655 matches
-
romanticii chemați în epocă, cu spectaculosul și incandescentele care ocupă un spațiu de fantezie dominată de melancolia lunară a nopților sfioase și palide în care îl putem intui, dar numai cu o mare atenție, pe Hölderlin. M. Ursachi este un nostalgic. Nostalgia poetului este generată de aspirația spre realizarea perfecțiunii în artă. Puterea cuvintelor, neputința în fața dimensiunii vremii, a trecerii timpului îl face să exclame: "O, slăbiciune, numele tău este artă". Iată-l melancolic, atunci când își evocă copilăria și când își
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pune problema cuvintelor și a sunetelor care au rolul de-a abstractiza sau de a concretiza lumea (arborii scutură vorbe sau frunze, munții se clatină sub povara sunetului). Treptat, își pierde farmecul din privire și lumea începe să fie contemplată nostalgic; lucidă, ne mărturisește: "Mi-e frig și urât". De aceea mai încearcă senzația de ardere în contact cu universul la temperaturi pasionale: Totul este eu însămi/ Dați-mi o frunză care să-mi semene". Fără să fie expresionistă în realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
împlinea proiectele și satisfăcea așteptările. O asemenea întâlnire se produce rar și ea e sursa de poezie fizică, concretă, a unei aventuri teatrale. Când asociația această se fracturează, amândoi partenerii, regizorul și actorul, sfârșesc invalizi, răniți pentru a rămâne definitiv nostalgici de ceea ce, împreună, odinioară, au obținut. Fiecare poartă cu sine, conștient sau nu, cicatricea despărțirii de "dublul" său! Teatrul, Artaud a avut intuiția genială, e o practică a "dublului", nu doar existențial, ci și practică a "dublurilor" demultiplicate între un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mult mai rare, dar am rămas cu toții prieteni: Edgar Morin, Michel Rocard, Jacques Attali și Michel Serres, deși acum e evident că neînțelegerile s-au adîncit odată cu trecerea anilor. B.C. Toți cei pe care i-am întrebat s-au arătat nostalgici cu privire la Grupul celor Zece. Le-ar plăcea să regăsească atmosfera care domnea acolo. H.A. S-a încercat acest lucru în mai mul-te rînduri. Am vorbit despre asta la CESTA și au existat cîteva întîlniri în cadrul GRIT. Apoi au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pe plan social, profesional sau financiar". Aceste fraze scrise de Jack Baillet pe 22 noiembrie 1971132, pun accentul pe libertatea care domnea cu ocazia reuniunilor și insistă asupra componentei hedoniste: cuvîntul "plăcere" revine adesea în discursul celor care își amintesc, nostalgici, de discuțiile lipsite de un plan anume. Să vorbești despre subiecte va-riate, să nu te limitezi la un registru, să vorbești fără constrîngeri, fără să te temi de vreun impact asupra propriei cariere, să spargi barierele disciplinare, să te eliberezi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
26,5%, orientați mai degrabă spre tradiție, așadar prea puțin deschiși către inovații; familiile sedentare 20%, orientați spre valorile familiale, preocupați de stabilitatea familiei, interesați de produse de calitate, în condițiile în care alegerile le fac raportat la prețurile produselor; nostalgicii 36,5%, orientați spre trecut. Din situația sus menționată rezultă că doar 17% dintre consumatorii români sunt orientați către inovații, cei mai mulți dintre ei, din rațiuni care țin mai degrabă de imagine, iar nu legate de înțelegerea fenomenului inovațional. • Sporirea capacității
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
de povești, majoritatea bine scrise și pline de tâlc, despre revelațiile de tot felul (includiv cele poetice), despre zbucium și repaos, despre moarte și viață, despre suferință și mai ales dragoste. Spre deosebire de majoritatea congenerilor, Cătălin-Mihai Ștefan scrie cu cerneala unui nostalgic al epocilor în care mitologiile personale creșteau din dragoste, nu din deprimisme îngrășate de ură. Referințe critice (selectiv): Șerban Axinte, în "Timpul", nr. 1, ianuarie 2006; Paul Blaj, hermeneia.com, 1 noiembrie 2010; Paul Gorban, în "Zon@ literară", nr. 1-2
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că nu îl putem plasă, decat parțial, în niciuna din epocile istoriei noastre, ne împiedică să îl cunoaștem. A fost un poet filolog; cu alte cuvinte un pelerin neobosit ce a străbătut toate epocile și toate latitudinile. A fost un nostalgic iremediabil. Personalitatea și perfecțiunea lui constau în acest fantastic efort de a evadă din timp.105 Recursul sau la scrierile maestrului, fără a fi deosebit de profund incomparabil mai fină este, de pildă, percepția lui Pascoli asupra substanței operei leopardiene a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
metaforele etnice, de natură blagiană, "mioritică și manolică 125"126: "Eu cred că norii povestesc/ În fiecare țară altfel,/ poate că sunt ținuturi unde/ Se văd pe ceruri epopee -/ La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei./ Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri/ Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă/ Suie cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cerul lumilor să scrii..." (Eu cred că norii) Într-o astfel de lume, a persecuției, orice valoare este călcată în picioare și orice certitudine este demolată (spațiul etnic mioritic "La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei.", religia " Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri", mitul " Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări sexuale învelită în triumful unei ontologii materialiste, atît de des prezentată ca un vis comunitar, cîtă vreme nu e vorba decît de un nou palier în ascensiunea individualismului. Nostalgici după un cuplu adevărat, ei nu vor ști niciodată cum să procedeze și se vor prăbuși la marginea unor substitute incomplete, știința și scrisul: Așa cum o indică și frumosul cuvînt 'menaj', cuplul și familia reprezentau ultima insulă de comunism primitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nici lor nu le este total străină tradiția. Chiar dacă, tot mai frecvent, azi se spune că omul a intrat într-o fază nouă de industrialism prin "societatea cunoașterii-comunicării", tradițiile sunt prezente și aici. Uneori, ele sunt descalificate prin epitetul de "nostalgici" acordat celor ce își exprimă regrete față de demolări și distrugeri ale unor construcții costisitoare nu numai la vremea lor, dar și după ce au fost tranformate în ruine, pentru că ele nu dispar peste noapte, ci infestează mediul natural și cultural. Prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acomodeze cu noile realități sociale, fie sunt regretate de către cei care se confruntă cu neîmpliniri și eșecuri. În "marea țară a socialismului victorios", elogiile deschiderilor politice și ideologice inițiate de Gorbaciov la finele deceniului nouă sunt transformate în blesteme de către nostalgicii care nu mai contenesc să-l condamne pentru haosul produs de reformele pe care le-a promovat în Uniune și în țările socialiste Central- Europene. Insuficient întemeiate sunt și opiniile precum că reculul prin care trece estul european de mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al percepției urbane cotidiene, el este doar un marginal. Fenomenologia flaneurului (dezvoltată de Benjamin în Charles Baudelaire. Ein Lyriker im Zeitalter des Hochkapitalismus sau Passagen Werk) îl arată pe acesta ca ascet al privirii, maestru al fizionomiei mulțimii și privitor nostalgic al orașului. Cele trei determinații descriu această modalitate a experienței urbane ca pe o recuperare a familiarității cu chipurile multiple ale metropolei, înscrise în urmele materiale ale străzilor sau clădirilor. Flaneurul nu „contemplă“ orașul în manieră teoretică, ci îl constituie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
șanse. Jurnalul meu, dacă se va scrie, cred că nu va apărea în viitorul imediat. Am o mulțime de material, însă nu știu interesul pe care ar putea să-l provoace un regim ce va cădea în curând. Sunt mulți nostalgici în România care ar gusta așa ceva, mai ales că genul acesta jurnalier este foarte la modă. În felul în care l-aș prezenta eu, cred că nu le-ar conveni deloc. De altfel, în Prelegerea mea de la Pogor, am prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
oferă reciproc consimțămîntul" și că, deci, "mitul societății civile este o poveste a unei orînduiri necoercitive" este de acest fel2. Tot astfel este și obiecția, lansată tipic de gînditorii și prietenii social-democrați ai statului, precum și de tovarășii de drum și nostalgicii fostelor regimuri de tip sovietic, după care proiectul societății civile este, de fapt, ostil tuturor formelor de instituții de stat3. Este tentant să luăm acel tip de critică cum grano salis, deoarece punctele au fost prezentate pe scurt anterior el
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
De la legenda lui Pinay la mitul lui Cap de aur . . 47 Patru modele .... . . . . . 53 Pecetea istoriei .... . . . . . 61 Crize de legitimitate și crize de identitate . . . 66 Vîrsta de aur Vremurile "de dinainte" . . . . . 75 Puritatea originilor. Refugiile uitate .. . . . . . 93 De la refuz la nostalgic . 101 Unitatea "O voință unică și regulată" . . . . . 111 De la religia civilă la puterea spirituală . . 115 "Această mare și nobilă unitate a patriei" . . 123 Un secol care se vrea credincios . . . 130 Spre o încercare de interpretare . . . 139 Note și referințe . . . . . . 153
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
opoziției democratice, grupată în jurul candidatului Emil Constantinescu, geolog, rector al Universității din București. Iliescu va fi reales pentru ultima dată în 2000, ca o garanție a continuității "liniștite" în fața candidatului partidului România Mare, Vadim Tudor, reprezentând extremismul naționalist al vechilor nostalgici ai epocii Ceaușescu, dar și aspirațiile justițiare ale tinerilor, cărora nu le displace limbajul său de violență populistă. În 1990/1991, odată cu restaurarea timidă a dreptului la proprietate privată, prin legea din 18/1991 care anunță restituirea parțială a pământurilor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
jurământul. Cu această ocazie se decide evacuarea forțată a ultimelor vestigii ale marii manifestații din Piața Universității. Organizatorii marii manifestații din mai se retrăseseră cu toții pe 21 mai, când rezultatul votului devenise clar, dar mai zăboveau acolo pâlcuri răzlețe de nostalgici ai zonei libere, precum și greviști ai foamei care își găsiseră cu greu un rost după 20 mai, cerând o televiziune independentă. Iliescu ar fi vrut ca muncitorii din Capitală să-și asume această sarcină, dar află că nu poate conta
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
plurale, amestecate și continuă să fie. Cuvinte foarte frumoase dar prea grele, mari și vagi au acoperit momentul întunecat al rupturii din decembrie 1989. Cuvântul "democrație". Democrație exprima sfârșitul comunismului, dar implicând o pluralitate de concepții și reprezentări: pentru unii nostalgici ai discursului comunist, democrația presupunea egalitatea... Economia de piață, am văzut și înțeles, deschidea perspectivele anarhice ale unui capitalism sălbatic sau controlat de "tovarășii" nomenclaturiști ocupând pozițiile cu mult înainte de 1989. Dincolo de neînțelegerile și instrumentările unui nou limbaj pe care
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
această scurtă perioadă de doi ani începută la 10 august 1792, debut al violențelor de stradă la Paris, încheiată în 9 noiembrie 1794, cînd un nou val de sînge a încercat să șteargă urmele furtunilor care trecuseră. Se vor găsi nostalgici ai acestui trecut însîngerat care să îndrăznească să comemoreze bicentenarul? Dar omenirea a cunoscut și cunoaște de la o civilizație la alta, aceste omoruri ce nu au caracterul instituționalizat al războaielor de aceea trebuie precizate limitele acestei "instituții"și aceste sisteme
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
simple clișee, un anumit "rasism", învechit, întreținut, alimentat, nu va fi urmarea providențială a acestei lupte de clasă, atît de des anunțată, dar care nu a avut loc totuși niciodată, care nu poate avea loc. Nu le rămîne atunci acestor nostalgici ai unui marxism-leninism năruit decît să aștepte, în ciuda tuturor faptelor, în lipsa Marii Seri ce i-ar menține la putere împotriva oricărei verosimilități, a nopților de revolte, a nopților însîngerate pe alocuri în Europa. "Gherila urbană", deja înscrisă în scenariul din
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
cu adevărat, altele pentru bani, mașini etc. Măturătorii stau cu gura închisă în orele de vârf, când ridică praful până-n tăriile văzduhului, și asta, pentru a nu-l înghiți și pentru a demonstra întregii lumi ce muncă ingrată au ei. Nostalgicii vorbesc între ei, ori de câte ori au ocazia, sau la fostele sărbători politice (7 noiembrie, 1 mai, 23 august etc.); se mai adună la mormântul lui Ceaușescu, de ziua nașterii dictatorului și cântă, cântă cu gura mare și fals, aproape răcnit, sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dumnezeu. Fiecare generație defilează cu premianții și repetenții ei. Șobolanii intuiesc mai bine decât noi viitorul apropiat. Și ne lasă pe noi singuri sub dărâmăturile marilor trepidații. Spre final, senectutea devine un soi de taifas cu moartea. Bătrânii nu sunt nostalgici. Pentru că nu-și amintesc mai nimic. Toate jurămintele noastre sunt eterne. Numai viața e relativă. Spre sfârșitul vieții se înmulțesc țintele, dar se împuținează gloanțele. Totul pare a fi ciclic. Până și ludicul revine la bătrânețe. Nu toți care disprețuiesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o reformă ici, un ban dincolo pot rezolva problemele); alții cred că trăim o mutație profundă (inegalitățile sunt inerente unui sistem axat pe profit; săracii, șomerii etc. nu sunt consecințe momentan neprevăzute, ci rezultatul funcționării sistemului, deci sistemul e problema); nostalgicii sunt aceia care oftează după modelul societății agrare, cu organizare stabilă, "de monolit", cu convingeri religioase tari, cu clase sociale clar ierarhizate, cu identități nationale și etnice incontestabile... În ciuda pretențiilor unora care cred că dețin monopolul cunoașterii societății oamenilor și
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]