KorAP: Find »[drukola/base=nomad & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...35 >

869 matches

Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779

cai asemeni lui, el ar fi revelat deschiderea înspre viitor ca trăsătură a felului uman de-a fi, mereu inexorabil angajat - mai mult sau mai puțin nerăbdător - într-o așteptare dornică. Vizibil stânjeniți de invitația afabilă a arhitecților la autodefinire, nomazii ezitau, înciudați că propria inimă îi expunea unui destin troian prin nădejdile-i copilărești. În principiu, ar fi putut refuza ajutorul cu un gest măreț și un zâmbet condescendent - de genul "uimitor câtă neînțelegere poate încăpea în diferențele culturale!" - spre

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
degetele băteau absent darabana pe genunchi, parcă pentru a exorciza golul strecurat în minți de întrebare; trupurile își schimbau fără încetare poziția, iar buzele se lipeau prea des de pahare, ca și cum răspunsurile ar fi trebuit să izvorască dintr-acolo. Pentru nomazi, era prima dată când spațiul public le reclama explicit expresia dorinței, dacă e să nu punem la socoteală și "ce vrei, mă?"-urile mârâite printre dinți rutinier și provocator. Dar a spune cine ești și ce vrei te pierde, într-

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
auzi într-un târziu o babilonie de lamentări, și-ți zici că trebuie să fi intrat deja, nedureros, în rândul victimelor; dar nimic nu e sigur, și numai nesiguranța asta te roade tenace. După ezitări prelungite, evocările locuinței ideale a nomazilor se fixară insistent pe castelele medievale, bogate în ieșiri secrete și dispozitive de apărare, dar și în turnuri semețe cu foișoare împodobite de flamuri. Un versant al existenței lor s-ar fi dorit marcat de un astfel de reper vizual

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
ultimă a propriilor decizii - atât de inaccesibili încât părerea mulțimii despre ei nu-i preocupa câtuși de puțin. Nici asta n-ar fi fost rău în definitiv; oricum, era drum lung până acolo, iar dintre cele două strategii de ființare nomazii n-ar fi putut spune care li se potrivea cel mai bine. Instinctiv, intuiau ei însă că o imagine de sine creată de circumstanță - fie ea și lipsită de candoare - poate deveni o capcană tare afurisită, ce-ți cade cu

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
anticipa cutremurat și ascuțișul colților de calcar. Spațiul vital e bun conducător de seisme, cu care împietrirea își ocupă, în bună parte, eternitatea-i hărăzită. În asemenea condiții metafizice vitrege, dragostea de gust hollywoodian era o slăbiciune prea exorbitantă pentru nomazi. Dincolo de un anume punct, durerea capabilă să opună rezistență sfâșierii se schimba imperceptibil în indiferență. În locul ei se instala resemnarea cu pierderea, cedarea fără nostalgie - suprema adaptare la agonie. Nomazii stânjeneau comunitățile prin care poposeau în primul rînd prin felul

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
dragostea de gust hollywoodian era o slăbiciune prea exorbitantă pentru nomazi. Dincolo de un anume punct, durerea capabilă să opună rezistență sfâșierii se schimba imperceptibil în indiferență. În locul ei se instala resemnarea cu pierderea, cedarea fără nostalgie - suprema adaptare la agonie. Nomazii stânjeneau comunitățile prin care poposeau în primul rînd prin felul neliniștitor cum reușeau să suporte un putativ insuportabil. Da, putem" păreau ei să spună acolo unde celorlalți le-ar fi plăcut să creadă că putința de îndurare a umanului și-

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
de obicei, el se pomenea năpădit de sentimente vag paterne pentru această floră incorigibilă a noroiului, dependentă total de el - viu sau mort, puțin conta. Neobișnuiți să se ia pe ei înșiși atât de în serios pe cât o făceau oaspeții, nomazii exasperaseră, așa că, recunoscându-se sau nu în răspunsul improvizat în pripă de Rică, încuviințară tacit, dar unanim, în primul rând contenirea interogației chinuitoare. Mustățile în formă de potcoavă lestară dintr-o dată greu și la unison fugacele escapade timide ale verbului

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
într-o direcție clară, care, în plus, suna foarte în acord cu ceea ce forurile Uniunii așteptau să audă. În măsura posibilului, obiectivul fusese atins; mai departe începea întoarcerea la lumea familiară lor, ceea ce ar fi putut la fel de bine spune și nomazii după sâcâitorul joc de-a oglinda. Podul imaginar dintre cele două grupuri, cu ideea căruia cochetaseră la început, îi împingea acum hotărât înapoi, de cele două părți ale sale, și pe unii, și pe alții. Despărțirea fu scurtă și zgârcită

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
ai fi: mai bun decât ești. El îți e custodele celor mai înalte așteptări pe care le ai de la tine însuți, de care de unul singur te poți strașnic rătăci. Nu că n-ar fi încercat ei și în cortul nomazilor aceeași strategie amicală; acolo însă neîncrederea prevalase. Acel "noi vrem să trăim ca voi" fusese clar trântit ca baricadă în calea întâlnirii, și tocmai pentru a împiedica imprevizibilul du-te-vino al conversației. Tranc! Oameni suspicioși la adresa dialecticii lăsaseră poarta unui baraj

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
Receptivitatea la necunoscut e costisitoare, deși în final nereceptivitatea se dovedește exorbitantă; dar omul se învață să trăiască înglodat în datorii atât de bine încât ajunge să uite complet de ele. La volanul Range Rover-ului, șeful delegației se întreba, în locul nomazilor, dacă, la urma urmei, le oferise un dar mai degrabă decât un proiect complex și pe termen lung de investiție în propria reabilitare. Abilitare ca grădinari dependenți de ritmul vegetal al creșterii, cu viața cuprinsă de rădăcini ce se prelungesc

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
acvatică. Se foi în scaunul mașinii, cerându-i socoteală cu spinarea de confortul sustras inoportun, și-și potrivi centura de siguranță ca și cum ar fi primit răspuns. Cunoștea prea bine punctele slabe ale modelului legumicol, și totuși acceptase să-l ofere nomazilor nici el nu știa clar de ce; poate tocmai din dorința de a-l vedea triumfând și a-și mai înșela, astfel, propria-i nesiguranță cu praful aruncat în ochi de numerele mari, ridicat în minte de tropăitul lor masiv și

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
de moarte, care în neclintirea-i se confundă necesar cu un primitor pur pasiv - un fel de teacă metafizică a făptuirii omenești. Lui Ian îi plăceau mult frescele religioase din România, țara pe care o traversa acum și pe unde nomazii continuau să se ațină încă la un veac și jumătate după dezrobirea lor, căutându-i poate încă ieșirea, sau poate o posibilitate mai viabilă de instalare. Căci nu-i deloc ușor să primești libertate peste noapte; de la a o primi

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
Muzeul Maritim din Rotterdam văzuse Mataró, macheta unui vas medieval spaniol din secolul al XV-lea, dedicat de echipajul său, din câte se pare, Fecioarei Maria, după o călătorie plină de primejdii încheiată, totuși, cu bine. Spre deosebire de darul lui pentru nomazi, aceste construcții votive recunoșteau și onorau, nu căutau, sprijinul divin al unei întreprinderi umane; căutarea întrebătoare ar fi constat într-o probă ordalică: dacă darul îți este pe plac, lasă-l să ființeze, iar dacă îți displace, desființează-l. Oferise

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-i atât de bine încât el să-i apară ca o vertebră divergentă suplimentată tardiv într-o geneză tărăgănată, sau ca o aripă grefată violent. Și totuși, suntem ceea ce suntem mulțumită deopotrivă și naufragiilor, și salvărilor. Se imagina întinzând înspre nomazi, ca în direcția unui chip omenesc al marelui necunoscut, un model învelit în foița de aur îndoielnic a locuirii sedentare, iar pe ei dându-i peste mână ca să-l lase cu ea goală, sau mai bine zis plină de darul

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
de monstruoasa inerție cu care tradiția îl revendica pe postul de continuator, zidindu-l de viu la edificiul ei? Dacă Minotaurul era chiar zidul Labirintului, lucrarea marelui meșter admirat de el? Deși și-ar fi dorit să-i știe pe nomazi mai în siguranță și mai receptivi la civism, se simțea copleșit de responsabilitatea incitării lor la o schimbare cu consecințe incalculabile, iar răspunderea îl apăsa acum cu atât mai tare cu cât acceptaseră nici ei nu știau bine ce - "să

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
cărui ostilitate nici măcar nu ieșea o dată pentru totdeauna la vedere, ci se disimula obstinat mereu mai în adâncul lui? Stăpâni pe cele mai chinuitoare incertitudini drept parodică pradă de război după o așa-zisă victorie! Bătaia de cap, de care nomazii scăpaseră cu o formulă mult prea vagă pentru a fi realmente de ajutor unui tehnician, căzuse acum pe capul lui. Auzise ceea ce ar fi vrut de la ei, și totuși, judecând mai bine, auzise mai mult decât ar fi vrut: urechea

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
lor. Înfrigurată de împunsăturile sublime ale arsenalului lor de ascuțișuri, pielea lui Pasife găzdui indelebil dedesubtu-i o suveranitate ce poate fi numită individuală numai pornind de la adăpostul frecventat de această hoardă a afectelor acioiate de pe aiurea, asemeni unei cete de nomazi prigoniți. Priceperea atenianului a ajutat-o să se înțeleagă pe sine în primul rând ca regină a lor; dar el nu le era deschizător de drum decât în măsura în care trupul ei îl înconjura cu o lubricitate somptuară, de curte regală, acordându

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
nu-și mai trădau proveniența, cum ar fi fost firesc. Nimerise în alveola capitonată cu prezențe familiare a unui spațiu profund străin. Ian citise mult despre culturile asiatice și se descurca binișor printre reperele lor majore. Reveria arhitecturală simplistă a nomazilor îl trimisese cu gândul la compromisul făcut de mongolii medievali între cort și palat. Odată cu afirmarea puterii lor politico-militare, apăruse nevoia de a grefa imaginea impunătoare a zidurilor de piatră pe confortul efectiv al iurtei, mult mai adânc înrădăcinat în

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
pe terasa superioară a palatului iurta lui mongolă de pâslă complet acoperită cu foaie de aur, iar împăratul tibetan recursese și el, pare-se, la aceeași soluție pentru a-și palia nostalgia de un trecut neașezat nu foarte îndepărtat 2. Nomazii se simțeau prea apăsați de masivitatea zidurilor pentru a se putea regăsi pe deplin la adăpostul lor. Își doriseră palate atâta vreme cât zidurile le respinseseră cu răceală avansurile, dar, odată încorporată lumii lor, masiva platoșă de zidărie se adeverise stânjenitoare. Intraseră

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
plecaseră; de el s-au rătăcit lent, dar sigur, până la pierzania totală. Umbra străină a zidăriei aciuiate pe lângă ei le-a asistat, răbdătoare, pașii în acest proces îndelungat. Așadar, gustul pentru răsuflarea aspră a stepei le rămăsese întipărit în trup nomazilor și după ce dependența obiectivă de ea fusese surmontată. Îi revendica imperios mai ales la ceasul târziu, când veghea contenește și oboseala mână omul înspre refugiu-i de pe urmă. Fiecare suveran își are suveranul; simbolic, piatra se găsea încoronată de cupola

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
aspirant la împărăție, cu atât acest loc a devenit mai încăpător - pășune cu pășune, deșert cu deșert, frontieră cu frontieră. Lumea nu bănuiește în ce vortex tenace poate intra violând locuința sau făptura unui singur individ. Pentru oameni de condiția nomazilor lui Ginghis Han, faptul că au reușit efectiv să cucerească o bună parte din lume e mai puțin uluitor decât că au putut-o dori consecvent vreme de două secole în greu dezirabila-i imensitate eterogenă. Ian era de părere

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
uns!3 intonă cineva două versuri din Olandezul zburător. − Mda... mi-a cam grapat ancora, recunosc. Mai bine zis, m-am lăsat dus cu gândul după cavaleria mongolă medievală. Nu știu dacă vă amintiți că, în vremurile lor de glorie, nomazii ăștia și-au făcut un palat pe Drumul mătăsii, pe undeva prin vestul Mongoliei actuale. Din câte-am citit, deasupra lui venea un cort aurit - un compromis foarte simplu și practic între modul de viață sedentar și cel nomad. În

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
glorie, nomazii ăștia și-au făcut un palat pe Drumul mătăsii, pe undeva prin vestul Mongoliei actuale. Din câte-am citit, deasupra lui venea un cort aurit - un compromis foarte simplu și practic între modul de viață sedentar și cel nomad. În plus, trebuie să fi afirmat identitatea comunității la distanță mai ceva ca o flamură. Mă gândeam ce-ar fi să punem o terasă tropeziană pentru nomazii noștri deasupra ultimului etaj, unde n-au decât să-și întindă cortul dacă

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
un compromis foarte simplu și practic între modul de viață sedentar și cel nomad. În plus, trebuie să fi afirmat identitatea comunității la distanță mai ceva ca o flamură. Mă gândeam ce-ar fi să punem o terasă tropeziană pentru nomazii noștri deasupra ultimului etaj, unde n-au decât să-și întindă cortul dacă-i încolțește nostalgia de trecut. O locuință modernă prevazută cu deschidere largă și primitoare înspre duhurile trecutului, să zicem. − Aaa, deci tu chiar le-ai luat în

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
de intrare într-o lume a rătăcirilor și ocolurilor sinelui înspre însuși, pe care locatarul și-o aduce singur între contururile trasate de noi. Trebuie însă examinată atent legislația locală. Acolo unde alții își amenajează grădini, piscine, sau fac nudism, nomazii noștri și-ar instala cortul; ce-i rău în asta? Noi le ridicăm coloana goală, în vârful căreia ei să-și așeze zeitățile domestice în care cred, ca să vorbesc în pilde biblice. − Ceea ce ar putea fi interpretat și ca ostentație

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]