4,573 matches
-
chip. Ăsta e unul din lucrurile care te face un bun polițist și unul dintre lucrurile care, de la Început, mă Îndemnaseră să intru În poliție. Numai că de astă dată, viața mea depindea de această capacitate. Tot timpul, Însă, existau nou-veniți care-mi deranjau metodologia. Mă simțeam precum Hercule când a Încercat să curețe de balegă grajdurile egeene. Cum descrii indescriptibilul? Cum poți vorbi despre ceva care te-a lăsat mut de groază? Existau mulți alții mai articulați În exprimare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sosit cu o păpușă Barbie pentru Molly și cu un camion roșu pentru Craig. În ciuda cadourilor, copiii l-au întâmpinat cu reticență. Amândoi simțeau că lumea lor fusese dată peste cap și se simțeau și mai neliniștiți de prezența acestui nou-venit. Luptându-se cu rezistența lor, Marcus s-a jucat răbdător cu amândoi, pieptănând părul păpușii Barbie și împingând camionul înainte și-napoi, înainte și-napoi pe covor. A fost nevoie de o oră de atenție necondiționată și o pungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nimic mai mult. Lee îmi făcu cu ochiul. — Arhisuficient! În interfon răsună vocea căpitanului Jack: — Domnilor, adunarea în sala de ședințe. Acum! Mi-am luat carnețelul și am traversat biroul detectivilor. Numărul persoanelor care mărturisiseră că au comis crima crescuse. Nou-veniții erau prinși cu cătușe de calorifere și de țevile de încălzire. Bill Koenig îl pocnea pe unul mai puriu, care cerea să stea de vorbă cu primarul Bowron. Fritzie Vogel le nota numele pe clipboard. Sala de ședințe era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu o chintă royală în mână. — Ce dorești, Ellis? — Vreau să revii la Arestări începând cu ziua de mâine și mai vreau să fac o ultimă încercare cu acest caz Short înainte să mă întorc la oile mele. Suntem amândoi nou-veniți, Bucky. Fritzie vrea să fii partenerul lui când o să ajungă locotenent, iar... — O să fiu partenerul lui Russ Millard când o să iasă la pensie Harry Sears. Fritzie trase o dușcă de whisky. — Ești cam necizelat pentru el, băiețaș. A dus vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
căsuță din chirpici acoperită cu țiglă și cu o firmă luminoasă originală: un drăcușor roșu, care împungea aerul cu un trident din penisuri erecte. Își avea propriul jandarm la ușă: un mexican scund care îi studia cu atenție pe clienții nou-veniți în timp ce mângâia trăgaciul carabinei sale, așezată pe un trepied. Avea epoleții burdușiți cu bancnote de un dolar. Mi-am luat inima în dinți și, în timp ce intram, i-am adăugat un verzișor la colecție. Din lac în puț. Barul era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În haine de stradă, scărpinându-se În fund și așteptându-l pe Logan să elibereze calea către bucătărie. — Scuze, murmură Logan, lăsându-l pe tânăr să treacă de el și să se prăbușească pe un scaun. — Ah, capul meu, spuse nou-venitul, Îngropându-și În mâini partea la care făcuse referire și lăsând-o apoi să cadă pe masă. Watson privi peste umăr și Îl văzu pe Logan stând În picioare, aranjat și Îmbrăcat În costumul de serviciu. — Stai jos, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
le-am pregătit deja pe toate. Oricum, trebuie să mă pregătesc și eu. Luă sosul de roșii de pe ultimul raft și turnă o cantitate indecentă din el În sandvișul cu șuncă. — Ar fi trebuit să te arăți mai devreme. Fața nou-venitului făcu o grimasă fățișă de invidie În momentul În care agenta Jackie Watson Înfulecă o bucată sănătoasă din sandvișul ei. Mestecă parcă făcându-i În ciudă, având Întipărit pe chip un zâmbet pătat din belșug cu sos de roșii. Nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ecranul de televizor unde niște câini care fugeau În jurul unei piste. Logan fu surprins să vadă acolo un pensionar. Credea că le e prea frică să iasă singuri. Apoi omul Își luă ochii de pe televizor pentru a-i examina pe nou-veniți. Avea tatuaje pe tot gâtul: flăcări și cranii, iar ochiul drept acoperit cu albeață și orb. Logan simți că e tras de mînecă, iar agenta Watson Îi șuieră În ureche: — Ăla nu e... Dar bătrânul le-o luă Înainte strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ivi În ușa camerei din spate. — Dougie, ce ți-am zis eu despre câinele ăla nenorocit? Bătrânul schiță un zâmbet, arătându-și dinții verzi și maronii. — Ai zis că dacă vin porcii, să-l las să le rupă naibii gâturile. Nou-venitul se Încruntă, apoi un zâmbet Îi Împărți fața În două. — Mda, ai dreptate. Așa am zis. Era cam cu treizeci de ani mai tânăr decât Doug, dar bătrânul Încă i se adresa cu „domnule“ McLeod. Simon McLeod moștenise trăsăturile aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru formații. Oamenii mergeau la picnic pe iarbă, improvizau un joc de fotbal, făceau dragoste printre tufișuri. Erau jefuiți după lăsarea Întunericului. Era la nici o aruncătură de băț de căminele studențești ale Universității Aberdeen, așa că era un flux constant de nou-veniți naivi, cu bani În buzunare. În ziua aceea semăna cu o scenă din Doctor Jivago. Cerul nu se luminase o dată cu venirea zilei și doar atârna, aruncând zăpada peste orice. Logan tropăi dintr-o parte În cealaltă a parcului, făcând urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doar mi-au zis ce am de făcut. Și mi-au spus că trebuie să vin acum. - Nu e prima dată, nu? spuse Luis, apoi subit se încruntă. Nu cred că ne-am mai văzut. - Mă cheamă Joe David, răspunse nou-venitul. De obicei, îmi fac veacul prin Brooklyn. Luis încuviință. - Da, acolo mi-am spart dintele. La 70. - La mine, e prima dată. Ca bodyguard, vreau să spun. O reclamă foarte zgomotoasă de la televizor îi întrerupse. - Scuză-mă, reîncepu Luis. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prieteni în SoHo. Vrei să vii? - Cum să nu? Am putea să..., spuse ea și se opri, privind peste umărul Karei. Bună ziua! Kara privi la rândul ei în spate și o văzu pe mama ei, privind-o cu interes pe nou-venită. - Nu e cu noi aici, de fapt. - Era vară, spuse bătrâna femeie. Iunie, dacă îmi aduc bine aminte. Închise ochii și se întinse la loc pe pat. - Cum se descurcă? - E doar o chestie temporară. Își va reveni. Mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
minute, va fi pe drum, probabil spre noile lagăre de la Hungjao sau Lunghua. În magazie, el și bătrînul care mai era În stare să se țină În picioare așteptau lîngă saltelele lor, cu gamela de tablă În mînă. Ascultă cum nou-veniții erau mînați din camion. Din păcate, erau și cîțiva copii mici, care vor plînge tot timpul și le vor distrage atenția japonezilor de la sarcina importantă de a decide unde ar trebui trimis Jim. Urmat de doi soldați Înarmați, sergentul japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi zîmbi luminos sergentului japonez și Încercă să arate puternic și sănătos. Doar oamenii mai sănătoși aveau șansa să părăsească centrul de detenție. Dar, ca de obicei, sergentul păru deprimat de privirea veselă a lui Jim. Se dădu deoparte cînd nou-veniții ajunseră la magazie. Doi sanitari chinezi duceau pe targă o englezoaică fără cunoștință Într-o rochie de pînză pătată. Zăcea cu părul umed În gură, iar cei doi fii ai ei, băieți de vîrsta lui Jim, țineau de marginile tărgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Se retrăsese din mica lume a centrului de detenție, pe care o manipulase timp de cîteva săptămîni și avea să reapară, ca un parazit marin din scoica lui, de Îndată ce va ajunge pe terenul mai fertil al lagărelor de detenție. Apărură nou-veniții: două femei anameze, un grup de englezi și belgieni mai vîrstnici, iar cei bolnavi și mai bătrîni erau duși pe tărgi de către sanitarii chinezi. Numărînd ochii lor galbeni, Jim Înțelese că În curînd vor fi gamele suplimentare. Cu masca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fruntea murdară a lui Jim. Cu permanentele lui reverențe și zîmbete, cu nerăbdarea lui de a face servicii, Jim reprezentase o pacoste pentru sergent care, În mod clar, era bucuros să scape de el. Apoi se uită la grupul de nou-veniți, care priveau neliniștiți spre soba rece și spre urmele de orez fiert de pe marginea vasului. Sergentul Își strînse mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul lovi sacii de cărbuni, Împrăștiind brichetele pe podeaua de piatră. Jim scormoni zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol al cinematografului, de parcă s-ar fi așteptat să Înceapă să ruleze un film. Basie și perechea de olandezi, Paul și David, precum și bătrînii misionari, stăteau În stradă, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
afară pe terenul de adunare, pe băncile lustruite luate din capela seminarului, părînd congregația unei catedrale În aer liber. Dar nu existau civili, bărbați, femei sau copii. Gărzile japoneze erau ocupate cu nesfîrșitele apeluri nominale și nu aveau timp pentru nou-veniții care sperau să fie primiți. Jim stătea În picioare pe bancă, făcînd semne peste gardul de sîrmă, astfel Încît fiecare om din lagăr să-l vadă. Totuși, pe sutele de soldați plictisiți nu-i interesau acești civili și autobuzele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mamei germane din Columbia Road. Autobuzul intră În lagăr prin porțile deschise. Sergentul japonez stătea În ușa pasagerilor, cu pistolul În mînă, făcînd semn mulțimii de deținuți să se Îndepărteze. După fețele lor supărate, era limpede că-i salutau pe nou-veniți fără prea mult entuziasm; acum erau mai multe guri de hrănit din rațiile lor și așa reduse. Jim se ridică În șezut, pe cînd camionul se Îndreptă spre poartă. Doctorul Ransome căzu pe podea și fu ajutat de perechea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
diafragmă acționată de un piston împingea aburul prin gaură. Ce țară, ce oameni, să își folosească inteligența în astfel de scopuri! Acum era și el unul dintre ei. În acea dimineață coborâse în port de pe pasarela vasului ca imigrant, un nou-venit, un expatriat. O oră mai târziu ieșise de la punctul vamal sută la sută american. Nici nu a fost nevoie să mintă. Tot ceea ce a trebuit să facă a fost să tacă. Petrecuse aproape 25 de luni, mai exact 753 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
reconsideră problema. Indiferent ce aș fi pus la cale în timpul războiului, și încă se mai întreba cu ce mă îndeletnicisem, nu fusese totul lapte și miere. Foarte delicioase expresiile astea! De la început m-au diferențiat de ceilalți emigranți și de nou-veniții ageamii, cum ne numeau cei care imigraseră cu o generație înaintea noastră sau chiar cu un deceniu în urmă. —Trebuie să fi fost greu, continuă el. Greu. Of, cuvintele pe care le născocim pentru a ține la distanță ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am auzit țipete, chicoteli și o voce de femeie care fredona ușor: „Vaporul meu are pânze de mătase“. Greșise un pic notele. „Ce fel de mamă le cântă copiilor Kurt Weill?“ întreabă soacra mea. Ce fată se căsătorește cu un nou-venit despre care nu știe mai nimic, un străin care ar putea fi un hoț, un criminal sau un nazist, în ciuda numărului de pe braț, pentru că știm cu toții de ce au fost unii în stare ca să supraviețuiască, vrea să zică ea. Soacra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-și dea seama, Fima Își aruncă ochii pe ceas. Însă oricum nu era nevoie să sune, fiindcă ușa era Întredeschisă. Țvi Kropotkin Îi opri câteva minute pe coridor, ca un ofițer de stat-major conștiincios, În ale cărui atribuții intra informarea nou-veniților Înainte de-a le permite să pătrundă În camera În care se desfășurau operațiunile. Cu toate că șoferii ambulanțelor erau În grevă, le povesti, și că era intrarea sâmbetei, Nina cea neobosită reușise să aranjeze telefonic, de la birou, ca... el să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
promis soțului meu să păstrezi secretul față de mine. Ce s-a întâmplat între voi toți anii ăștia? Am auzit șușoteli în spate și m-am întors. Se adunase deja un mic grup de oameni, iar cei din față le explicau nou-veniților din părți ce se întâmpla. Maria asculta cu atenție. Auzise totul, dar nu înțelesese nimic. Lisa își dădu seama de publicul adunat și o luă din loc. Urmată de mine. Urmată de Maria. Cel puțin de data asta, restul mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
al unor experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, ci și ca profesionist cu ochiul ager și buzele strâns lipite, mereu În căutare de posibili interpreți sau producători, studiind trucurile scriitoricești ale dramaturgilor de succes și comparându-se cu alți nou-veniți În domeniu. O ocazie de mare interes fu premiera la Evantaiul doamnei Windermere, de Oscar Wilde, la Teatrul St James. Lui Henry nu-i plăcea prea mult Wilde, nici ca om, nici ca scriitor. Cu zece ani În urmă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]