4,526 matches
-
puțin. Imaginea lui despre România era a unei țări din Lumea a Treia, așa că i-am făcut un program care să se potrivească, pe care o să-l pomenească toată viața. Ferentari, munții de gunoaie de la Glina, schelele de la Casa Poporului, noroaiele și țînțarii de la Cernica în mijlocul cărora coclea mănăstirea. Nu m-am lăsat convins să-i arăt nici măcar Muzeul de Artă, l-am mințit că era în renovare și că nu se deschidea decît la sfîrșitul anului. Oricum nu e mare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar fi un semn de la Dumnezeu, un fel de hartă care dacă va fi descifrată va răsturna întreaga ordine mondială. — Sud, sud-est, nord-vest, asta trebuie să fie orientarea, zice Roja, dînd un ocol cortului, trecîndu-i în revistă găurile, petele de noroi și mucegai, trebuie să scăpăm de el, se hotărăște. — Nu credeți c-o să facă vecinii gălăgie, că o să ne reclame? Chiar dacă locul ăsta e o fundătură, pun pariu că o să se găsească unii care să moară de grija noastră, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu există, își spune privind la stîlpii de beton înșirați de-a lungul bulevardului, jupuiți de afișele electorale, mînjiți cu murdării, stropiți de noroiul din stradă. Așa se-ntîmplă cînd încurci taberele, se gîndește cum a pățit o și el pe propria piele, atunci însă lucrurile au putut fi reparate cît de cît, pe cînd acum totul era imprevizibil, și nimeni, nici chiar el, n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vorba și ce aveam de făcut în continuare, i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut rapid cale întoarsă respectînd exact traseul pe care venisem. Cimitirul dracului, numai bălți și mizerii, ajung la dugheana paznicului plin de noroaie din cap pînă în picioare, ca un salahor. Bineînțeles că nenicul dormea dus cu capul pe masă, cu receptorul telefonului scos din furcă și așezat alături ca nu cumva să fie deranjat de cineva. Uite ce e militărelule, îl iau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
actul sexual se consumă la Întâmplare, brutal, ca un jaf armat, iar nașterile, majoritatea nedorite, fac parte din existența lor. Din când În când funcționari de la Primărie, Însoțiți de câte un reporter TV Își murdăresc Încălțările, se agită și frământă noroiul, și gunoaiele ținându-se cu mâna de nas, pentru a lua pulsul mizeriei la fața locului, nu prin ,,interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În viața ta de rahat. Mi se rupe inima de tine, cât ești de tembel. Privește afară, ce noapte Înstelată! Șapte A venit și primăvara cu un val de ploi care le-a udat până și sufletele și cu un noroi clisos format În jurul maghernițelor ca un aluat proaspăt frământat. Șobolani morți, cu burțile umflate de apă concurează În mirosurile pestilențiale cu maldărele de gunoaie. La singura cișmea din mijlocul ghetoului, care a fost Învelită iarna În câteva straturi de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a convenit? Îi spălați, Îi hrăniți, Îi dați la școală și faceți oameni din ei. Pe ăia hrăniți, curați și educați nu suntem proști să vi-i dăm. Îi ținem noi deocamdată. Sunt mândria națiunii. Dar mașina dispăruse lăsând În noroiul clisos urmele cauciucurilor groase. Spre sfârșitul lui martie, când ploile au Încetat și noroaiele s-au uscat, Antoniu și-a dat seama că bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, alături de care a numărat cinci ani stelele de pe cer, Kawabata cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei. Pe ăia hrăniți, curați și educați nu suntem proști să vi-i dăm. Îi ținem noi deocamdată. Sunt mândria națiunii. Dar mașina dispăruse lăsând În noroiul clisos urmele cauciucurilor groase. Spre sfârșitul lui martie, când ploile au Încetat și noroaiele s-au uscat, Antoniu și-a dat seama că bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, alături de care a numărat cinci ani stelele de pe cer, Kawabata cel care i-a ascultat atâtea povești ca să mai uite de frig, foame și singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât În noroiul lor de culoarea morții și a nebuniei, dar eu În fiecare dimineață scot din album o fotografie Îngălbenită de vreme, În care un bărbat Între două vârste, cu un chip hotărât, viril, Îmbrăcat Într-un costum de haine impecabil, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le aruncă zi și noapte, pe unde apucă, În lipsa canalizării, se Întind sfidătoar răspândind miazme ucigătoare și adunând armate Întregi de insecte aducătoare de boli. Cea mai curată zonă din ghetou este ,,locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cele vulgare, culese de prin locuri promiscui, care-n final Îl tapau de bani. În el existau cele două extreme: aristocratul perfect, cultivat, rece, rezervat și lucid și bărbatul depravat, dispus pentru orice plăcere ieftină, carnală, să se bălăcească În noroi. În acea seară, vroia să se culce cu orice chip cu femeia ușoară și rezervase prin telefon o cameră În blocul ,,Carlton,, , de la un fel de patroană, dar, a Început cutremurul. Trezit brusc din beție, a uitat de femeie și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mai am Încotro. -Cât câștigați pe zi, din cerșit? -Atât, cât să-mi mai țin treze gândurile. -Presupunând că ați fi un politician care vrea să Înlăture cerșetoria, cum ați proceda? -În primul rând i-aș spune politicianului că noroiul Îi bacoperă cuvintele, apoi, i-aș șopti la ureche o obscenitate Uniunii Europene, și, aș acuza-o În gura mare de fraudă. -Cum adică de fraudă? Ce a fraudat? se neliniștește tânăra jurnalistă... Genoveva. -A fraudat libertatea de schimbare. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poate fi curățat. O lecție de diplomație păguboasă. Nu vreau să ajung Într-o zi, să mă simt În al nouălea cer, fiindcă cerșesc. Ar fi imoral.,, Zile și nopți, nopți și zile, mi-am scris viața cu sânge și noroi, am făcut din ea o Încăpere fără acoperiș, În care plouă, ninge sau bate vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
venea din mânie și dintr-o acumulare de reproșuri pe care și le făcea, numai atunci când Îi ajungea cuțitul la os. De data asta, cuțitul, ca să folosim o metaforă, Îi străpunsese osul. Era prea mult, a fost momentul În care noroiul greu, În loc să-l Înghită, l-a ajutat să se ridice. A scos un strigăt de animal Înjunghiat, și, cu o mână pe care reușise să și-o elibereze din lațul făcut de brațele brutei, a tras cu o mișcare rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un han sătesc. Obișnuia să se joace Împreună cu ceilalți copii În curte. Într-o zi i-au spionat pe angajații de acolo; ziua următoare s-au costumat și și-au deschis propriul local, făcând cartofi din pietre și prăjituri din noroi. Aproape de fiecare dată Dora era cea care Își asuma rolul de maître d’, pentru că Îi plăcea să conducă clienții la masă, să poarte conversații și să se afișeze În fața lor. — Și chiar asta vreau să spun: să mă afișez. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le încape în labele alea de goi! Și, ca un corolar înfricoșător, fac, de asemenea, orice. Căprioarele mănâncă ce mănâncă ele, căprioarele, iar evreii mănâncă ce mănâncă evreii, dar goimii ăștia nu. Că-s târâtoare sau că se tăvălesc în noroi, că-s săltărețe și angelice, n-are importanță, animal să fie, găbjesc tot ce vor și ducă-se dracului simțămintele acestuia (ca să nu mai vorbim de omenie și milă). Da, istoria a consemnat toate câte le-au făcut iluștrii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mine. Te-ntreb, doctore, cine a avut primul ideea asta? Încă din noaptea când ne-am cunoscut, cine pe cine a tot tentat cu perspectiva unei a doua femei în patul nostru? Crede-mă, nu-ncerc să mă dezic de noroiul în care mă bălăcesc - ba chiar încerc să mă bag cât mai adânc! - dar trebuie să ne fie clar, măcar ție și mie, dacă nu și ei, că nevropata asta incurabilă, pizda asta țicnită, de țărancă penibilă, cu greu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest interval. Ca niște nomade corturi cenușii i se păru lui Myatt fumul, În timp ce-și căuta un drum prin noroi. Uită că pantofii lui de piele Întoarsă erau ruinați și că ofițerul vamal fusese impertinent În privința faptului că avea două perechi de pijamale de mătase. De la mojicia omului, disprețul lui și silabele „Juif, Juif“ se târî până la adăpostul acelor corturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
extraordinară. Promite-mi că vei fi prevăzătoare. Oh, dacă aș putea să vin cu tine! Când aproape că ajunse În pragul gării, intră Într-o băltoacă. — Oh, uite ce-am făcut acum! Cât sunt de neîndemânatică! Să-ți stropesc cu noroi un costum frumos și nou ca ăsta! Cu mâna ei mare și aspră, cu inel cu sigiliu pe degetul mic, Începu să-i perie fusta lui Janet Pardoe. — Oh, pentru Dumnezeu, lasă asta, Mabel! spuse Janet. Dispoziția domnișoarei Warren se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Era furioasă, dar satisfăcută. Se gândise să se descotorosească de ea În gara din Viena. Își imagină cu plăcere dezamăgirea lui când va ridica privirile din pagina ziarului și o s-o vadă iar În ușa compartimentului său. Mai aproape ca noroiul, șopti ea pentru sine, așa voi fi pe lângă el. Omul În uniformă de la barieră o opri: — Fahrkarte, bitte. Nu se uita la ea, pentru că era ocupat cu colectarea biletelor de la pasagerii care tocmai sosiseră cu un mic tren local - femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și pună mănușile și, Înainte de a apuca să și le tragă, degetele Îi fură pișcate de frig. Își târî Încet picioarele prin zăpada și noroiul la Început pe jumătate topite, apoi pe jumătate Înghețate. Da, sunt bucuros că nu m-am aflat la Belgrad, se gândi el. Totul era foarte confuz. Oamenii ăia erau săraci și el era, la rândul lui sărac. Oamenii ăia aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
diseară. Zâmbetul omului se șterse de pe chipul său și-l văzu adunând o cantitate amenințătoare de cuvinte, așa că Îi explică: — Ați fost atât de Îndatoritor cu mine. Era foarte frig afară, În aerul liber, așa că Începură amândoi să se miște. Noroiul Înghețat trosnea și se crăpa lângă pantofii ei, murdărindu-i ciorapii. — Mi-ar fi făcut multă plăcere, spuse el, Înșirându-și cuvintele cu multă corectitudine, și regret din tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-o să treacă. Ea era ușurată, dar și puțin speriată, simțind scrisoarea Împăturită În palmă. Fusese pusă În situația să introducă ceva prin efracție? Un drog? Apoi unul din soldați se Întoarse după ea. Îi auzi cizmele spărgând crusta de noroi, dar se Încurajă spunându-și că-și imagina tot felul de lucruri. Dacă avea ceva cu ea, putea s-o strige, iar tăcerea lui Îi dădu curaj. Totuși grăbi pasul. Compartimentul fetei era În vagonul următor, iar iubitul ei putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șeful poliției, și știa chiar și numele celuilalt ofițer, care sări din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aplecă de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]