7,150 matches
-
arie a Statelor Unite ale Americii, cineva îl „vede“. Agențiile media preiau „știrea“ și o difuzează în lume, fanii se înfioară și pornesc pelerinaje, raționaliștii zâmbesc ironic, vânzările de albume, tricouri, pixuri cu Regele iau avânt. Fenomenul, că-l numești industrie, fanatism sau nostalgie, dovedește că Regele rock'n roll-ului trăiește: în inimile milioanelor de admiratori, ca o adevărată religie. Iar dintre aceștia se aleg cei câțiva, puțini, privilegiați: sosiile. Fie că asemănarea lor cu Elvis Presley e un dar de la Dumnezeu, fie că
Agenda2004-21-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282440_a_283769]
-
a început să suprime celebrarea Crăciunului, atât pe teritoriul Angliei, cât și în Lumea Nouă. În 1644, orice sărbătoare în legătură cu Crăciunul a fost interzisă în Anglia. Regina Victoria (1837-1901) a readus sărbătorirea Crăciunului în legalitate. Crăciunul victorian se baza pe nostalgia sărbătorilor din vremuri de mult apuse, la care au fost adăugate obiceiuri, cum ar fi trimiterea felicitărilor. C. C. Previziuni pentru anul care vine În Banat, după ce vin copiii sau alți membri ai familiei de la colindat, se respectă un frumos ritual
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
apusului/ lunga aripă a toamnei/ atinge frunzele și sufletele noastre“) este al înaltului și începutului de lume, un loc „unde câinii/ nicicând nu latră/ cocoșii nu cântă“: aici ființa plutește, se rupe de lume, se mișcă pe ape, trăind mereu nostalgia departelui. De această geografie interioară al cărei reper esențial rămâne sudul solar al Mării Egee, se leagă tema balcanismului, atât de prezentă, de aproape două secole, în cultura noastră: poetul e un vagabond oriental (asemeni lui Kazantzakis și Panait Istrati), rătăcind
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
mărci autobiografice E nevoie mereu, vestind apocalipsa unei lumi care încă mai este, surpată într-o lume viitoare care nu va mai fi, pe linia subțire unde sînt în balans universul și inima, lirica lui Cassian Maria Spiridon poartă mereu nostalgia orizonturilor îndepărtate, capăt de lume, Gibraltar sau Thule, amintind de Ultima Thule a Constanței Buzea: un poem precum aduc/ dar atît/ paharul cu apă trimite la un topos vechi, uitat într-o (post)modernitate care își strigă prezentul neurastenic și
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
în Spania, început în Auditoriumul din Barcelona, sală de 1 900 de locuri, arhiplină, și continuat cu alte opt concerte la care prezența a peste 1 000 de audienți a fost obișnuită, Filarmonica de Stat Banatul a revenit acasă cu nostalgia unei țări în care muzica e regină, nu Cenușăreasă, dar și cu proiecte de anvergură, cu invitați din lumea largă a muzicii: „toate aceste minunate săli au fost construite în ultimii doi ani în Spania, iar școala muzicală de acolo
Agenda2005-04-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283297_a_284626]
-
„A douăsprezecea noapte“ l Cu Teatrul de Comedie Vremurile când timișoreanul iubitor de teatru nutrea justificată invidie și nostalgie față de un București care monopoliza evenimente, vedete și spectacole de răsunet au apus, căci interesul în ascendență al publicului față de noile montări este prompt servit - după toate legile cererii și ofertei - de agențiile de profil. Aceiași organizatori de turneu care
Agenda2005-05-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283325_a_284654]
-
-se cu mai mulți laureați la olimpiadele naționale, în special la matematică, fizică și chimie. Rezultatele bune erau motivate, pe de o parte, de baza largă de selecție, dar și de pregătirea temeinică și serioasă din școală. Cu o oarecare nostalgie, dar fără regrete, actualul director al școlii, dl prof. George Stăncună, care și-a început activitatea didactică o dată cu școala, își amintește de perioada de dinainte de Revoluție, când era parcă mai multă disciplină, curățenie, seriozitate, preocupare din partea elevilor, dar și a
Agenda2004-37-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282854_a_284183]
-
cum? Din cauza istoriei. Născut în 1936 la Cernăuți, în familie înrudită cu a marelui unionist Iancu Flondor (iată un filon ce marchează, definitiv, destinele și, pentru iubitorii de cercetare biografică drept explicație a creației ar putea lămuri iubirea de Eminescu, nostalgia după momentele de splendoare a istoriei românești), Constantin Flondor s-a refugiat, cu familia, în 1940 la București. În 1944 - al doilea refugiu, în satul Podari, lângă Craiova. Destinul îl aduce în 1950 la Timișoara, ca elev al liceului de
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
frământărilor unei personalități complexe. A „refugiatului“ Constantin Flondor, care, în marginea de Vest a României, scrutează fragilitatea florii de măr, în căutarea sensurilor fundamentale ale existenței. Refugiat este, și se simte, pentru că și-a păstrat individualitatea între timișoreni, pentru că, având nostalgia grupului, a grupării căreia să-i aparțină, a găsi- t-o altfel decât în formele constituite, în sfârșit, pentru că refugiul i-a fost și îi este o stare de spirit care marchează raportarea la ceea ce consideră a fi „acasă“ și
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
situația unui sat din Munții Apuseni, poluat de industria locală, ai cărui locuitori apelează în cele din urmă la organizația internațională de mediu Greenpeace. M. H. Reuniunea Fanfarelor Românești l La Buziaș, a VIII-a ediție Eveniment cu aer de nostalgie parfumată și idilă... muzicală, Reuniunea Fanfarelor Românești își ispitește publicul cu farmecele unei zile în care, vrând-nevrând, inima și pașii vor bate-n ritmul vioi dictat de... tambur major. Organizat de Consiliul Județean Timiș, Centrul Județean de Creație și Artă
Agenda2004-36-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282845_a_284174]
-
în amintirea vremurilor de demult. „E un fel de jam-session ceea ce am făcut noi aici. Din decembrie 1993 nu am mai cântat la Timișoara, la aniversarea a 20 de ani de Pro Musica“ - spune timișoreanul suedez, care își amintește cu nostalgie de vremurile în care formațiile reușeau să facă compromisuri între cântări de restaurant și turnee dedicate celor care ascultau rock adevărat. „La Pro Musica am activat din anii 1970, în perioada folk. Am fost chiar de la început, prin 1973, apoi
Agenda2004-28-04-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/282638_a_283967]
-
că nu pleacă /, căci nu există crimă mai mare, decât a pleca“... Și Adriana va pleca, dar își dorește să se întoarcă și la 100 de ani de la apariția primului număr al „Agendei“, cu această frază fiind risipite momentele de nostalgie pe care doar un mare actor le poate aduce în sufletul ascultătorilor. Ducu Bertzi, care are o relație mai veche cu redacția, a continuat cu melodia „de la mine din Maramureș“ - „Mândra me“ și a încheiat microrecitalul cu șlagărul „M-am
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
de Horia Lovinescu sau Din calidor de Paul Goma? O coordonare prea... democratică Există o unitate de stil a dicționarului, asigurată de ținută intelectuală de la care nu se abdica niciodată și de seriozitatea prezentărilor. Eh, școala clujeana! ar spune - cu nostalgie și cu invidie - un bucureștean. Dincolo însă de această trăsătură unificatoare, specifică spiritului universitar, se constată multe inconsecvente, inadmisibile într-o lucrare de referință. Iată câteva exemple. Fiecare articol este alcătuit din două părți, una rezervată unor informații bibliografice propriu-zise
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
specializase, i-au dat posibilitatea orientării rapide și stabilirii coordonatelor de timp atât ale evoluției culturii universale cât și ale propriei sale țări. Ar fi interesant de studiat ecourile filosofiei, bergsoniene în poezia lui Ion Pillat, în care efemeritatea timpului, nostalgia trecutului, dureroasă rupere din prezent a clipelor, dar și durata în absolut, emoționează la fel ca unele din paginile lui Marcel Proust. Opera lui Ion Pillat este o reflectare a propriei sale vieți, o autobiografie deci și o desfășurare a
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
spus, apoi, că vor scădea tirajele și vor scădea catastrofal, ca volumele de poezie vor avea o soartă cumplită în această privință și că mulți autori care tînjeau pînă în '90 după libertatea totală de expresie vor ajunge să aibă nostalgia regimului editorial de pînă în decembrie '89. Mi-am exprimat, politicos, îndoială. Tot atît de politicos, interlocutorul meu mi-a spus că acesta e prețul ieșirii din climatul de seră al literaturii din România, dar nu numai al celei din
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
chiar și reacțiile vehemențe de tip "Nu ne vindem țară", reacții al căror motiv secret era acela al păstrării stării de izolare economică a României pentru a nu se ajunge la competiția cu lumea largă, își au corespondent în diverse nostalgii scriitoricești după protecția statului de odinioară. Există, aici, o deosebire uriașă - între întreprinderea care produce aceleași mărfuri că și concurența ei din Occident și scriitorul român care publică, la fel ca si confratele sau din Vest. ea ține de unicitate
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
sînt de acord că ar mai fi loc, la noi, de un ziar. Un ziar căruia încă nu i se cunoaște formulă ideală, dar care, cel puțin teoretic, ar trebui să se despartă și de formulă artistică și de formulă nostalgiilor solidarităților de tot felul - la capitolul editorialistic cel putin.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
se regăsi într-o vocație, de-a-si conserva o identitate ("aș fi putut deveni cunoscut în Occident, îmi mărturisea, scriind despre autorii străini, dar i-am preferat pe cei de-acasă"). Creația literară a patriei îl atrăgea cu o irepresibila nostalgie: "foarte încîntat de invitația de a ține conferință despre Sadoveanu, sper că se și realizase - fiind vorba de limba germană pe care deși o citesc cu atîta sîrg de o viață întreagă, o vorbesc însă că o biată cizma... Textul
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
ale moravurilor balcanice. În plus, democrația era frecvent eludata de însăși firea omenească, așa cum se întâmplă de altfel "peste tot în țările democratice", unde parlamentarismul are, în mod similar, de suferit din cauza politicianismului. Și totuși, Z. Ornea se gândește cu nostalgie la trecut. Perioada interbelică i se pare demnă de admirație în comparație nu numai cu lungă noapte a comunismului, ci și cu democrația improvizată de dupa 1989. Reconstituind viața politică românească "de altădată", istoricul literar se lansează la un moment dat
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
a propriului ei soț, Cristian, un om șters, fără fantezie, care pentru 40 000 de dolari pe an lucrează în fiecare zi, "până seara târziu, aplecat în fața unui computer, atingând tastele claviaturii cu buricele aproape insensibilizate ale degetelor". Femeia are nostalgia iubitului ei dinaintea căsătoriei, Horia Cantacuzino, un intelectual strălucit, descendent al ilustrei familii care a dat de-a lungul istoriei și domnitori ai țării Românești. Ea îl privește însă și pe acestă cu luciditate, știind de pildă că el a
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
Trăiesc din nou ar fi putut fi cartea unei nostalgice, descinsa în muzeul amintirilor sale, dar nu este, fiindcă Ileana nu scrie pentru ea însăși, ca într-o terapie a rememorării, chiar dacă volumul a avut, cu siguranta, și acest rol. Nostalgia există, dar ea e atît de discretă și de sublimata, încît devine mai curînd o chestiune de tehnica literară, în măsura în care ea instalează în carte o anumita atmosferă, prielnica evocării și întoarcerii în trecut. Reverii strict puse la dispoziția autoarei nici
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
Robinson se dovedește a fi un nostalgic desăvîrșit. El trăiește sub semnul amintirii, al menținerii propriei sale fapturi într-un univers care aparține inevitabil trecutului. Dar acesta este universul sau familiar, căruia încearcă să îi construiască o copie în solitudine. Nostalgia, însă, nu numai că nu îl apropie de lumea pe care a piedut-o, ci dimpotrivă, îl îndepărtează de toate, amenințînd să-l arunce, treptat, în brațele morții. Pe insula e înnăbusitor de cald, si Robinson observa că păsările își caută
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
moartea, ca într-o bună zi se va înecă în miasmele amețitoare ale propriilor sale amintiri. Și atunci, face un efort imens de a renunța la dulcele sau viciu. Dar nu peste mult timp va alunecă într-un altul, căci nostalgia să nevindecata își caută sistematic porți de evadare spre trecut: într-o peșteră, Robinson găsește un fel de vizuina nu mai mare decît trupul său, în care adoarme hipnotizat de o lumină albă, vîscoasa, care îl duce în depărtări fabuloase
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
nu are, de fapt, de ce anume să se ascundă. El se poate minți că lumea din afara este o lume a alterității, populată și diversă, nu infinitul deșert al ființei sale, acea ființă pe care Robinson încă nu o cunoaște. Leacul nostalgiei lui Robinson nu este Vineri, cum am fi tentați să credem. Indianul pe care il salvează de la moarte reprezintă, inițial, o alteritate obiectivata și concretizata, la care personajul se raportează însă tot că la o himera, căci a-l trata
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
intens (în Limburile Pacificului), un fel de suprapersonaj, semn al alterității absolute pe care o descoperă eroul. Ea îl înghite treptat, întocmai ca și florile pe care le studiază personajul, care țin captive diverse insecte pe durata polenizării. Vindecarea de nostalgie a lui Robinson se face pe masura ce el cedează, ca într-un sofisticat ritual erotic, insulei, iar abandonul lui e definitiv atunci cînd, după ce își pierde corabia pe care o construise în nădejdea că va putea pleca într-o bună zi
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]