1,324 matches
-
súflă vîntul peste un cîmp de grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri grei care se leagănă-n căldură toamnei, Astfel vuiește de la un cer la altul, cu glas dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului peste recolta omenească toată. Atuncea Urizen, șezînd în tihna în luminoasă Miazăzi pe paturi, Strigắ, " S-au Sfîrșit Vremurile!" el tresaltă de bucurie; se înalță voios; de bucurie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de durere, și din îndureratul geamăt scăldată-n lacrimi Se nalta Enion aidoma unei lumini gingáșe; și Enion vorbi, zicînd: 595 "O Vise ale Morții! ce chipul omului îl dizolvați, De fiare însoțite și de viermi și tîrîtoare, întuneric, deznădejde. Nourii cad de pe sprînceana-mi jílavă, si colbul de pe recile-mi mădulare În marea lui Tharmas. Curînd reînnoita, o Molie de Aur, Îmi arunca-voi hainele de moarte și iar pe Tharmas îl voi Îmbrățișa. 600 Căci Iată, iarna s-a sfîrșit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de viață) și are corespondent în aramaicul ruho = vînt, duh, spirit (C. Daniel, Scripta Aramaica, p. 58). Luvah este duh, fiindcă în vîrstă de aur este invizibil asemeni celei mai tainice Persoane Dumnezeiești Dumnezeu Duhul Sfînt: "Luvah cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap,/ Și-astfel străvechea lor vîrstă de aur reînnoitu-s-a" (Vala, IX, 385-386). El este tainic, iar Estul (Răsăritul) este descris ca fiind o vacuitate. El este Mîngîietorul, căci este descris ca fiind cel mai blînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
228 (VII [b], 121) Vezi supra notă despre Șarpele Preot (VII [b], 113). 229 (VII [b], 123) Apoi am auzit Cutremurul Pămîntului: Restul acestei pagini s-a pierdut. (Cf. G. Keynes). 230 (VII [b], 133) Orc rostogolit-a-n jur nourii săi: Sau "[...] Orc în jurul nourilor săi rostogolitu-s-a peste [...]." 231 (VII [b], 135) din mădularele-i curgea: Mai exact, "ieșea (din trup) prin asudare" (engl. exude, "a ieși prin asudare"). 232 (VII [b], 166) Luváh și răstignitu-l-au de arbor: Episod în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
supra notă despre Șarpele Preot (VII [b], 113). 229 (VII [b], 123) Apoi am auzit Cutremurul Pămîntului: Restul acestei pagini s-a pierdut. (Cf. G. Keynes). 230 (VII [b], 133) Orc rostogolit-a-n jur nourii săi: Sau "[...] Orc în jurul nourilor săi rostogolitu-s-a peste [...]." 231 (VII [b], 135) din mădularele-i curgea: Mai exact, "ieșea (din trup) prin asudare" (engl. exude, "a ieși prin asudare"). 232 (VII [b], 166) Luváh și răstignitu-l-au de arbor: Episod în care Luvah este identificat cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Sbanțu. O povestire mai amplă este cea semnată de Vlad Fringhiu și Dan Merișca, Echipajul Val-Vârtej se întoarce. Alți autori de literatură SF publicați în A. sunt Aurel Cărășel, Lucian Merișca, George Ceaușu, Maria Nicolae-Dumitrescu, Victor Nănescu, Cătălin Ionescu, Alina Nour, Dumitru Vacariu. Din anul 1984, publicația începe să cuprindă și traduceri din marea literatură SF a lumii. Sunt tălmăciți Isaac Asimov, Ray Bradbury, Daniel F. Galonye, Frederic Brown, Brian W. Aldiss. Periodicul mai cuprinde fișe istorico-literare, articole de interes general
ARGONAUT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285440_a_286769]
-
V. Paianjenul/V. L'araignée) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 117) ; " leș éclats de bois pourri " (V. L'araignée) (Poncet, 1996 : 88). La traduction de Jean Poncet est beaucoup plus poétique que la version explicative de Veturia Drăgănescu-Vericeanu. " Pe coastă-n vreji de nouri/crește luna. " " Sur la côte, en des tiges de nuages/grandit la lune. " (Înfrigurare/Fièvre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 95) ; " Sur le coteau, derrière leș sarments des nuages/monte la lune. " (Fièvre) (Poncet, 1996 : 62). Le nom " vreji " fait référence aux branches
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Sonata umbrelor este centrată pe o problematică aproape uzată încă de atunci: soarta artistului de geniu într-o societate puțin dispusă ori inaptă să-l înțeleagă și să-l prețuiască. Autorul se pricepe să-și însuflețească personajele, compozitorul orb Ivan Nour, soția acestuia, Elena, șovăitoare, nedreaptă, și îmbogățitul de război Traian Pandrea, necinstit, abuziv. Dialogurile, vii, incitante în mare măsură, însă lipsite de un gram de umor, succesiunea aptă pentru scenă a evenimentelor explică suficient interesul oamenilor de teatru pentru acest
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
es, cavalerul mării (1945), Cristofor Columb, conchistadorul lumii noi (1946). SCRIERI: Sub lumina lunei (în colaborare cu V. Cotan), București, 1921; Morții, București, 1922; Fii fericirea mea!, București, 1923; Stafiile dragostei (în colaborare cu Dr. Ygrec, Sărmanul Klopstock și Alexis Nour), București, 1929; Doamna Casanova (în colaborare cu M. Toneghin), București, 1932; Fecioare la licitație (în colaborare cu M. Toneghin), București, 1933; ed. Iași, 1991; Pozne și năzbâtii, București, [1933]; Fata cu păr de lup, București, 1934; Cavalerii verticali (în colaborare
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
Ascultă-mi a mea rugă, ascultă-mi, Doamne, plânsul Și apără-l, păzește-l și-l mântuie pre dânsul. {EminescuOpVIII 80} BOGDAN (încet) Vorbește iar cu mine. DRAGUL (încet) N-o să-l mai văd nicicând. Tu ce încarci văzduhul și nourii cu grindeni, O, fă-l ca să străbată puternic pretutindeni, În mâna Ta-l pun, Doamne, frumos și tânăr, iată-l, Ca la orfani [tu, Doamne] fii pavăză, fii Tatăl. (își reașază coroana pe cap ) Acum, Bogdane dragă, te du și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că ești tu... BOGDAN Ei, cine-i dar? TEXTE AFERENTE 1 2254 1359 Mitwoiewoda Sass Boureni Kumanien Ludwig d[er] Gross[e] Câmpul lui Dragoș, Borilești, Pașcani, Dragotești 1359-1361 [... ] Alex[andru] Bassarab 1342 - 65 2 2279 Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miazănoapte, sub codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar spre apus prin nouri o geană e, subțire, Prin care cerul râde cu-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
andru] Bassarab 1342 - 65 2 2279 Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miazănoapte, sub codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar spre apus prin nouri o geană e, subțire, Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire, A nourilor lume aurită [e] de soare Ce, cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Deodată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miazănoapte, sub codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar spre apus prin nouri o geană e, subțire, Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire, A nourilor lume aurită [e] de soare Ce, cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Deodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe În ploi scânteietoare de colb de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe; Apunerea cerească părea de raze ninsă Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi. Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi 2275 Sub cerul plin de nouri la răsărit vezi șăsuri Întinse-n zare lungă încît abia le măsuri, Colo spre miazănoapte stau munții cu stejariști Și stâncile de piatră și dealuri lungi cu rariști. Dar toate sânt pierdute și, numa-n umbre vineți, Abia vă mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le măsuri, Colo spre miazănoapte stau munții cu stejariști Și stâncile de piatră și dealuri lungi cu rariști. Dar toate sânt pierdute și, numa-n umbre vineți, Abia vă mai destingeți de bolta ce o țineți; Dar spre apus prin nouri s-arată loc subțire {EminescuOpVIII 119} Prin care[-i] ceru-albastru cu-a lui nemărginire; A nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpaia-i albă, frumoasă, orbitoare Împrăștie în neguri subțiri din juru-i norii, Ca la minune cată la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu rariști. Dar toate sânt pierdute și, numa-n umbre vineți, Abia vă mai destingeți de bolta ce o țineți; Dar spre apus prin nouri s-arată loc subțire {EminescuOpVIII 119} Prin care[-i] ceru-albastru cu-a lui nemărginire; A nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpaia-i albă, frumoasă, orbitoare Împrăștie în neguri subțiri din juru-i norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Dar iată că apusul se lumină de-o ploaie, Se lumină, căci raze, sclipiri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că stă vânătorul după gard și-l săgetează, ci să vie numai c-un fluier în mână și să cânte cîntecu tătîne-său și s-or ivi roiurile de albine. 4 2279 Din lungi cărări de codru, din munți cu vîrfu-n nouri Ieșit-au Dragoș Vodă îmblînzitor de bouri; Mulțimea curgătoare s-a fost întins pe vale Și buciumele sună și oile-s pe cale, Nainte merg moșnegii cu pletele bogate Țiind toiage albe în mînele uscate Astfel ieșeau tot rânduri viind din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pentru ea aș vrea să mai trăiesc... și cu toate astea pare-se că din cauza ei voi să mor. [ȘTEFAN] La steaua cea din urmă a negrei nopți de viață Privesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin, Cu aripile negre și vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește... c-o neagră floare-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sub alt chip. Și să fiu Un alt eu, altă ființă, alt corp, fără să știu C-am fost vrodată-n lume. La tine stea din urmă a negrei nopți, viață Gândesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin Cu aripele negre, cu vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește, c-o floare neagră-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână, Și cartea ce acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu în lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume un tunet falnic, sânt Și-am curățit deodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arată-un geniu palid, s-arată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am curățit deodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arată-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor [mari], Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind prin veacuri negre, prin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână, Și cartea ce acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu în lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume, un tunet falnic, sânt Și-am curățit dodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arat-un geniu palid, s-arată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curățit dodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arat-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, 71v E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor mari, Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind pin veacuri negre, pin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n natura cea, maratră Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare Ce se-nalță rece, sur, Cu fantasticul lui mur {EminescuOpVIII 180} Printre stânci cu poala-n mare Și cu fruntea-n cer de-azur, În castel c-umerii-n, nouri Stă-n fereastră ca un arc, Într-a mărei triste-ecouri, Fața-n văl de gând și nouri Al serafilor monarc, Un monarc cu fața pală Și cu păr de-un aur blond, Iar în ochiu-i vagabund Vezi lumina matinală, Stele-albastre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sur, Cu fantasticul lui mur {EminescuOpVIII 180} Printre stânci cu poala-n mare Și cu fruntea-n cer de-azur, În castel c-umerii-n, nouri Stă-n fereastră ca un arc, Într-a mărei triste-ecouri, Fața-n văl de gând și nouri Al serafilor monarc, Un monarc cu fața pală Și cu păr de-un aur blond, Iar în ochiu-i vagabund Vezi lumina matinală, Stele-albastre fără fund. Cine-i îngerul pe maluri Ce -viseasă în castel Când al mărei vis rebel Sfarmă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]