586 matches
-
avansurile lui Kay se domoliră și se transformară într-un fior imperceptibil, pe care-l simțeam de fiecare dată când ni se atingeau umerii, de fiecare dată când eram impresionați la unison de un jingle de la radio, de o reclamă nostimă sau de vreo vorbă aruncată de Lee, și atunci, instantaneu, privirile ni se întâlneau. Cu cât Kay devenea mai tăcută, cu atât mai disponibilă știam că este - și cu atât mai mult o doream. Dar nu încercam nimic - nu fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar, iubi, fii alături de mine. E al meu și am nevoie de tine... și o știi. Abia în clipa aia dădură cu ochii de mine. — Bucky, mă interpelă Lee, zi-i și tu. Fă-o să-nțeleagă. Era cea mai nostimă replică pe care o auzisem până acum în tot circul ăsta cu Dalia. — Kay are dreptate. Ai comis cel puțin trei infracțiuni la cazul ăsta și treaba începe să răsufle... M-am oprit, gândindu-mă la ceea ce puneam eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am schimbat macazul: — I-am promis că tragem la caz o săptămână. Asta înseamnă încă patru zile. Miercuri terminăm. — Dwight, ești așa un papă-lapte câteodată, oftă Kay, după care intră în casă. Lee deschise gura, căutând să zică ceva nostim. Mi-am făcut loc printre hârtiile cu antetul LADP și m-am dus spre mașină. • • • Packardul alb ca zăpada era parcat în același loc ca și aseară. M-am pus la pândă în mașina mea, pe care ooprisem chiar în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în Nebraska sau cum s-o fi numit locul de unde venea, iar Betty despre ultimul număr al revistei Screenworld. Aveau același nivel al conversației ca și tine, doar că arătau mai bine. I-am zâmbit și i-am spus: — Ești nostimă. Madeleine îmi întoarse zâmbetul și replică: — Tu nu. Uite ce e, sunt obosită. N-ai de gând să-mi cer odată să-ți dovedesc că n-am omorât-o eu pe Betty? De vreme ce pot s-o dovedesc, ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o epigramă: „De la o vreme pe insula Taiwan se Înregistrează dese cutremure de pământ”. O, tu pământ al marilor chinezi / Din cele mai străbune vremuri / Când bază la yankei te vezi / Nici nu mă mir că te curemuri. Epigrama este nostimă, dar timpul trece din ce În ce mai greu. În fine vine ora. În fața televizorului, voi, adică tu și mama ta, taică-tu s-a dus la o gală de box la clubul Metalul, domnișoara Any, doamna Schmerler și domnul Schmerler. Întâi arată mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
face mai mult, spuse Nigel, bătând-o pe Sylvia pe mână, Într-un zâmbet larg. Apoi Îi dădu un pupic stânjenit pe frunte și, cu un glas șoptit pe care, În afară de Ruby, nu-l mai auzi nimeni, Îi spuse ce nostimă și adorabilă e. —O, o, Phil, zise Ronnie cu mâna Încleștată pe stomac, cred că e din cauza agitației. Tocmai am simțit cum mișcă bebelușul. *** —OK, ia ziceți voi două sincer, făcu mătușa Sylvia ceva mai târziu, când ea, Ruby și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Și Între timp bocitoarele sunt la doi metri sub pământ, iar țara progresează din zi În zi. În ciuda lor. Cu cât e mai chinuită, cu atât Înflorește mai mult. Nu mă Întrerupe, Efraim. Dă-mi voie să-ți povestesc ceva nostim. În timpul revoluției lui Lenin, la noi În Harkov, un anarhist a mâzgălit pe zidul bisericii: DUMNEZEU A MURIT - SEMNAT FRIEDRICH NIETZSCHE. Se referea la filosoful dement. Ei, În noaptea următoare a venit unul și mai isteț și a scris: FRIEDRICH
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre Nietzsche și rabinul Nachman Krochmal, când s-au Întâlnit odată În trenul spre Viena. Ca de obicei, tatăl insistă să-i explice care era esența anecdotei. Fima izbucni În râs, căci nu numai povestirea, ci și explicația erau foarte nostime. Încântat să-l vadă râzând În hohote, tatăl decise să-l mai delecteze cu o poveste legată de călătoriile cu trenul - de astă dată despre o pereche aflată În voiaj de nuntă, nevoită să solicite sprijinul controlorului. —Și Îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
copiii În oraș oricând munca Îi lasă câteva clipe libere. Între timp progresează puțin și În pat. Își dă seama Încetul cu Încetul că nu sunt făcută din sticlă, dacă Înțelegi la ce mă refer. Poate uneori să povestească ceva nostim la masă. Deși Începe să capete unele obiceiuri care mă cam enervează. Obiceiuri mărunte, inofensive, dar foarte rezistente. De pildă să ciocănească lucrurile cu degetele, nu ca un medic care Își palpează pacientul, ci mai degrabă ca o bătaie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima niște meseriași care vor veni săptămâna viitoare să-i văruiască și să-i vopsească apartamentul. —Sunt arabi din satul Abu Dis, deci din punctul tău de vedere e strict cușer 1. Asta Îi aminti bătrânului de o anecdotă hasidică nostimă. De ce, conform tradiției noastre, li se permite În rai celor care au trăit cu sfințenie să aleagă Între un ospăț cu carne de balenă și unul cu taur sălbatic 2? Răspunsul este că Întotdeauna se va găsi câte un evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simtă frigul acela În oase, Întunericul compartimentului, fundul Întunecat al oceanului nordic sub tabăra vânătorilor de balene. Dar nu descoperi În sufletul său nici o urmă de durere. Sau de frică. Inima Îi era ușoară, și aproape Începu să vadă partea nostimă a stupului mortuar metalic, cu sertarele sale pline de cadavre. Își aminti anecdota tatălui său despre diferendul celor doi directori ai căilor ferate, israelianul și colegul său american, pe aceea despre rabinul celebru și tâlharul la drumul mare care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mărturisind că visase cu ochii deschiși. „Țineam să spun cu totul altceva”, făcu el oarecum încurcat, după ce se înghesui în fundul fotoliului. Pe chip i se citea suferința, o crampă stomacală desigur, și pe buze avea un zâmbet pricinuit de o nostimă aducere aminte: ...Într-o noapte cu zăpadă multă, povesti el mai departe, cineva bătu la ușa odăiței mele de lângă scara de serviciu. Deși abia întors acasă după o lipsă prelungită, Gloria dormea în salon pe un pat improvizat, așteptând prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așez pe joben și scot panglici pe nas și pe gură. După fiecare spectacol, cam de felul ăsta, mă bat cu palmele peste burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de părerile nostime ale câtorva chinezi. Firește că nu sunt de acord cu felul meu de a fi, din care pricină ocolesc oamenii. Îmi displace silueta mea de clovn travestit în „Charlie”, cu jachetul, pantalonii și cilindrul jefuite din garderoba lui, numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atâtea istorii, amice? Răspunsul mi-a confirmat bănuiala subită. Mi-a zis că pe toate, sau aproape pe toate, i le povestise Nierenstein, iar pe celelalte, Nicasio Medeiro, marele tovarăș de șuete al răposatului. A mai adăugat că cel mai nostim e că Nierenstein le povestea tare prost și că oamenii din ținut le Înfrumusețau. Totul mi s-a lămurit fără Întârziere: aspirația poetului de a realiza o literatură absolută, observația lui sceptică cu privire la caracterul trecător al vorbelor, progresiva deteriorare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea cernelii de către calmari este un foarte interesant... — Ce-ați zice de calmari la cină? se interesă Levy. — La naiba, nu, spuse Barnes. Dacă sunt o specie necunoscută, n-o să-i mâncăm. Asta ne mai lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
AIEVEA, clipă de clipă : soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Copilul aducea în viața mea emoția aia neobișnuită legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși, făcut cu bani puțini, sfâșietor cumva, pe care-l vedeam duminica la Țăndărică (ea cu gura căscată, eu cu lacrimi în ochi privind scena și copiii fremătători din sală și copilul meu luminos, la
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ei, ea râde, țesăturile sunt ușoare și colorate și călduțe. Închide ochii și râde. Lumea e galbenă, apoi roz, albastră și verde, albă și albă și albă, violet, bariolată, mătăsoasă. Și asta se cheamă fericire. Feeericire. Dănduța era atât de nostimă, un cozonăcel pufos, ne topeam după ea, era - incredibil! - o bucurie fără sfârșit, zilnică. A fost, pur și simplu, o altă viață. Viața cu Copilul care aducea pentru mine din parc, de câte ori se ducea cu bunicile, câte o pană-păniță (îi
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
altceva, o prezență care i se insinuase sub piele, dar de care putea face abstracție în momentele de mare concentrare, ca și cum ea ar fi fost pentru mai încolo. Singurele ființe la care se putea gândi fără probleme erau acele femeiuști nostime, de-o frumusețe de-o clipă, pe care le vedea o dată sau de câteva ori și pe care și le amintea cu eforturi. Mergeau la un pahar de vin, la un film din care nu conta dacă pricepeau ceva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altceva În minte. — De fapt, nu. Miranda are o ușoară obsesie pentru eșarfe. Emily refuza să mă privească În ochi, de parcă mi-ar fi mărturisit că ea Însăși are herpes genital, și a continuat: Este una dintre chestiile aparte și nostime pe care trebuie să le cunoști despre ea. — Zău? am Întrebat eu și m-am străduit să par amuzată, și nu oripilată. Obsesie pentru eșarfe? Îmi plac și mie hainele, și pantofii, și gențile, ca oricărei alte fete, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
La revedere, Helen. Mi-a făcut plăcere să te cunosc În carne și oase. — Ei, făcu Julia, cînd Își reluă locul. O urmărea pe Ursula cum traversa repede și elegant parcul spre Portland Place. Da, spuse Helen destul de neconvingător. — E nostimă, nu-i așa? — Presupun. Evident, e mai mult din clasa ta decît dintr-a mea. Julia se uită În jur și rîse. — Ce vrei să spui cu asta? — E puțin prea plină de bunăvoință, asta am vrut să spun... CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi-a zis să-mi cumpăr ruj de ei. Avea un motor de doi bani. Așteaptă aici. O să vorbesc cu Sandy. Dispăru În garaj. CÎnd reveni după cîteva secunde, Își scosese salopeta dînd la iveală pantalonii albaștri și o cămașă nostimă, Aertex, șifonată și plină de pete de grăsime. Se spălase pe față și se pieptănase. — Mă lasă patruzeci și cinci de minute. Vrei să mergem la barcă? — Avem timp? Întrebă Kay. Cred că da. Merseră cît putură de repede parcurgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seară superbe ale lui Michael Kors. Dar să trecem la subiect, zise ea cu mai multă seriozitate. Mi-a șoptit mie cineva că îți dorești un logodnic, Julie. Încântător! Spune-mi, te rog, cum vrei să fie? — Cineva deștept și nostim, care să mă facă să râd. Cineva pe umărul căruia să pot plânge și suspina ore-n șir și încă să fie nebun după mine. Numai să nu-mi faci cunoștință cu un tip creativ. Pe ăștia mi i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și ar fi fost o pierdere ireparabilă dacă nu aș fi scos-o în lume. —Julie, puțin îmi pasă dacă mergem sau nu, i-am spus. Pot să port rochia cu altă ocazie. Dar va fi o petrecere atât de nostimă. —În New York, petrecerile nu sunt nostime. Sunt curat război, răspunse Julie deschizând ușa și apărând îmbrăcată din nou în Chanelul ei ucigător. Davide, dă-mi un Xanax. Iau întotdeauna un tranchilizant înainte de o primă întâlnire. Davide se precipită spre geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ireparabilă dacă nu aș fi scos-o în lume. —Julie, puțin îmi pasă dacă mergem sau nu, i-am spus. Pot să port rochia cu altă ocazie. Dar va fi o petrecere atât de nostimă. —În New York, petrecerile nu sunt nostime. Sunt curat război, răspunse Julie deschizând ușa și apărând îmbrăcată din nou în Chanelul ei ucigător. Davide, dă-mi un Xanax. Iau întotdeauna un tranchilizant înainte de o primă întâlnire. Davide se precipită spre geanta cu farduri, plină cu medicamente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
murmurat timid când am ajuns la masa lui. Dar prietena mea de acolo vrea să vă întrebe ceva. Hm, vrea să știe dacă... ei bine... dacă, mă înțelegeți... credeți... în șoferi? Jude Law râse de parcă tocmai îi spusesem cea mai nostimă glumă din lume. Asta-i bine, chiar dacă în sinea ta nu ai nici cea mai mică idee că faci o glumă. — De fapt, eu merg cu metroul, îmi răspunse. Dumnezeule, ce drăguț e, mi-am spus. De fapt, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]