55,989 matches
-
Mihai Sorin Rădulescu Din păcate, puține sunt scrierile despre București care apar astăzi în afara granițelor României. Anonimatul în care a fost proiectat acest mare oraș are numeroase cauze și, având în vedere importanța sa de-a lungul secolelor în această parte a Europei precum și numeroasele lui monumente, această stare de lucruri nu se justifică câtuși de puțin. În peisajul foarte sărac al publicațiilor privitoare la acest subiect
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
păcate, puține sunt scrierile despre București care apar astăzi în afara granițelor României. Anonimatul în care a fost proiectat acest mare oraș are numeroase cauze și, având în vedere importanța sa de-a lungul secolelor în această parte a Europei precum și numeroasele lui monumente, această stare de lucruri nu se justifică câtuși de puțin. În peisajul foarte sărac al publicațiilor privitoare la acest subiect se situează cartea doamnei Catherine Durandin*), profesoară de istorie românească și istoria relațiilor internaționale la Institutul Național de
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
inițial fusese gară (d’Orsay) și o stație de metrou (Louvre-Rivoli) unde sunt expuse, în vitrine, sculpturi egiptene și măști mortuare ale faraonilor; * n-am văzut o singură reclamă stradală la detergenți; reclamele la filme franțuzești sunt cu mult mai numeroase decât cele la producțiile hollywoo- diene, iar tinerii (post’68-iști) nu suportă publicitatea („La Pub manipule!”) și vandalizează toate panourile din metrou; am citit chiar și o poezioara tampițică scrisă pe pereți: „Oubliez qui vous êtes / Oubliez vos rêves
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
atentă, care l-ar fi făcut poate să șovăie, oricîte rezerve ar fi acumulat, în fața unei concluzii atît de infamantă. Credem că probitatea preopinentului nostru rămîne debitoare cu o asemenea analiză a unui subiect „exploziv”. Dar aderăm la alte foarte numeroase aprecieri ale lui Gelu Ionescu asupra scriitorilor contemporani, neconvenționale, mordante în justețea lor, care contravin clișeelor încă puternice. Așa cum am văzut și dintr-un citat anterior, în calitate de director al Editurii Cartea Românească, cea mai importantă editură din România în anii
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
mai rar, ce stârnește interesul cercetătorului, curios de varii domenii ale activității umane. Cei doi autori au întreprins o largă investigație a două generații de cărturari străluciți, refăcând biografia membrilor ei, arborele genealogic, însoțindu-le de fotografii, de facsimile ale numeroaselor scrieri pe care le-au produs de-a lungul unui secol, al XX-lea. Întemeietorul „dinastiei Ciorăneștilor” este Ion Ciorănescu, învățător de țară, cu o temeinică pregătire în Germania, unde fusese trimis de către ministrul Spiru Haret, reformatorul învățământului românesc modern
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
de stejar, a început să despice cojile umede ale arahidelor și să-și vîre miezul cărnos în gură, în timp ce-i istorisea orbului povestea lui, începînd cu perdeaua de ceață care se destrămase în dimineața aceea, dînd la iveală o oaste numeroasă ce mărșăluia pe deal în sus, către un zid de piatră, și un drum înfundat, din spatele zidului. Regimentul lui Inman a fost trimis să se alăture oamenilor aflați deja de-a lungul vastei reședințe albe de pe creasta Maryes Heights. Generalii
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
aflat sub tipar la Editura Pontica * Și numărul pe octombrie al revistei Familia are un prim-plan: cu dl Bujor Nedelcovici. În afară de un interviu luat scriitorului la Paris de către dna Florica Mateoc, un amplu comentariu al dlui Ion Simuț, precum și numeroase texte de interes, documente, amintiri. Dl Nedelcovici însuși face o radiografie a ideii de exil literar. D-sa se numără printre cei care nu vor să se întoarcă în țară. Din fericire, e prezent cu multe cărți, între care una
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
și definitiv în formula “miliardarul de imagini”. Căci scrisul junelui aspirant la aureola poetică atrăgea atenția, încă de pe atunci, tocmai asupra unei anumite facilități în provocarea de metamorfoze ale imaginii chemate să aproximeze starea lirică și obiectele ei încă puțin numeroase, dar reverberante pentru fantezia mobilă, deja greu de disciplinat, a acelei prime cărți. Ceea ce a urmat a fost, cum se știe, o suită de transformări spectaculoase ale scrisului său, înregistrând tot atâtea impulsuri și răsfrângeri ale unei sensibilități deschise, disponibile
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
care am putea să o numim, în termenii lui Genette, Perrault în palimpsest. Raliindu-ne la părerea lui Gérard Macé și a multor altora că poveștile lui Perrault sînt mai ales o lectură pentru adulți, nu ne oprim aici la numeroasele adaptări și simplificări, adresate cu precădere copiilor. Chiar în secolul al XVIII-lea, un anonim a transpus în proză cea mai reușită dintre poveștile în versuri ale lui Perrault, Pielea-de-Măgar. Deși autorul anonim cunoștea bine textul lui Perrault, sau îl
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Perrault: povestea lui Barbă-Albastră “ne obsedează, ne întră în ficțiuni”, și, am adăuga noi în cărți, modelînd narativul și imaginarul de orice tip de trei secole încoace. Să nu-l răsfățăm însă prea mult pe Barbă Albastră, neglijînd sau ignorînd numeroasele Cenușărese, inspirate de Perrault, între care și continuarea-fantezie, propusă de Apollinaire despre soarta echipajului feeric, cules de prin grădina de zarzavat și capcanele de șoareci, deveniți acum oameni de artă și litere, sau mai brutal moderna versiune a lui Vincent
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
legea se aplică adesea ad libitum (nu i-am auzit de atîtea ori pe guvernanți ori chiar pe Președinte luînd peste picior solicitarea de a respecta o lege sau alta?) și unde modalitățile de grevare a libertății presei sînt încă numeroase și eficiente. Există și o inerție a mentalității presei însăși, nu definitiv stăpînă pe sine și ușor de intimidat. Libertatea de după 1989 nu pare, vai, ireversibilă, cum ne-am închipuit la început. Exemple destule din lunile din urmă vin în
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
pensiei ca să repare spițele și obezile diligențelor și să supravegheze înlocuirea arcurilor care ieșiseră prin piele. Armurierii au reînvățat cum se realizează șlefuirea și ungerea mănușilor din armură, a platoșelor pentru picioare, a vizierelor și a coifurilor de oțel, căci numeroși pairi tineri au insistat să asiste la încoronare în ținuta completă de luptă, indiferent cît de caldă ar fi fost vremea. Cei din industria textilă au instituit un schimb suplimentar în toate fabricile, ca să onoreze cererea de obiecte din catifea
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
mai general de percepție și valorizare lingvistică: o trăsătură de diferențiere e atribuită din afară graiului în ansamblu, iar din interior este percepută ca marcă socială. Al. Graur, în studiul său din 1934, Les mots tsiganes en roumain, observa că numeroasele anecdote și snoave cu țigani utilizau, pentru culoare locală, „un fel de țigănească convențională”, construită, artificială; între trăsăturile acesteia intrînd și aspirația vocalelor inițiale: hapoi, haoleo etc. Într-adevăr, în antologia Snoava populară românească (ed. Sabina-Cornelia Stroescu), exemplele limbajului marcat
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
dar motivată tocmai de frecvența cuvîntului - e substantivizarea sa (cu o clară deplasare semantică, prin metonimie) ca masculin, desemnînd persoane: „paranormalul, cică, punea mâna pe tine și te făcea bine, indiferent de ce boală ai fi suferit” (online.ro/timpolis/587); „numeroși vrăjitori și paranormali răsar din anonimat, pentru a cunoaște o clipă de celebritate” (lumivirtuale.ro). Inovația e recentă, percepută ca atare și de aceea adesea subliniată de ghilimele și însoțită de alte mărci ironice contextuale: „pe unii bolnavi i-am
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
și de cel mai mare succes, aducând profituri, uneori substanțiale, editorilor. În privința volumelor de poezie, proză, critică și istorie literară ale scriitorilor consacrați și ale debutanților de talent, situația stă cu totul altfel. Sunt unii, în orice caz, nu prea numeroși, care fac sacrificiul să-și publice plachetele, romanele, în regie proprie, suportând întreaga cheltuială. Dar majoritatea nu au această posibilitate și se străduiesc să ajungă pe listele de subvenții ale Ministerului Culturii, în speranța că sumele respective le vor asigura
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
că lui Traian Ungureanu nu i se va reînnoi contractul la acest post de radio. O extraordinară dovadă de solidaritate cu unul din cei mai importanți jurnaliști de atitudine de la acestă oră din România. Solidari cu Traian Ungureanu sînt și numeroși alți oameni de presă din România care consideră că prin renunțarea la Traian Ungureanu, BBC ar da un semn că renunță la atitudinea critică față de abuzurile puterii de la București. EVENIMENTUL ZILEI s-a grăbit să-i propună un post lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
dl Blănculescu ar trebui să spună de ce a tăcut. Mai există și alte persoane despre care dl Blănculescu nu vorbește? Și cum se explică această muțenie? Are cumva d-sa ordinul să-și țină gura? În aparițiile sale tot mai numeroase pe la posturile de televiziune, șeful A.N.C. îmi amintește de fostul ministru de Interne, Gavril Dejeu, care se lăuda, tot așa, că le știe pe toate și că situația e sub control, pînă a fost dat jos pentru incapacitate. Dl
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
nu există. Dimpotrivă, deși lungmetrajul se hrănește cu inovații scenice (realizatorul introduce chiar și un număr de păpușari, doar că marionetele sunt chiar personajele), există și inovații cinematografice în modul cum e filmat un număr de dans - unghiurile sunt extrem de numeroase, juxtapunerea oglinzilor, joc de umbre și de lumini, o cameră ale cărei mișcări sunt la fel de "coregrafiate" ca cele ale dansatorilor. Și Marchizul de Sade e tot un film bazat pe o piesă: cea a lui Doug Wright. Dar marchizul (Geoffrey
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
atmosferă, și e fidelă, în mare parte, textului lui Shakespeare. Ceea ce, la o adică, e special: în orice adaptare cinematografică a lui Hamlet, e imposibil să nu vezi un act violent care nu exista în textul piesei. Actorii cunoscuți sunt numeroși: Michelle Pfeifer, Kevin Kline, Rupert Everett, Christian Bale, Stanley Tucci, Calista Flockhart, Sophie Marceau, dar, cumva, performanțele nu li se armonizează. M-aș fi așteptat la ceva mai bun din partea lui Michael Hoffman, responsabil pentru minunatul lungmetraj Restaurație. Ca și
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
franceză. Acolo au "zăcut" - până la acest moment al aducerii lor la lumină - frazele care ar fi putut sta la originea aforismelor brâncușiene publicate în 1926 în catalogul de la Brummer Gallery, fiind apoi reluate și îmbogățite de-a lungul timpului în numeroase volume și publicații. Printre acestea, faimoasele " Frumosul este echitatea absolută", " Când încetăm să mai fim copii, am murit deja", " Nu căutați formule obscure sau mistere. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie pură" ș.a.m.d. Astfel, idei și pagini inedite
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Nora Iuga Hans Joachim Schädlich (n. 1935 la Reichenbach - Vogtland), ocupă pînă în 1976 funcția de lingvist la Academia de Științe din Berlinul Răsăritean (Ostberliner Akademie der Wissenschaften). Deși, începînd din 1969 a scris numeroase lucrări literare, publicarea acestora i-a fost interzisă în RDG cu argumentul tipic folosit de cenzura politică în mai toate țările lagărului socialist: Nu e pe linie. De altfel el nu a ezitat să-și exprime, chiar și sub dictatura
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
în Germania Federală, după ce, în același an, îi apare în prestigioasa editură Rowohlt volumul de proză Versuchte Nähe (Apropiere încercată), primit de critica de specialitate și de public cu entuziasm. Stabilit din 1979 în Berlinul Occidental, Hans Joachim Schädlich publică numeroase romane, printre care amintim: Tallhover, Schott, Mal hören, was noch kommt, Jetzt, wo es zu spät ist, Anders ș.a. Despre romanul Anders (Altfel) apărut în 2003, critica afirmă: "șH. J. Schädlichț este cel mai mare laconic printre autorii germani contemporani
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
un sol din lumile sub-pămîntești" (Ritual șsolulț). Avem a face așadar cu încă o variantă a "dublei apetențe" a lui Baudelaire către Dumnezeu și către Satana, căreia Arghezi i-a creat la noi cea mai expresivă paradigmă. De atunci încolo numeroși poeți români arghezianizează nu neapărat mimetic, ci, în bună măsură, ca efect al unei psihologii comunitare. Căci poetul băștinaș nu răspunde, în genere, tipului de vates, fiind mai curînd un revers al acestuia, un damnat ce se dedică polului negativ
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
să-și procure filme de artă, chiar alese pe sprânceană. Din nefericire, vorbesc de cinefilul cu un standard de viață ridicat, pentru că lungmetrajele pe care le-am descoperit la vânzare au, la prima vedere, prețuri exorbitante. Nici nu sunt foarte numeroase: ți se poate întâmpla - vorbesc ca persoană pățită - să aștepți ziua de salariu ca să cumperi DVD-ul, iar acela să fi fost cumpărat între timp. Nu e vina celor care le comercializează: prețurile sunt mari, pentru că DVD-urile nu sunt
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
La substantivele din subclasa descrisă, articolul se adaugă însă formei de nominativ-acuzativ singular: familiei, primăriei, educației se explică pornind de la familie, primărie, educație, nu de la (unei) familii, primării, educații. Se observă imediat că substantivele din această categorie - de altfel destul de numeroase - sînt fie termeni culți moderni, împrumutați și adaptați fonetic (familie - din latină), fie - mai ales - formații cu sufixele -ie /-(ăr)ie și -ție. Sufixul din urmă este caracteristic tot limbii culte, moderne. În limba populară este așadar frecventă mai ales
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]