925 matches
-
În condiții normale de temperatură și presiune, doi atomi de oxigen se leagă pentru a forma dioxigenul, o moleculă diatomică incoloră, inodoră și insipidă, cu formula . Multe clase majore de molecule organice în organismele vii, cum ar fi proteinele, acizii nucleici, carbohidrații, și grăsimile, conțin aer, la fel ca și cei mai importanți compuși organici, care fac parte din cochiliile, dinții și oasele animalelor. Majoritatea masei organismelor vii o reprezintă oxigenul deoarece face parte din apă, principala componentă a formelor de
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
succese , a fost solicitat de Baeyer la "Universitatea din Erlanger" , unde a făcut primele observații asupra stereochimiei. Apoi a studiat purinele , elucidând structura acestora în detaliu, legând-o de mecanismul vieții . Emil Fischer a arătat că purinele (constituenți ai acizilor nucleici) sunt molecule-cheie în țesuturile vii. Deși în 1902 i s-a acordat Premiul Nobel , viața științifică a lui Emil Fischer și-a continuat linia ascendentă . Următorii ani a manifestat interes în studiul moleculelor complicate ale proteinelor , arătând modul în care
Hermann Emil Fischer () [Corola-website/Science/308770_a_310099]
-
gradele I-IV: Febra denga poate fi diagnosticată prin teste de laborator microbiologice. Se pot efectua câteva teste diferite. Unul dintre teste (izolarea virusului) izolează (sau separă) virusul denga în culturi (sau probe) de celule. Un alt test (detectarea acidului nucleic) detectează prezența acidului nucleic al virusului, folosind metoda numită reacția de polimerizare în lanț (PCR). Cel de-al treilea test (detectarea antigenilor) evidențiază antigenii specifici virusului denga. Un alt test determină prezența anticorpilor în sânge, pe care organismul îi produce
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
denga poate fi diagnosticată prin teste de laborator microbiologice. Se pot efectua câteva teste diferite. Unul dintre teste (izolarea virusului) izolează (sau separă) virusul denga în culturi (sau probe) de celule. Un alt test (detectarea acidului nucleic) detectează prezența acidului nucleic al virusului, folosind metoda numită reacția de polimerizare în lanț (PCR). Cel de-al treilea test (detectarea antigenilor) evidențiază antigenii specifici virusului denga. Un alt test determină prezența anticorpilor în sânge, pe care organismul îi produce pentru a lupta împotriva
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
al treilea test (detectarea antigenilor) evidențiază antigenii specifici virusului denga. Un alt test determină prezența anticorpilor în sânge, pe care organismul îi produce pentru a lupta împotriva virusului denga. Testul de izolare a virusului și cel de detectare a acidului nucleic sunt mai eficiente decât testul de detectare a antigenilor. Însă aceste teste sunt mai costisitoare și, prin urmare, nu sunt disponibile în multe din regiunile de răspândire a bolii. În fazele incipiente ale bolii denga, toate aceste teste pot da
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
și pe descoperirea de levi universal aplicabile, testabile prin intermediul experimentelor. Încercând să înțeleagă mai bine natura organismelor vii, biologii cu pregătire filosofică s-au concentrat pe natura duală a acestora. Pe de-o parte, avem programul genetic (păstrat în acizii nucleici), numit și genotip, iar pe de alta, avem corpul întins sau fenotip. Aceasta a condus la o distinctive între teoriile privind cauzele și explicațiile proxime. Întrebările de tipul “cum” vor fi abordate studiind fenotipul, iar cele de tipul “ce” vor
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
formă stabilă, în metaloproteine, deoarece în formă liberă sau expusă duce la producerea de radicali liberi care în general sunt toxici pentru celule. Fierul se poate combina cu orice tip de biomoleculă și, ca atare, va adera la membrane, acizi nucleici, proteine etc. Multe animale înglobează fierul în hemuri, o componentă esențială a citocromilor, proteine implicate în reacții redox (incluzând respirația celulară), și a proteinelor purtătoare de oxigen hemoglobina și mioglobina. Fierul anorganic implicat în reacții redox se găsește de asemenea
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
contact cu ochii, aceștea trebuie clătiți cu multă apă și e nevoie de consultat un medic. Acidul în biologie joacă un rol important în metabolism ca producător de energie, vezi ATP (acidul adenozintrifosforic) sau GTP (guanozintrifosfat), făcând parte din acizii nucleici ADN și ARN ca și din numeroase coenzime.
Acid fosforic () [Corola-website/Science/310812_a_312141]
-
5-10 nm, alcătuită din 3 straturi intercalate, straturile exterioare fiind mai dense decât cel interior. Reprezintă o masă coloidala semifluida formată din 80% apă, în care sunt dispersate o cantitate foarte mare de molecule organice, ioni anorganici, enzime și acizi nucleici. În cadrul citoplasmei se găsesc mai multe formațiuni, cum ar fi: Rolul deosebit de important al citoplasmei este reprezentat de procesele de biosinteza proteica, de oxidoreducere și de elaborare a unor toxine bacteriene, iar la unele bacterii fiind sediul formării șporului. Nucleoidul
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
toate acestea, procesul dificil de obținere a culturii pentru acest organism cu creștere lentă poate dura două până la șase săptămâni pentru culturile din sânge sau din spută. Astfel, tratamentul este adesea început înainte de confirmarea culturilor. Testul de amplificare a acizilor nucleici și testul adenozin-dezaminazei pot diagnostica rapid tuberculoza. Cu toate acestea, testele acestea nu sunt recomandate ca teste de rutină, deoarece rareori modifică modul de tratare a pacientului. Testele de sânge pentru detectarea anticorpilor nu sunt specifice sau sensibile, prin urmare
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" (Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici) din 1871. Păstrăvul de fag a mai căpătat în timpul anilor și alți taxoni, ca de exemplu "Crepidopus ostreatus" prin Samuel Frederick Gray în volumul 1 al operei sale "A natural arrangement of British plants" (1821) sau "Dendrosarcus ostreatus" prin Otto
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
de difuzie- din regiunea unde concentrația atomilor sau a moleculelor este mai mică în regiunea unde concentrația lor este mai mare. Acest transport solicită consum de energie și este realizat de proteine-transportatoare speciale. Moleculele de dimensiuni mari (proteinele, lipidele, acizii nucleici) nu pot trece direct prin plasmalemă, transportul lor realizându-se pe calea endocitozei. Endocitoza particulelor solide este numita fagocitoză, iar a lichidelor - pinocitoză. Evacuarea particulelor solide este o fagocitoză negativă, iar a lichidelor - pinocitoză negativă. Acest procedeu este numit exocitoză
TranSport membranar () [Corola-website/Science/333360_a_334689]
-
raportată în aproape 80% din cazuri; astfel, acest test poate fi efectuat doar pentru confirmarea diagnosticului, nu și pentru infirmarea acestuia. Se pot realiza alte două examene ale lichidului din șancru: testul direct de depistare a anticorpilor și amplificarea acidului nucleic. Testul direct depistează anticorpii marcați cu fluoresceina ce se leagă de proteinele specifice sifilisului, în timp ce amplificarea acidului nucleic folosește tehnici ca reacția de polimerizare în lanț pentru detectarea existenței genelor specifice ale sifilisului. Aceste teste nu sunt la fel de dependente de
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
pentru infirmarea acestuia. Se pot realiza alte două examene ale lichidului din șancru: testul direct de depistare a anticorpilor și amplificarea acidului nucleic. Testul direct depistează anticorpii marcați cu fluoresceina ce se leagă de proteinele specifice sifilisului, în timp ce amplificarea acidului nucleic folosește tehnici ca reacția de polimerizare în lanț pentru detectarea existenței genelor specifice ale sifilisului. Aceste teste nu sunt la fel de dependente de timp, întrucât nu este necesară prezența bacteriilor vii pentru diagnosticare. prezent, nu exista încă un vaccin eficace pentru
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
vapori. Datorită densității lor foarte ridicate, soluțiile de clorură de cesiu (CsCl), sulfat de cesiu () și acid trifluoroacetic () sunt larg utilizate în biologia moleculară. Această tehnologie este utilizată, în primul rând, la izolarea particulelor virale, organitelor sub-celulare și a acizilor nucleici din mostrele biologice. Există câteva utilizări chimice ale cesiului. Doparea cu compuși ai cesiului este folosită pentru a spori eficiența electrică a mai multor metale sau catalizatori folosiți în producția chimicalelor ca acidul acrilic, antrachinona, oxidul de etilenă, metanolul, anhidrida
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină). ADN-ul este cel mai complex
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină). ADN-ul este cel mai complex și mai cunoscut dintre cei doi acizi nucleici. Spre deosebire de ARN, care este monocatenar, alcătuit dintr-o singură ,panglică”, ADN-ul este policatenar, alcătuit din două catene (panglici). O catenă de ADN este alcătuită dintr-un număr mare de nucleotide. Mai multe nucleotide formează o polinucleotidă. Fiecare nucleotidă este
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
temperatura de îngheț a apei chiar când se evaporă (77 K, -196 °C sau -320 ° F) îl face extrem de util într-o varietate de aplicații ca refrigerent, printre care: Azotul este o parte esențială în componența aminoacizilor și a acizilor nucleici, ceea ce îl face vital. Legumele precum planta de soia pot absorbi azotul direct din aer, deoarece au rădăcini cu noduli plini de bacterii care îl transformă în amoniac, prin procesul numit fixarea azotului. Leguma transformă ulterior amoniacul în oxizi ai
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
Reproduction is authorised provided the source is acknowledged . Cum acționează Ribavirin Teva ? Substanța activă din Ribavirin Teva , ribavirina , este un medicament antiviral care face parte din clasa „ analogilor nucleozidici ” . Se consideră că Ribavirin Teva interferează cu producerea sau acțiunea acizilor nucleici ( ADN și ARN ) virali , care sunt necesari pentru ca virușii să supraviețuiască și să se înmulțească . Ribavirin Teva administrat singur nu are efect în eliminarea virusului hepatitei C din organism . Cum a fost studiat Ribavirin Teva ? Dat fiind că Ribavirin Teva
Ro_922 () [Corola-website/Science/291681_a_293010]
-
grupării prin intermediul Fmoc este de obicei lentă, deoarece anionul nitro produs la sfîrșitul reacției nu este un produs favorabil desfășurării reacției. Datorită compoziției, fiind formate exclusiv din aminoacizi, se întâlnesc alături de alți compuși importanți de tipul polizaharidelor, lipidelor și acizilor nucleici începând cu structura virusurilor, a organismelor procariote, eucariote și terminând cu omul. Practic nu se concepe viață fără proteine. Proteinele pot fi enzime care catalizează diferite reacții biochimice în organism, altele pot juca un rol important în menținerea integrității celulare
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
științific specii de oxigen reactiv) precum redicalul hidroxil (format din peroxid de hidrogen), conțin un orbital monoelectronic și de aceea sunt foarte reactivi și dăunători oamenilor și plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot 'extrage' un atom hidrogen din ascorbat, care devine astfel monodehidroascorbat, dar imediat câștigă un alt electron pentru a redeveni dehidroascorbat. Speciile de oxigen reactiv sunt reduse la apă, în timp ce formele de ascorbat
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
conferă posibilitatea de a stoca informații în mod eficient. Cu toate acestea, opiniile sunt împărțite cu privire la posibilitatea ca ARN-ul să fi stat la baza primei forme de viață. O versiune a ipotezei este că un tip diferit de acid nucleic, numit pre-ARN, a fost prima moleculă care s-a putut auto-reproduce. Pe de altă parte, noile descoperiri arată că ribonucleotidele pirimidine pot fi sintetizate în condiții prebiotice , ceea ce înseamnă că este prematur să eliminăm scenariile ipotezei ARN. Ribozimele se găsesc
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]