450 matches
-
baytu-l-ğăr" „casa vecinului" ("bayt" „casă";"ğăr" „vecin"). Substantivele articulate primesc articolul proclitic /al-/, din care atât /a/ cât și /l/ pot fi asimilate de sunetele din apropiere. Substantivele nedeterminate sunt marcate în general prin sufixul /-n/, care se numește "tanwīn": nominativ: "walad" (un copil); acuzativ: "walad" (pe un copil); genitiv: "walad" (unui copil). [[Adjectiv]]ele în araba literară au marcă pentru caz, număr, gen, așa cum au și substantivele. [[Pronume]]le în araba literară au marca pentru persoană, număr și gen. Există
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
părțile de vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate ale adjectivelor definite ("n") au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații ("-e" and "-en") folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile adjectivelor indefinite ("a/ō") au fost mai puțin afectate de către schimbul de sunete, așadar au mai rămas șase terminații ("-, -e, -es, -er, -em, -en"), distribuite într-un așa fel
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
cu latina nominativul, genitivul, acuzativul, dativul și vocativul, dar în locul ablativului avea instrumentalul și, probabil, locativul, la ca și limbile slave și baltice. Cele mai bine atestate sunt formele flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai jos prezintă toate modelele de declinare atestate. Rubrica goală înseamnă că forma declinată pentru acest grup de declinare nu este atestată în surse. Inscripțiile păstrate uneori atestă evoluția morfologică cu timp, spre exemplu dativul singular
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
și "-bo", au început să se amestece, și acest proces regăsindu-se în limbile celtice insulare moderne. La substantive cu tema pe o se observează o inovație datorită probabil vecinătății italice, și anume înlocuirea desinențelor așteptate "-ōs" și "-os" la nominativul plural și genitivul plural cu "-oi" respectiv "-ī". Limba celtiberică, mai veche decât limba galică, pastrează desinențele moștenite "-oś" respectiv "-o". Alte inovații specifice galicei includ desinența genitivului singular la substantivele cu tema pe ă în forma de "-ias", în locul
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci 18 cazuri împreună cu nominativul, care are desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga nu numai la rădăcini, ci și după alte sufixe, cum sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile sunt unul din mijloacele de
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
reflexive, cel de reciprocitate și cele posesive), cuvinte care pot fi pronume sau adjective (majoritatea celor demonstrative și a celor interogative, o parte din cele relative, nehotărâte și generale) și unele cuvinte care pot fi numai adjective pronominale. Formele de nominativ și de acuzativ ale pronumelui personal sunt: Ca în română, există pronume pentru două grade diferite de adresare politicoasă: pronumele "maga" (la plural "maguk"), de la rădăcina "mag", corespunde aproximativ cu "dumneata", dar este mai frecvent folosit decât corespondentul românesc, deci
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
frecvent folosit decât corespondentul românesc, deci poate fi echivalat și cu „dumneavoastră”. Gradul superior de politețe este exprimat cu pronumele "ön" (plural "önök") „dumneavoastră”. Ca în limba română, persoana verbului este exprimată de desinența acestuia, de aceea pronumele personal la nominativ se folosește împreună cu verbul numai dacă se scoate în evidență persoana: "Beszéltem az igazgatóval." „Am vorbit cu directorul” - "Én beszéltem az igazgatóval." „Eu am vorbit cu directorul”. Numai pronumele personale de persoana a treia formează acuzativul ca substantivele, celelalte având
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
formează acuzativul ca substantivele, celelalte având forme neregulate. Celelalte cazuri ale pronumelor de politețe se formează ca cele ale substantivelor, aceste pronume având toate cazurile pe care le au substantivele. Însă aceleași cazuri ale celorlalte pronume nu se formează de la nominativ + o desinență cazuală, ci se folosesc desinențele, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Acestor forme le lipsesc cazurile translativ-factitiv, terminativ, formativ și esiv-formal: Forma de nominativ a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
substantivele. Însă aceleași cazuri ale celorlalte pronume nu se formează de la nominativ + o desinență cazuală, ci se folosesc desinențele, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Acestor forme le lipsesc cazurile translativ-factitiv, terminativ, formativ și esiv-formal: Forma de nominativ a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale din tabelul de mai sus, de aceeași persoană, pentru a întări persoana: Tehozzád jöttem" „La tine am venit”, Őtőle jövök" „De la el/ea vin” În acest caz, forma de
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale din tabelul de mai sus, de aceeași persoană, pentru a întări persoana: Tehozzád jöttem" „La tine am venit”, Őtőle jövök" „De la el/ea vin” În acest caz, forma de nominativ de persoana a treia plural se reduce la " ő": "Őtőlük jövök" „De la ei/ele vin”. Pronumele personale corespund și adjectivelor posesive din română, exprimând posesorul cu forma de nominativ, dar sunt folosite cu această funcție numai dacă se accentuează persoana
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
Őtőle jövök" „De la el/ea vin” În acest caz, forma de nominativ de persoana a treia plural se reduce la " ő": "Őtőlük jövök" „De la ei/ele vin”. Pronumele personale corespund și adjectivelor posesive din română, exprimând posesorul cu forma de nominativ, dar sunt folosite cu această funcție numai dacă se accentuează persoana posesorului: "az én házam" „casa mea”, "a te házad" „casa ta” etc. De la rădăcina "mag", de la care se formează și pronumele de politețe "maga" (pl. "maguk"), se formează și
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
politețe "maga" (pl. "maguk"), se formează și pronumele reflexive, care se folosesc în primul rând ca pronume de întărire, neluate în seamă ca atare de gramaticile limbii maghiare. Ele se pot folosi cu sau fără pronumele personale. Formele lor de nominativ sunt: Exemplu în propoziție: "(Ti) magatok vagytok a hibásak" „Voi înșivă/însevă sunteți de vină”. Cu cuvântul "saját" sau cu prefixul "ön-", aceste pronume primesc o tărie suplimentară: "Saját magad mondtad ezt" „Chiar tu ai spus asta”, "Nincs tisztában önmagával
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
clar cu el însuși / ea însăși”. Aceste pronume pot avea aceleași cazuri ca pronumele personale, dar se declină ca substantivele, cu particularitatea că la acuzativ formele de persoana întâi și a doua singular pot fi identice în unele situații cu nominativul. Ca pronume reflexive în sensul celor din română sunt folosite formele de acuzativ și de dativ ale acestor pronume: Nézi magát a tükörben" „Se privește în oglindă”, "Nadrágot varrt magának „Și-a cusut o pereche de pantaloni”, "Ismerem magam(at
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
constituie unul din mijloacele de exprimare a părților de propoziție corespunzătoare complementelor indirecte și circumstanțiale din gramaticile limbii române. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din română. Majoritatea postpozițiilor se construiesc cu elementul nominal (substantiv, numeral, pronume) la nominativ, dar unele cer o anumită desinență cazuală. Principalele postpoziții sunt: Observații: Construcția prepoziție + pronume personal din limba română corespunde în limba maghiară cu mai multe construcții. Una dintre ele este cea cu desinențele cazuale (vezi Pronumele personale). Altele implică folosirea
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
exprimă timpul: "fogva", "múlva", "óta", "során", "tájban" etc. Pronumele personale de politețe se construiesc cu toate postpozițiile, în afara celor de mai sus, exact ca substantivele: "maga mellett" „lângă dumneata/dumneavoastră”, "önnel együtt" „împreună cu dumneavoastră”. Postpozițiile care cer alt caz decât nominativul pot urma de regulă numai pronumele personale formate din sufixul cazual respectiv + sufixele posesive: "velem együtt" „împreună cu mine”, "hozzád képest" „în comparație cu tine”, "vele szemben" „față de el/ea”, "rajtunk keresztül" „prin noi”. Aceste pronume pot fi întărite cu forma de nominativ
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
nominativul pot urma de regulă numai pronumele personale formate din sufixul cazual respectiv + sufixele posesive: "velem együtt" „împreună cu mine”, "hozzád képest" „în comparație cu tine”, "vele szemben" „față de el/ea”, "rajtunk keresztül" „prin noi”. Aceste pronume pot fi întărite cu forma de nominativ a acestora, ca element prim de compunere: énvelem együtt", tehozzád képest", ővele szemben", mirajtunk keresztül". Majoritatea postpozițiilor care cer nominativul primesc sufixele posesive specifice obiectului posedat, ceea ce corespunde cu construcțiile prepoziție + pronume personal din română, altele decât cele prezentate anterior
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
képest" „în comparație cu tine”, "vele szemben" „față de el/ea”, "rajtunk keresztül" „prin noi”. Aceste pronume pot fi întărite cu forma de nominativ a acestora, ca element prim de compunere: énvelem együtt", tehozzád képest", ővele szemben", mirajtunk keresztül". Majoritatea postpozițiilor care cer nominativul primesc sufixele posesive specifice obiectului posedat, ceea ce corespunde cu construcțiile prepoziție + pronume personal din română, altele decât cele prezentate anterior: "utánam „după mine”, "előtted „înaintea ta”, "alatta „sub el/ea”, "általunk „de către noi”, "ellenetek „împotriva voastră”, "feléjük „către ei/ele
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
construcțiile prepoziție + pronume personal din română, altele decât cele prezentate anterior: "utánam „după mine”, "előtted „înaintea ta”, "alatta „sub el/ea”, "általunk „de către noi”, "ellenetek „împotriva voastră”, "feléjük „către ei/ele”. Și aceste forme pot fi întărite cu formele de nominativ: "énutánam", "teelőtted" etc. Unele postpoziții provenite de la substantive prevăzute cu o desinență intercalează sufixele posesive înaintea sufixului cazual: "részemre" „pentru mine”, "részedre" „pentru tine”, "részére" „pentru el/ea” etc.; "számomra", "számodra", "számára", sinonim cu primul. O seamă de postpoziții pot
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
a trimite înainte, a descărca”), numită și de către gramaticienii timpurii, în fonologia sanscrită (""), este numele unui sunet, , scris în felul următor: este un alofon al fonemelor și în pauza de la sfârșitul unui enunț). Din moment ce este un sufix flexionar comun (la nominativ singular, persoana a II-a singular, etc.), visarga apare frecvent în textele sanscrite. În ordinea tradițională a sunetelor sanscrite, visarga împreună cu anusvăra apare între vocale și consoane oclusive. Pronunția exactă a visarga în textele vedice poate varia între diferitele Śăkhă
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
considerate numai cele de mai sus. În limbile sârbă și croată, adjectivele demonstrative au aceleași forme ca și pronumele corespunzătoare, indicând trei grade de apropiere/depărtare. Formele lor sunt: Aceste adjective se declină ca adjectivele nepronominale, având, în afară de forma de nominativ (cea de mai sus), încă cinci forme cazuale. Gradele de apropiere/depărtare se pot ilustra cu următoarele exemple: Pe lângă aceste adjective demonstrative, în sârbă și croată mai sunt și altele, care nu au corespondente analoge în română: Mai există și
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
în adverbe propriu-zise, de exemplu fr. mod. "encore" „încă”. Totodată apare procedeul de derivare a adverbelor din adjective, cu cuvântul (ablativul lui „minte”) devenit sufix: „în mod individual, izolat” > fr. mod. "seulement" „numai”. Din cauza reducerii numărului de cazuri la două, nominativ și acuzativ, ba chiar a confuziei dintre acestea prin dispariția din vorbire a desinenței de acuzativ -m ( > , ca nominativul „trandafir”), ia amploare folosirea prepozițiilor: pentru dativ și acuzativ ( > > fr. mod. "je vais à Rome" „merg la Roma”), pentru genitiv. Tot
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
cuvântul (ablativul lui „minte”) devenit sufix: „în mod individual, izolat” > fr. mod. "seulement" „numai”. Din cauza reducerii numărului de cazuri la două, nominativ și acuzativ, ba chiar a confuziei dintre acestea prin dispariția din vorbire a desinenței de acuzativ -m ( > , ca nominativul „trandafir”), ia amploare folosirea prepozițiilor: pentru dativ și acuzativ ( > > fr. mod. "je vais à Rome" „merg la Roma”), pentru genitiv. Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
i j k l m n o ó p r s ś t u ŭ v z ź. În această etapă "v" îl înlocuise pe "w" pentru sunetul [v]; inflexiunea verbală pentru persoană și număr a fost abandonată; pluralul la nominativ era "-oj" în loc de "-es" (precum și adjectivalul "-o" și adverbialul "-e"); iar cazurile substantivale au fost reduse la două (deși genitivul "-es" există încă și astăzi în corelativele posesive). Sufixul din cazul acuzativ a fost "-l", dar în multe cazuri el
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]