatolia 35. Populația turco-tătară colonizată a fost instalată, în special, în sudul și centrul regiunii și avea obligații militare. De altfel, tătarii dobrogeni originari din Crimeea sunt atestați prin 1512-1514, iar Dimitrie Cantemir relata în lucrarea Descrierea Moldovei că
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
împotriva preluării Dobrogei de către România. Astfel, într-o broșură editată în 1878, deputatul C. D. Locusteanu susținea că Dobrogea este: "O țară mlăștinoasă în partea de jos, fără apă în partea de sus, insalubră, incultă, costisitoare, impracticabilă, locuită de păstori nomazi și de tâlhari, dupe cele ce ne spun scriitori iluștri și organele oficioase (...) Partizani ai anexiunei, iată-vă achizițiunea! Noi nu vă felicităm și poporul nu vă va binecuvânta!"326. În ciuda acestor aserțiuni, Domnitorul Carol I aprecia, într-o scrisoare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ferate, cu vastele ei maidane, depozite de tot felul (...) în chiar inima orașului"2125. Cu toate acestea, deși "am scris așa de mult în chestiunea cartierului nou, românesc, (...) nimeni din cei de la centru nu ne aude"2126. În schimb, "țiganilor nomazi turci li s-a delimitat un cartier, unde și-au construit bordeie"2127, în timp ce, "sacagii și hamalii armeni și curzi au, asemenea, cartierul lor"2128 în orașul Constanța. În aceste condiții, autorul articolului era nemulțumit de faptul că "numai pentru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
refuza instinctiv să părăsească pântecul comod al însingurării. De altfel, de-a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
societate preagricolă, specializată în vânătoare, nu putea percepe în același mod și cu aceeași intensitate sacralitatea Pămîntului-Mamă. Deosebirea de experiență este dată de diferențele de economie, de cultură și de organizare socială, adică de Istorie. Și totuși, există între vânătorii nomazi și agricultorii sedentari o asemănare de comportament care ni se pare cu mult mai importantă decât deosebirile: și unii și alții trăiesc într-un Cosmos sacralizat, fac parte dintr-o sacralitate cosmică, manifestată atât în lumea animală, cât și în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
există o posibilitate de comunicare cu zeii; pe scurt, acolo unde este cel mai aproape de zei. Am văzut că simbolismul Centrului Lumii nu privește doar țările, cetățile, templele și palatele, ci și cea mai modestă locuință omenească, de la cortul vânătorului nomad până la iurta păstorului și casa cultivatorului sedentar. Cu alte cuvinte, un om religios se află în Centrul Lumii și totodată la izvorul realității absolute, aproape de "deschiderea" care-i înlesnește comunicarea cu zeii. Pentru că așezarea într-un loc, locuirea într-un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vremuri preistorice. Pentru un istoric al religiilor care dorește să înțeleagă și să facă înțeleasă totalitatea situațiilor existențiale ale lui homo religiosus, problema este mai complexă. Dincolo de granițele ogoarelor se întinde o întreagă lume, lumea cu adevărat "primitivă" a păstorilor nomazi, a vânătorilor, a populațiilor aflate încă în stadiul vânătorii de animale mici și al culesului. Ca să putem pătrunde în universul mental al lui homo religiosus, trebuie să ținem seama în primul rând de oamenii care alcătuiau aceste societăți primitive al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
refuza instinctiv să părăsească pântecul comod al însingurării. De altfel, de-a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
supt la sânul unei țigănci care mirosea a fum. Bunica m-a dat la supt la Rada, ca să fiu norocoasă, și tot ea a zis după aceea că în loc de noroc, eu am prins gust de „vatră de țigan”, de trai nomad, de drumuri. Am dormit în case de mineri care miroseau a umezeală de subteran de la hainele lor, am mâncat cu ei din același laboș. Era o mâncare bună, dată cu drag. Sociologia mi-a făcut tranziția între lumea vie, populată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chiar atunci când nu mai e în stare s-o exercite. Când trăiești departe de orașe, dar la câmpie sau pe dealuri, poți scăpa de sultan, de soldații sau strângătorii lui de biruri; dar te afli la cheremul triburilor de jefuitori nomazi, arabi și câteodată berberi, care mișună prin țară, astfel că nu poți niciodată înălța un zid fără să te temi că-l vei vedea curând dărâmat. Când trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te afli desigur la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din apropierea ruinelor fostei Segelmesse. Principala lor preocupare este de a face zile fripte clanului care locuiește în satul vecin. Se dovedesc nemiloși unii cu alții, mergând până la distrugerea canalizărilor de apă, la tăierea palmierilor la nivelul solului, la ațâțarea triburilor nomade pentru a le face să devasteze pământurile și casele adversarilor, astfel încât am impresia că-și merită soarta. Prevăzuserăm să rămânem trei zile pe teritoriul Segelmessei, pentru odihna oamenilor și a animalelor, procurarea de merinde și repararea câtorva ustensile; era însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făcând un gest elegant cu capul și s-a prezentat în calitate de șef ales al orașului. Mi-a explicat că Tefza trăise până atunci ca republică, fiind cârmuită de un sfat al cetățenilor de vază, fără protecția nici unui sultan sau trib nomad, neplătind nici dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bine că ar putea să-ți obțină libertatea fără să scoată o para din buzunar! — Și ca să-și răscumpere greșeala. Cum continuam să nu pricep nimic, consimți în sfârșit să-mi explice: — Vreme de generații, tribul meu ducea un trai nomad la apus de Sahara, până când bunicul meu, momit de câștig, a început să cultive indigo și să facă negoț. Satul ăsta câștigă astfel mult mai mulți bani decât are nevoie să cheltuiască, iar în pământul din fiecare colibă se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
han. Era, În aceeași măsură, o năruire a civilizației islamice. Moscheile și palatele construite de tine și de strămoșii tăi aveau să fie demolate În cursul primăverii. Turcii trebuiau să redevină ceea ce fuseseră cu secole În urmă, anume un popor nomad. Cuceritorii nu au fost decât o structură teroristă, bine antrenată, trimisă În misiuni de răpire, asasinat și tortură. Atât sultanul, cât și Amir rămaseră tăcuți după traducerea acestor cuvinte. Se Întrevedea, dincolo de ele, hotărârea de a transforma ordinul Cuceritorilor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe barieră, cu pușca pe umăr, în costumul lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară scâlciate de lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ de către doamna Calliope și până acum, când rămăsese un biet burghez nomad, care aducea cu el abia pânza unui cort, pe care să-1 întindă în marginea orașului. Un gentilom ruinat, încovoiat de greutatea răspunderii de a fi compromis nobleță unei generații: Cine mai e acum Doru Hallipa?" Mini simți problemele astea mari
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce ne Încălzea, deopotrivă, ființele de lut și cele de duh. Din plită n-a rămas nimic, tigaia, oalele, cratițele s-au turtit, iar tuciul cel mare - turnat În urmă cu generații Întregi de Însuși bulibașa unei șatre de țigani nomazi și dăruit unor strămoși de-ai mei În chip de mulțumire că, În mărinimia lor, Îngăduiseră Înălțarea cortului și așezarea taberei În larga curte ce și azi există - a fost făcut țăndări de roțile cele negre și fără milă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]