498 matches
-
un imens ochi deschis asupra mea de mlaștină. Descoperirea asta m-a buimăcit. "E ochiul lui Dumnezeu", mi-am zis. Și eram gata să mă prăvălesc în genunchi, dar gândul că Dumnezeu n-ar putea avea un ochi atât de noroios m-a oprit. Ar fi fost o blasfemie gestul meu, nu o umilință. Pe urmă, reacția mea a fost și mai stupidă. Mă simțeam stingherit și supravegheat de acel ochi uriaș. Mă privea fix. Numai pupila mișca încet, ca o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adăuga Oedip. Ahile La naștere, mama sa, Tetis, Îl cufundase pe Ahile În apa Styxului și-l făcuse invulnerabil, cu excepția călcîiului de care-l ținuse De ce În Styx? Inutil să mai reamintim că Styxul era fluviul cu ape tulburi și noroioase, dincolo de care Începea imperiul morților. Odinioară mi se părea că faptul cel mai interesant la Alexandru cel Mare a fost stima lui față de poeți. Hotărînd să pedepsească Theba din pricina unei revolte, le-a ordonat soldaților s-o ardă toată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-avea timp de fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara trapezului, rotind fularul parizian, incendiind aerul cu nemulțumirea și jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mâța zgârie podelele cu furie și, luându-și azimutul, țâșni cu coada înainte spre mormanul de carne sforăitor. Aterizarea forțată declanșă o tobă de eșapament spartă. Un patinaj țipător de pneuri frânate brusc, plescăit, bolborosirea bulelor de gaz din vulcanii noroioși. Releul talamusului a preluat într-o milionime de secundă informațiile intero și exteroceptive, cortexul le captă și le analiză discriminativ, punitiv chiar, proiectându-le răzleț pe spațiile topografice ale scoarței, 10432 de nuclei talamici răspunzând rapid impulsurilor auditive și tactile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru autoritățile sanitare 560. În memoriile sale, principesa Maria ne oferă o imagine destul de sumbră a lagărului de holerici de la Zimnicea, a cărui răspundere îi fusese încredințată de însuși regele Carol I: "Uneori, lagărul nostru se prefăcea într-o baltă noroioasă, prin care abia străbăteam cu grele cizme de călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vene îngroșate subțirele somn se tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
extratereștrii, orice poate arunca America în demență colectivă. Să fie de vină faptul că, sufletește, America este mult depășită de progresul ei tehnic? Europa are avantajul că se poate blaza mai ușor... Au început să se formeze băltoace. Dar nu noroioase ca la noi, unde ploile sunt singurele care spală praful... Sunt tentat să zic că Europa s-a născut direct bătrână. Din această cauză nu s-a putut concentra asupra unui vis. Ea ar fi putut să beneficieze de energia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
moralul și unitatea apărătorilor. În Luna a Cincea, începu anotimpul ploios. Se aflau într-o regiune montană a provinciilor apusene, așa că, pe lângă nenorocirea ploii continue, drumurile se transformau în cascade, iar șanțurile de apărare goale dădeau pe dinafară de apă noroioasă. Acum, când oamenii alunecau prin noroi în timp ce urcau și coborau muntele, asediul - care păruse cel puțin să aibă un oarecare efect - era preschimbat din nou într-o remiză, de către forțele naturii. Kuroda Kanbei, al cărui genunchi - rănit în timpul evadării din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
două săptămâni. Într-a douăzeci și cincea zi din Luna a incea, cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori, sub comanda generalilor Kikkawa și Kobayakawa, ajunseră la frotieră - a doua zi după ce împrejurimile Castelului Takamatsu fuseseră prefăcute într-un lac noroios. În dimineața de douăzeci și unu, Hideyoshi stătea cu generalii săi la comandamentul de pe Muntele Ishii, admirându-și opera. Fie că era considerat un spectacol grandios sau unul jalnic, apele umflate - cu ajutorul ploii din timpul nopții - izolau complet Castelul Takamatsu în mijlocul lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umilească un samurai. Lucrurile inutile erau pur și simplu apreciate ca atare, iar Hideyoshi își îndreptă gândurile în altă direcție. Cred că e de-ajuns. Desfaceți legăturile acestui războinic și eliberați-l. — Să-i dăm drumul? — A înotat prin lacul noroios și pare să-i fie frig. Dați-i de mâncare și trimiteți-l cu un permis de liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. Am înțeles, stăpâne. Vasalul îl dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nou, pierdut în ceață, poate din pricină că cerul încă nu se liniștise după ploile verii timpurii. Cu valurile care șipoteau și negurile ce nu se puteau deosebi de ploaie, lumea părea a fi de un alb pur. Drumul era extraordinar de noroios, iar caii se stropiseră până la urechi. Sfidând, în tăcere, ploaia din noaptea trecută și starea drumului, întreaga armată se târa abătută, spre Sakamoto. În dreapta se afla țărmul lacului, în stânga, Muntele Hiei. Vântul, care sufla în jos de pe munte, zburlea pelerinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-napoi. Unii dintre oameni săriră în pripă la baza zidului cu acoperiș; alții nu putură ajunge atât de departe. Mulți dintre cei care încercaseră căzură pe fundul șanțului. Și, din cauza armurilor grele, cei căzuți se scufundară până la mijloc în apa noroioasă, cu miros viciat, de culoarea cernelei. Chiar dacă puteau să se ridice și să strige, tovarășii lor de deasupra nu se uitau în jos nici un moment. În Nishikikoji, trupele clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu o boală de piele, copacii câtorva crânguri și dumbrăvi scufundate. În cetate, numai acoperișurile de la casele oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase dispăruseră deja. Nenumărate bucăți de lemn în descompunere se învârteau prin curentul noroios sau pluteau la marginile lacului. La prima vedere, valurile mărunte ale apei gălbui-mâloase păreau să stea nemișcate, dar soldații, în timp ce priveau marginile lacului, vedeau că apa invada pământul uscat, pas cu pas. — Azi sunt unii care n-au nici o grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere avea prea puțin efect. După cum era de așteptat, avangarda unității lui Matsuda începu să se rostogolească în josul muntelui, ca o cascadă noroioasă. Întăririle nu veniseră, iar generalul lor fusese împușcat. Nu le mai rămânea decât să fugă. Unitatea Hori nu se putuse compara, numeric, cu efectivul clanului Akechi. Acum, în lipsa unei adevărate bătălii și fără nimic care să-i mai stăvilească, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
siguranță. Mă rog zeilor să-l ajute pe bietul nostru stăpân. Astfel se încurajau între ei vasalii fideli care mai rămăseseră. Deși regiunea era deluroasă, nu erau pante foarte abrupte. Se vedea luna, dar, din cauza ploii, pământul de sub copaci era noroios, iar drumul, plin de băltoace. În plus, Mitsuhide și vasalii săi erau epuizați. Ajunseseră deja aproape de Yamashima și, de-ar fi putut numai să ajungă la Otsu, aveau să fie în siguranță. Și continuau să se îmbărbăteze astfel, dar, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a bătut din aripi, a zburat drept în oglindă, făcându-se nevăzută. Am simțit atunci cum mă cuprinde frigul și am văzut că oglinda unduiește, ca suprafața unei ape, apoi n-am mai văzut decât o apă de culoare brună, noroioasă și învolburată, era de parcă aș fi fost o pasăre și aș fi zburat pe deasupra apei, și atunci am ajuns la un perete de lut și am început să alerg pe el în sus, se vedeau clar grunjii de pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul fac ravagii printre prihori. Pe alei, câinii își scuipă plămânii tușind de atâta fumat și drog. Florile gârbovite suferă în straturile lor noroioase din cauza durerilor de spate și a calviției, din cauza stresului. Până și microbii, sporii care plutesc prin apă, găsesc situația grea de suportat pentru nervii lor. Am repus mașina în mișcare și am început călătoria spre casă. Fiasco-ul se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Loïc aruncă o privire surprinsă În direcția soră-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse o cheie polițistului. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Fersen se Îndreptă spre lift, lăsînd În urma lui, ca un melc, o dîră umedă și noroioasă. CÎnd ușile cabinei se Închiseră, Marie se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu-l slăbesc din ochi. Și să mai arunc cîte o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îndată la suprafață, primind întreaga greutate a mașinii. Șoferul duse mașina până în partea dindărăt a plutei, în fața acoperișului pătrat de care atârna lanterna. Fără să mai întârzie, mulatrii strânseră puntea mobilă și își făcură vânt pe bac, dezlipindu-l de malul noroios. Fluviul se arcui sub plută și o ridică la suprafața apei, pe care începu să alunece încet, la capătul unui drug înalt de fier, ce alerga pe cer, de-a lungul cablului. Negrii traseră prăjinile pe bac. Omul și șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care pădurea deasă o sorbea fără zgomot, ca un burete uriaș. Orașul, cam vreo sută de case acoperite de țiglă spălăcită, era așezat între pădure și fluviu, al cărui vuiet depărtat ajungea până la spital. Mașina străbătu mai întâi niște străzi noroioase și ajunse curând într-o piață pătrată, destul de mare. Printre bălți, lutul roșu mai păstra încă urme de cauciucuri, de roți de căruță și de copite. De jur-împrejurul pieței se vedeau case scunde, cu tencuiala felurit colorată, iar în spatele lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc câțiva pași. Fără să știe de ce, o vedea în același timp în închipuire pe tânăra negresă, înfățișându-i ofranda de bun venit. Ieșiră din grădină, străbătură mai multe străzi noroioase și ajunseră în piața publică plină de gropi, care părea și mai mare din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum șiroaie pe tencuiala zidurilor. Prin văzduhul spongios, vuietul fluviului și al copacilor ajungea, înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
într-adevăr, o explozie de energie. Partenerii își pot absorbi reciproc exploziile de energie sexuală în momentul orgasmului dacă respectă următoarele trei indicații de bază: țineți-vă capul cuibărit sub urechea partenerului atunci când acesta ejaculează, pentru a evita inhalarea „respirației noroioase” eliminată în momentul respectiv. Din cauza „focului” intens care se produce în abdomenul inferior în timpul organismului, această explozie de respirație este considerată a fi un fel de produs rezidual; îmbrățișați-vă partenerul foarte strâns și mențineți contactul pe o suprafață cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră și câteva riduri noi. Începeam deci să îmbătrânesc. Și ce realizasem? O scurtă perioadă de glorie, câteva pietre funerare în stâncile de marmură și cam atât - cum, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]