1,758 matches
-
mai degrabă decît să le înstrăineze unul de altul: ca în faimosul enunț hippocratic, despre scurtimea vieții, față cu destinul prelung care e arta. Sentința, deschizînd cartea Aforismele , rămase de la străvechiul tămăduitor, ne îndeamnă să întreținem, peste disimetrii, perseverența unor nostalgice apropieri, cum istoria ne-a dăruit și în veacurile de mai tîrziu. Nu i se datorează unui medic, Giulio Cesare Scaligero, la vremea Renașterii, într-o oe c , astfel intitulată, cea dintîi reevaluare importantă a doctrinei aristotelice despre tragedie? Și
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
ele sunt întrucîtva, întro țară din Est, încercată de totalitarism, unde ne-au dat apoi tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată. Frîngeri și dezorientări morale, ce s-au produs în situații vehement răsturnate, suspinul legitim după o normalitate nostalgic întrevăzută, - n-ar fi total nedrept să invocăm, pentru un atare ambient, întorsătura de obidă care-l asalta pe un poet neliniștit, Emil Botta, în urmă cu decenii. Expresia ne răsare, inventivă și amară, în Intunecatul april , - spre a-și
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
dincolo de estetic, să vizeze și alte mobiluri decât numai literare, un revizionism destul de impur în țelurile și precipitările lui mai mult sau mai puțin tinerești”. Carte ce îmbină meditația critică și notația precisă cu acolada afectivă a confesiunii, cu amprenta nostalgică a înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea detaliului și de plasticitatea portretelor. Critic de stirpe lovinesciană, cu o structură
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
simptom promițător. Generația lui Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu avea o dublă memorie, una conectată la lumea de dinainte de ’89, alta la cea pe care ingineriile sociale postdecembriste o articulau deseori distorsionant. Noua generație nu mai cunoaște scindarea, rapelul nostalgic sau sentimentul acut al derizoriului și al iluziilor pierdute. Filmul lui Victor Dragomir, Strung love, reflectă o altă modalitate de a memorializa, nu cu mijloacele documentarului sau ale experienței trăite sau ale alegoriei sau distopiei, ci parodic, unde referentul este
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
stabili adevărul. Luceafărul de dimineață 1000 LUCEAF|RUL DE DIMINEAȚ| a sărbătorit recent 1000 de numere din seria nouă. Cu acest prilej, mai mulți reprezentanți ai redacțiilor literare din țară salută publicația aniversată. De asemenea, câțiva scriitori evocă, în pagini nostalgice, debutul și colaborarea lor la această revistă, pe atunci a tinerilor scriitori. Iată începuturile Gabrielei Adameșteanu văzute de autoarea însăși: „Împlinisem 28 de ani, când, într-o zi obișnuită de serviciu, în loc să redactez fișele de scriitor care urmau să intre
Ochiul by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5568_a_6893]
-
Daumier, la tablourile lui Cézanne, îți dai seama cât de radicală a fost transformarea propusă de cel din urmă. Un subiect tradițional este abordat cu o libertate care împinge granițele artei picturii în noi direcții. Ghidușii baroce, amănunte hiper-realiste, comentarii nostalgice sau moralizatoare nu au importanță pentru Cézanne. Chipurile imobile, personajele angajate în ritualul jocului între care nu există nici un fel de dialog sunt doar elemente menite să focalizeze atenția privitorului asupra pânzei în sine. Au aceeași valoare de reprezentare ca
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
D.Caracostea că a pornit în literatură cu gândul unei monografii poetice a satului de peste munți. Nimic însă din Poeziile din 1905, singurul volum care contează cu adevărat în opera poetului, nu susține afirmația. Cel mult, putem vorbi de evocarea nostalgică a unui tărâm ideal și definitiv pierdut. E curios că nu s-a observat, nici chiar de către G.Călinescu, primul care s-a referit la mesianismul care l-ar apropia pe Goga de profeții Vechiului Testament, că țara cu pricina
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
în societatea tradițională de acum 20 de ani, cel de mamă, de casnică, de gospodină”. Lăsând la o parte discuția amplă despre cât de „tradițională” era societatea românească acum 20 de ani - cu contribuiția „tradiționalului” decret 770/1966 - și aerul nostalgic al formulării, prescrierea unui rol „de mamă, de casnică, de gospodină” femeii este o opinie cu totul necitabilă în condițiile emancipării lente a genurilor în această parte a Europei. Poate mai utilă ar fi reamintirea faptului că una dintre primele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5476_a_6801]
-
în schimb să picteze în culori vii personaje puternice și să recompună fidel locuri de care s-a atașat până la obsesie. Chicago-ul interbelic, căzut pradă derutei ce a însoțit Marea Criză, este adus în fața cititorilor cu o fascinantă ironie nostalgică în Un raport la prima mână despre Zetland: „În Chicago puteai ajunge ușor la cărți. Biblioteca publică avea prin anii ’20 mai multe secții cu acces din stradă pe liniile de autobuz. Cât era vara de lungă, sub lamele de
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
manifestă o vizibilă predilecție pentru onomatextele „derivate”: Cina cea de toamnă, Ce mai taci Gary?), sub semnul crepuscularității. Multe poeme se situează în orizontul „vecerniei”, când clopotele bat în dungă potențând presentimentul morții. Toamna este percepută ca anotimp al retrăirilor nostalgice, cu speranța de a regăsi povestea vieții, reinventată din contururi șterse de umbre. „Lichenii crescuți/ pe nordul anilor” indică sensul apropierii de ultima întâlnire cu timpul: „O sferă/ de lacrimă/ se rostogolește/ pe obrazul timpului / omul pieton/ traversează orb/ strada
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
încântă insidioasele jocuri ale întâmplării, cu acele stranii țâșniri de imprevizibil ce deconspiră ciudate întâlniri, peste timp, ale spiritului, mă acaparează firul coincidențelor genuine sau elaborate, degajând un sens al apariției până în cele mai fragile întruchipări ale literarului. În locul obsesiei nostalgice teoretizate de Harold Bloom în clasica The Anxiety of Influence și trăite de victimele vreunui «sindrom succesoral», prefer expresivele ezitări ale memoriei care întrețin tensiunea lanțului de sonuri reverberate și ondulări de umbre faimoase reactivate aproape topologic”. În același timp
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
înaltă cotă valorică un balet foarte greu de realizat. Întâlnirea textului cu mișcarea se produce în contextul unei înțelegeri subtile a funcției artistice a manierei de „teatro danza”, cu care noi nu am fost obișnuiți până în prezent. Am avut amintirea nostalgică a unei capodopere coregrafice gândite și compuse de patriarhul baletului românesc, maestrul Oleg Danovski, baletul DOMNIȘOARA NASTASIA de Cornel Trăilescu, după piesa cu același nume de G. M. Zamfirescu. Mărturisesc că de atunci eu n-am mai văzut o dramatizare
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
fostului echinoxist (de prim val) a suferit în timp minime schimbări. Opiniile converg, în genere, și, fără excepție, scot la iveală un poet de un rafinament și de un echilibru remarcabile. Despre spiritualism, despre dimensiunea profund religioasă, despre un ton nostalgic evocator, despre aerul „definitivului” pe care scrisul său l-ar respira de la un punct încolo, despre modestie, despre prudență și despre destule alte asemenea valori s-a scris și s-a tot scris. Impresia e aceea de portret în acuarelă
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
experiența ca martor ocular pentru un public adesea sedus de fantasmele comunismului etern. Marele Premiu al Festivalului le-a revenit fraților Coen cu filmul Inside Llewyn Davis, mai puțin o introspecție cum o anunță titlul, ci mai degrabă un solo nostalgic al unui muzician care și-a ratat momentul, căzut în disgrația timpului său, călătorind de la Manhattan la Chicago pentru ca să aibă de unde veni. Comedia este oprită în loc de un fel de melancolie care îi conferă adâncime asemeni unei camere de rezonanță pentru
Cannes 2013 – portret festivalier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3561_a_4886]
-
o veioză blîndă. Un pian delabrat. Ca și viața personajelor din fața noastră care se întrupează din rochii purtate luate de pe umerașe, din dantele ostenite care mai vor să strălucească o dată. Ca Irina Nikolaevna Arkadina. Un spațiu cald, al unei burghezii nostalgice. Un spațiu pe care Dragoș Buhagiar îl recompune din obiecte atent alese. Obiecte cu parfum și cu stare. Care obligă, și ele, ca jocul tuturor să aibă sens. Și ținută. Iluzia poate să apară într-un minut. Oriunde. Lacul se
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
cât și scumpa mea soție de prietenia caldă și statornică pe care doamna Ana Tăușan 7, soția dumneavoastră, și d[umnea]v[oastră] înșivă, ne-ați dovedit-o. Am înțeles că ne leagă aceeași dragoste de țară, dârză la domniile voastre, nostalgică la noi, aceleași preocupări de a spori zestrea culturii românești neatinsă de puroiul celor vânduți comunismului, aceeași speranță că, într-o zi, lumina va țâșni din sufletele celor neprihăniți. Lumina a țâșnit și a fost plătită cu multe jertfe tinere
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
fi putut fi luat drept o capodoperă a genului dacă apărea la începutul anilor ’90. Astăzi, un roman vintage, cu aer de vechi, cu idei cunoscute, reambalate în realități la fel de familiare; respectabil, fără îndoială, dar care satisface doar gusturile cititorului nostalgic după textualismul de altădată. Nicolae Stan este un foarte bun scriitor, ce merită recitit și reevaluat.
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
lui Băsescu. Amintirea PDL-ului condus de Băsescu "(...) Așadar, desemnarea Adrianei Săftoiu ca purtător de cuvânt este un mesaj simbolic puternic, care spune mai mult decât pare. Este o despărțire de Băsescu, dar poate în primul rând este o întoarcere nostalgică la „epoca de aur” în care Băsescu, consiliat de Adriana Săftiou și înconjurat de o echipă colegială în adevăratul înțeles al cuvântului, duceau o luptă politică în care toți credeau în aceeași măsură", scrie Deutsche Welle. Recuperarea lui Băsescu DW
DW: Numirea Adrianei Săftoiu, întoarcerea lui Blaga la era PDL-Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38280_a_39605]
-
Dar bărbăția n-am găsit-o”. A regăsit, în schimb, gustul unei lumi pierdute, în care iluziile socialismului făceau casă bună cu iluziile copilăriei. Căci, dacă pentru Vasile Ernu filtrul copilăriei reprezenta un pretext pentru construirea unui discurs de tip nostalgic, romanul lui Doru Pop renunță la orice fel de tezism. Titlul n-ar trebui să înșele: O telenovelă socialistă nu mai reface, ca Născut în URSS, datele unei copilării socialiste, ci spune povestea copilului universal - plasată în comunismul românesc din
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
care nu are toate informațiile necesare. ''Monica Macovei continuă să dezinformeze opinia publică, de data aceasta în privința anchetei de la Liceul 'Dimitrie Bolintineanu'. Europarlamentarul își dă cu părerea într-un caz în care nu deține toate informațiile. Macovei a rămas probabil nostalgică după practicile din perioada când oamenii erau luați de pe stradă în mod abuziv, perioadă în care și ea a servit ca procuror. Acuzele lui Macovei și ale celor din jurul său cu privire la o eventuală intervenție a premierului în activitatea justiției sunt
Corina Creţu: Monica Macovei continuă dezinformările cu privire la USL by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36502_a_37827]
-
oricum, nu sunt guralive. Importante sunt situarea, harta pe care evoluezi de bună voie ori împins de condiționări exterioare și relaționărilede care ești în stare. Acestea din urmă pot oricând ignora curgerea firească a orelor, dar întoarcerile nu sunt nici nostalgice, nici sentimentale, ci relansatori în partida numită viață. Jucătorul consideră fiecare experiență parte dintr-un antrenament cu final niciodată evocat: „Pentru Issac, privirile înapoi erau doar resorturi pentru elan. Priviți un săritor la înălțime. Face un pas înapoi și apoi
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
o cutie de rezonanță, formule prozodice de o mare diversitate. Divers și din punct de vedere tematic, volumul rămâne totuși perfect unitar, convergența poemelor fiind dată de viziunea retrospectivă a poetei, care se fixează cu obstinație asupra trecutului, propune promenade nostalgice prin muzeul memoriei și lecții vaporoase de melancolie. Amintirea are - în poemele Mioarei Cremene - ceva din puterea de fascinație a apei „ofelizate”, astfel că orice imersiune în elementul acvatic e sinonimă aici, ca și actul poetic, cu tentativa - mereu eșuată
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
cu adevărat autentic, ca o poetă a distanțelor spațiale, dar mai ales temporale, cu o remarcabilă știință a cantilenelor melancolice și, de aici, ca o poetă a nostalgiei. Exilul (din 1970 poeta trăiește în Franța) alimentează, la rândul său, stările nostalgice, concretizate în volumul Poèmes en exil. Poeme în exil / Versiuni fraco-române (Editura Gutenberg, 1994), în legătură cu care Mioara Cremene ține să sublinieze: „Cele ce urmează nu sunt simple traduceri, ci versiuni, transpuneri dintro limbă sau alta. Distanța în timp dintre ele
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
emoționant din care nu lipsește nici unul din protagoniștii vieții literare clujene din deceniile de după cel de-al Doilea Război Mondial. Coperta desenată de Ștefan Socaciu - Clujul într-un amurg fumegos, sub un raft de cărți cartonate - are un aer vag nostalgic. Literatura însăși aparține tot mai mult zonei neclare a amintirilor. Inițiativa Irinei Petraș e demnă de toată lauda. Simpla colectare a datelor a presupus o muncă de luni și luni de zile. Nu întâmplător astfel de volume sunt rarisime. În
Viața literară la Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3178_a_4503]
-
curțile interioare“, cele care încă mai există. Regretul pentru dispariția acestora, pentru tot ce a însemnat vechiul oraș, vechea Timișoară, vechiul Lugoj este în carte mereu prezent, un motiv de reflecție asupra căruia mereu se revine, cu accente nu doar nostalgice, dar și polemice. Povestașul nu doar regretă ce a fost, dar și dezaprobă ce se întâmplă. „Din ritmul cotidian al Timișoarei de acu două sute de ani au rămas mărturie curțile interioare ale caselor din cetate. Multe dintre ele sunt invadate
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]