450 matches
-
fi inițiate sau controlate ('a se maturiza', 'a-și aduce aminte'). Anumiți factori care-l fac pe vorbitor să accepte o anumită formă verbală cu marcare de tip nominativ sau ergativ nu sunt gramaticali, ci pragmatici. În cazul verbelor intranzitive, nominativul și ergativul formează o opoziție privativă în exprimarea agentivității. BIDJARA Limbă australiană, de tip pama-nyungan, vorbită în regiunea Queensland, (aproape) stinsă. Marcarea ergativă caracterizează numele, iar cea acuzativă, pronumele. BISCAZEN Dialect al BASCEI. BORCH Dialect al limbii RUTUL. BURUȘASKI Limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sintactică în care pronumele reprezintă agentul prototipic. Cazul ergativ este omonim cu instrumentalul. Forma verbului nu conține nicio informație despre persoana și numărul nominalelor-argumente (nu există acord verbal). Pivoții sintactici, S și O, preferă topica la stânga, sunt omisibili. Pronumele în nominativ, nemarcat, preferă topica la stânga, e obligatoriu exprimat și nu poate fi pivot sintactic. Există antipasiv. În cazul coordonării, nominalul în absolutiv trebuie repetat în fiecare propoziție, iar nominalul în ergativ poate fi omis. Topică liberă, unul dintre cele două nominale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și în cea pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă se exprimă prin locativ. Genitivul participă la predicații de localizare. Proprietăți cazuale neașteptate, prezente și în limbi precum turca și limbile dravidiene: toate cazurile sunt realizate prin postpoziții, cu excepția nominativului. Topică SOV. HITITĂ Limbă indo-europeană moartă, din ramura anatoliană. Vorbită în nordul și centrul Anatoliei, în mileniul II î. Cr. S-a formulat ipoteza că ar fi avut anumite caracteristici ergative. HOKAN Familie de limbi din America de Nord (California, Mexic). S variabil
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi (în cadrul familiei pano-tacanan) vorbite în Peru, vestul Braziliei și Bolivia. Partiție foarte complicată. PÄRI Limbă africană din familia nilo-sahariană, vorbită în Sudan. Câteva trăsături ergative. În anumite construcții, verbul conține informații despre A, niciodată însă despre S sau O. Nominativul este marcat în structurile imperative și în majoritatea propozițiilor subordonate. E posibil ca sistemul ergativ din propozițiile principale să se fi dezvoltat dintr-un sistem nemarcat. Topică SV (pentru intranzitive)/ OVA (pentru tranzitive). Cazul absolutiv cu realizare zero e folosit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
marcarea de tip acuzativ, în prezența particulei aspectuale active. SHURIWAI − Vezi NADËB. SINGHALEZĂ Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, vorbită în Sri Lanka. 15 milioane de vorbitori. Limbă cu marcare sintactică. A primește cazul nominativ (nemarcat). O primește, de regulă, nominativul (nemarcat), dar, dacă nominalul este [+ Animat], poate primi și acuzativul (marcat). În anumite structuri intranzitive, subiectul are cazul nominativ dacă acțiunea este voluntară, și cazul dativ, dacă lipsește controlul asupra acțiunii. Există și un pasiv. Construcția medie și cea pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din structurile tranzitive. Sa este o clasă deschisă. YAZGULYAM Limbă indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian, subgrupul Pamir, vorbită în Tadjikistan. 4 000 de vorbitori. Marcare tripartită numai la timpurile trecute. YIDINY Limbă din nordul Australiei. Partiție cazuală complexă: pronumele primesc nominativul/acuzativul. Numele primesc absolutivul/ergativul. Prin cazul ergativ este marcat constituentul A. Cazul absolutiv (S, O) are realizare zero. Limba funcționează după două principii: (a) numele marcat prin ergativ este, în cazul structurilor tranzitive, agentul care controlează acțiunea; (b) numele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
England, MIT Press, p. 73−113. 18 În acest fel, Dixon stabilește corespondența Abs.−Nom. și Erg.− Ac., asupra căreia s-au formulat numeroase ipoteze − vezi Capitolul 2, 3.2. 19 Dixon (1994: 63) discută situația unor limbi în care nominativul este marcat: limbile din familia nord-africană cushitic; limbile berber, vorbite în Maroc și în Algeria; limba africană ergativă päri, în care nominativul e marcat în structurile imperative și în cele mai multe dintre propozițiile subordonate; limba shokleng, din familia sud-americană jê, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
formulat numeroase ipoteze − vezi Capitolul 2, 3.2. 19 Dixon (1994: 63) discută situația unor limbi în care nominativul este marcat: limbile din familia nord-africană cushitic; limbile berber, vorbite în Maroc și în Algeria; limba africană ergativă päri, în care nominativul e marcat în structurile imperative și în cele mai multe dintre propozițiile subordonate; limba shokleng, din familia sud-americană jê, în care nominativul e marcat pentru forma activă. 20 Comentând această situație existentă în unele limbi, Lazard (2001: 281) propune o tripartiție a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
marcat: limbile din familia nord-africană cushitic; limbile berber, vorbite în Maroc și în Algeria; limba africană ergativă päri, în care nominativul e marcat în structurile imperative și în cele mai multe dintre propozițiile subordonate; limba shokleng, din familia sud-americană jê, în care nominativul e marcat pentru forma activă. 20 Comentând această situație existentă în unele limbi, Lazard (2001: 281) propune o tripartiție a limbilor, care să prezinte o continuitate: limbi acuzative > limbi duale > limbi ergative. Terminologia lui Lazard este destul de inexactă: conceptul limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
întrebare asupra naturii și a caracteristicilor cazului acuzativ din limba română, marcat morfologic numai pentru pronumele personale de persoanele 1 și 2. Situația este asemănătoare și în engleză: Comrie (1973: 239) observă că distincția nominativ−acuzativ (mai bine zis, distincția nominativ vs caz obiectiv, care înglobează valorile acuzativului și ale dativului) e marcată numai pentru pronume. 26 Acest tip de partiție se manifestă în multe limbi: yidiny, nadëb, ndjebbana, yimas, dhalanji etc. 27 S. Delancey, "The Category of Direction in Tibeto-Burman
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
59 Hjelmslev (1972 [1935]: 28) subliniază că în nicio limbă distincția dintre cazurile locale și cazurile nonlocale nu e riguroasă. 60 Vezi Stan (2005: 146). 61 Lingvist rus din secolul al XIX-lea. 62 Conform acestei distincții (Anderson 1971: 3), nominativul latinesc, specializat pentru marcarea subiectului, este un caz pur sintactic, pe când acuzativul apare în ambele ipostaze: sintactic (Romam videre 'a vedea Roma') și local (Romam ire 'a merge la Roma'). 63 T. Givón, "Typology and Functional Domain", Studies in Language
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o descriere detaliată, cu numeroase exemple, a mecanismelor care stau la baza celor două tipuri de schimbări tipologice. Ideea lipsei unei direcții unice a schimbării este prezentă și la Gildea (2003), care arată că sunt atestate următoarele tipuri de treceri: nominativ > ergativ, ergativ > nominativ, ergativ > partiție intranzitivă, nominativ > partiție intranzitivă. 90 C. C. Uhlenbeck, "Agens and Patiens in Kasussystem der indogermanischen Sprachen", Indogermanische Forschungen, 12, p. 170−171; Uhlenbeck este unul dintre primii lingviști care au studiat fenomene legate de ceea ce numim
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu numeroase exemple, a mecanismelor care stau la baza celor două tipuri de schimbări tipologice. Ideea lipsei unei direcții unice a schimbării este prezentă și la Gildea (2003), care arată că sunt atestate următoarele tipuri de treceri: nominativ > ergativ, ergativ > nominativ, ergativ > partiție intranzitivă, nominativ > partiție intranzitivă. 90 C. C. Uhlenbeck, "Agens and Patiens in Kasussystem der indogermanischen Sprachen", Indogermanische Forschungen, 12, p. 170−171; Uhlenbeck este unul dintre primii lingviști care au studiat fenomene legate de ceea ce numim astăzi "partiție ergativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ed.), Proceedings of NELS, 26, GLSA, Amherst, Mass, p. 195−209, apud Alexiadou (2001: 167). 36 A. Majan, "The Ergativity Parameter: Have-Be Alternations", Proceedings of NELS, 8, p. 12−21, apud Alexiadou (2001: 167). 37 Morfologia de caz absolutiv maschează nominativul (legitimat de T) și acuzativul structural (legitimat de v), vezi supra, 3.2.3. 38 S. Bejar, D. Massam, "Multiple Case Cheking", Syntax, 2, p. 65−79. 39 J. D. Bobaljik, "Nominally Absolutive is Not Absolutely Nominative", în: E. Duncan
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în: E. Bach, R. T. Harms, editors, Universals in Linguistic Theory, New York, Holt, Rinehart, and Winston, 1−88. 50 Stan (2005: 171) arată că termenii Agent și Pacient sunt vechi: gramaticii modiști au utilizat lat. agens cu referire la subiect (nominativ), iar lat. patiens, cu referire la obiect (acuzativ); distincția derivă din vechea opoziție stabilită de greci între "activitate" și "pasivitate". 51 J. S. Gruber, Studies in Lexical Relations, teză de doctorat, MIT, Cambridge, MA. 52 La Fillmore Obiectivul apare și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a pluti; la fel s-a întâmplat pentru mersese , nu au recunoscut a merge. Se înregistrează confuzia între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc în nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele în genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
evanghelii, când e vorba de acest apelativ, de la forma corectă a vocativului grecesc páter (Mt 11,25 par. Lc 10,21a; Lc 11,2; 22,42; 23,34.46; În 11,41; 12,27-28; 17,1.5), la cea a nominativului cu articol ho pater folosit că vocativ (Mc 14,36; Mt 11,26 par. Lc 10,21b) și mai ales la alternarea, în aceeași rugăciune, a lui páter și ho pater folosite că vocative (Mt 11,25-26 par. Lc 10
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
stea la persoana a III-a singular (uneori, când subiectiva e introdusă prin câți sau cari în limba veche -, verbul din regentă stă la persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui îi place această piesă o mai poate vedea peste două zile.). Autoarea ajunge la concluzia că „din punct de vedere formal, gramatical, subiectul și predicatul se domină, așadar, reciproc, cu alte
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect și predicat numai dacă verbul distribuit are capacitatea de a se combina cu un nume în nominativ (altfel, avem propoziții fără subiect). În consecință, paralelismul dintre relația subiect predicat și relația substantiv atribut adjectival nu se poate susține, pentru că, deși acordul se realizează de la subiect spre predicat, predicatul impune și el o restricție formală subiectului, pe când atributul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem vecini. Ce, mă, n-ai dormit ieri? Unde-i lupul, moș Mihai? Ei, jupâneasă dragă, asta nu pot
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
arde focul în cămin. Eminescu, o. I 42. Domnu ... se plimbă încet, cu mâinile la spate, singur și trist. Sadoveanu, o. III 50.” Substantivul sau pronumele desemnând obiectul a cărui stare se exprimă prin numele predicativ circumstanțial poate sta în nominativ [= subiect] sau în acuzativ [= complement direct]. Subiect: Și cumătra Ioana o asculta evlavioasă. Mă culcam trist în casa pustie. Complement direct: Legumele le mâncam fierte [crude etc.] L-am lăsat [l am găsit] viu [rănit, mort]. Numele predicativ circumstanțial exprimat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
regulă enunțul propriu-zis al propoziției”. În manualele de gramatică uzuală a limbii latine, acest fenomen este considerat ca o determinare adverbială exprimată printr-un adjectiv ca atare(nu prin schimbarea categoriei gramaticale). În limba română, atributul predicativ stă fie în nominativ, fie în acuzativ obiect direct - ca și în latină: Când ochii tăi încă mari se uită dulci și galeși mă pierd. De n-ați spune cu dreptate,să vă vedem măritate. Sub raportul lexico-morfologic, atributul predicativ poate fi - ca și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că ,,poate fi definită ca fiind realizabilă printr-un nominativ subordonat ocurent într-o structură derivată”. Structurile derivate conținând predicatul suplimentar provin din structuri primare cu organizare internă diferită, și anume, din enunțuri cu raport de coordonare [ luna strălucește pe cer și (luna) este blândă și clară => luna strălucește pe
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cer blândă și clară] sau din enunțuri cu raporturi de subordonare [Ion crede că eu sunt inginer => Ion mă crede inginer]. La clasa de substituție a predicatului suplimentar Valeria Guțu Romalo notează substantive și pronume nu numai „fără prepoziție (în nominativ)” ca în s-a întors doctorița, ci și cu prepozițiile ca, drept, în, fără, printre etc. ca în vă credeam în vacanță; adjective fără prepoziție (se privesc nedumerite) sau - în vorbirea populară - cu prepozițiile (îl știe de viclean); verb la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subordonatei (Profesorii îl consideră / îl cred inteligent., Părinții îl vor / îl doresc medic.). „Complementul predicativ al obiectului, funcție cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ, reprezintă o clasă de substituție având ca termen prototipic substantivul neprepozițional cu o formă de nominativ - acuzativ, iar ca relație sintagmatică specifică, o relație obligatoriu ternară, implicând verbul - centru și un complement (de cele mai multe ori, direct, mai rar, indirect)”. Complementul predicativ al obiectului este cerut matricial de o subclasă de verbe trivalente, reprezentată prin verbe ca
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]