1,437 matches
-
împăratul îl chemă la sine pe Cățelul Pământului, cel mai bun oștean al său. - Du-te în Peștera Ruginoasă, găsește pe Urâtul Pământului și adu-l la mine cu fereală, să nu te vadă vreun liliac sau vreo rozătoare! Plecă oșteanul în mare grabă iar împăratul se puse pe așteptat. Așteptă o zi, așteptă două, iar în a treia zi, Cățelul Pământului se înfățișă de unul singur la patul de suferință al împăratului. - Iartă-mă, stăpâne, Peștera Ruginoasă este goală. Nu
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
de ea, dar ce puteam face? Cățelul Pământului nu îndrăzni să-l contrazică pe împăratul său. - Dacă aș știi că trăiește, dacă aș avea încredere că frații lui nu-i vor lua zilele... Cine știe ce s-a ales de Urâtul Pământului?! Oșteanul rămase alături de împărat până ce acesta căzu într-un somn adânc, răpus de fierbințeala bolii, după care părăsi palatul. Trebuia să dea de urma feciorului de împărat! Dacă nu pentru stăpânul adâncurilor, atunci pentru pacea împărăției și liniștea locuitorilor ei. Trăgea
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
ura celor doi prinți, despre dorința lor de a stăpâni împărăția adâncurilor și despre pericolul în care se afla nu numai împăratul ci și împărăția și chiar prințul întâi născut. Azur ascultă cu mare atenție tot ce avea de spus oșteanul și hotărî să plece cu el la căpătâiul împăratului. - Poate că e o capcană, sări bursucul, împăratul este cunoscut pentru vicleșugurile lui! - Poate îi pare rău după primul său fiu, zise Garofița, care aflase toată povestea de la Azur în timpul plimbărilor
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
foarte zdravăn jumulit după bătălia de la Waterloo își luase zborul, strașnic supravegheat de englezi, către o insulă pierdută în imensitatea oceanului Atlantic. În Paris, prin poarta Saint-Denise intrau învingătorii. În fruntea lor, Țarul Tuturor Rusiilor înconjurat de gărzile cazacilor, niște oșteni a căror reputație nu era deloc în contradicție cu uniformele lor multicolore, bogat ornamentate, de inspirație mongolă. Parisul fremăta de bucurie de parcă ar fi fost un oraș eliberat nu unul cucerit. Mult mai târziu, după ce și-au dat seama de
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
oștirii asiriene, părinții lui Hannah strânseseră câteva lucruri, apoi reușiseră să fugă din satul lor. Stătuseră ascunși prin munți câteva zile, iar când reveniseră să vadă ce a mai rămas din satul lor, găsiseră casa dărâmată, totul jefuit, sătenii împrăștiați. Oștenii străini încă umblau prin sate după jaf și ucidere. Atunci ei deciseră să iasă din sat pe o potecă ascunsă, luând drumul refugiului spre Iudeea, sperând să scape acolo de nemiloșii invadatori. Așa se treziseră ei pe drumuri, fără casă
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
Autorului Cântecul mării Mare Neagră, dar albastră, Te privesc de la fereastră... Balaur la poarta țării, Ești mirajul depărtării. Vrajă ești, și ești catarg, Albatros ce piere-n larg, O cochilie-n nisip, Ești iubita fără chip. Hotar ești, și ești oștean, Pe tine de nu te-aveam, Poate mulți ar fi venit Să mai ia din țară-un pic! Marmara dacă ai fi Tot așa eu te-aș iubi! Mare Neagră, dar albastră, Te aud de la fereastră.... Fie noapte, fie zi
CÂNTECUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373799_a_375128]
-
lugubru, Trezește din visare orătănii, E cumpăna ce-npunge orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un oștean ce-și apără sorgintea, O troiță stă pavăză-n răscruce, Atât a mai rămas ca moștenire, Atât mai amintește de o cruce. Sărman popor, ți-ai lepădat credința, Ai îngropat fărâma de speranță Ce-o mai aveau în suflete bătrânii
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
agoniseala lui piere ca fumul într-o clipită? Bineînțeles că nici unul. S-au adunat deci oamenii la palatul Împăratului Negru și au prins a se sfătui cum să le vină de hac zmeilor. S-a adunat o armată uriașă cu oșteni câte fire de nisip pe țărmul mării, veniți din împărăția lui Verde- Împărat, Roșu-Împărat, Galben-Împărat, Albastru-Împărat și, bineînțeles, cei mai mulți din împărăția Împăratului Negru, cel mai puternic și mai înțelept dintre toți împărații. În miezul zilei, când le era zmeilor somnul
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
de nisip pe țărmul mării, veniți din împărăția lui Verde- Împărat, Roșu-Împărat, Galben-Împărat, Albastru-Împărat și, bineînțeles, cei mai mulți din împărăția Împăratului Negru, cel mai puternic și mai înțelept dintre toți împărații. În miezul zilei, când le era zmeilor somnul mai dulce, oștenii au dat foc castelelor în care aceștia trăiau. Câți dintre zmei n-au pierit atunci, prea puțini ca oștenii să-și mai facă altă treabă cu ei, s-au ascuns sub pământ, jurând că vor purta ură veșnică oamenilor și
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
Împăratului Negru, cel mai puternic și mai înțelept dintre toți împărații. În miezul zilei, când le era zmeilor somnul mai dulce, oștenii au dat foc castelelor în care aceștia trăiau. Câți dintre zmei n-au pierit atunci, prea puțini ca oștenii să-și mai facă altă treabă cu ei, s-au ascuns sub pământ, jurând că vor purta ură veșnică oamenilor și că se vor răzbuna cum vor putea și de câte ori vor putea. Între aceștia însă, nu erau decât zmei cu
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
cum și cât se construia în împărăția sa, dar cel mai mândru era de fiica lui, darul pe care i-l făcuse împărăteasa după ce reușiseră să îi izgonească pe zmei. Creștea fata împăratului vitează și neînfricată, mânuind paloșul ca un oștean adevărat și săgeata ca un vânător iscusit, de-i râdeau împăratului ochii cât era ziua de lungă. La o vânătoare, pe fata Împăratului Negru, pe numele ei Voichița, o văzură feciorii împăraților Roșu, Galben și Albastru și pe loc o
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
opriră decât în împărăția lui Verde - Împărat, unde le luară pe fetele acestuia de neveste. Dar ce credeți că Împăratul Negru se înfurie? Nici pomeneală. Ba, de bucurie că scăpase de năpasta feciorilor, își luă fata și o mână de oșteni și porni la vânătoare de mistreți. Tot alergând vânatul, Voichița se rătăci prin pădure și se trezi deodată în mijlocul unui codru atât de întunecat încât nu reușea să vadă nici măcar urechile calului său, darămite urme de mistreț. Nici una nici două
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
vrei în săbii să ne tăiem sau în luptă dreaptă să ne luptăm?” sau ar fi trebuit să întrebe „ce vânt te-aduce în pădurea mea?”. Până la urmă, nu se luptase în viața ei cu nimeni, nici măcar cu un simplu oștean, darămite cu ditamai zmeul și poate că acel codru întunecos nici nu era în împărăția tatălui ei, căci nu recunoștea nici un petic de iarbă din el. - Hei, zmeule, ce te uiți așa la mine? Se miră și ea de cuvintele
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
nu dă semne că și-ar fi dus răzbunarea până la capăt, se gândi să-i dea o mână de ajutor. Se strecură pe lumea cealaltă și nu se opri până la castelul Împăratului Negru, cu toate că era ziua în amiaza mare și oștenii mișunau pe lângă acesta ca furnicile pe lângă mușuroi. Tocmai pe când se gândea cum să îl ademenească pe Împăratul Negru cât mai aproape de tărâmul zmeilor, Voichița ieși din palat pe ascuns, căci tatăl ei nu-i mai dădea voie să iasă neînsoțită
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
vălmășeală, zmeul cel cu zece capete, o luă pe Voichița din ghearele mamei lui și zbură cât îl ținură aripile pe lumea oamenilor, către castelul Împăratului Negru. Acesta, aflând că fusese văzut un zmeu răpindu-i fata, își adunase toți oștenii și se pregătea să pornească la război. De cum îl zări pe zmeul cel cu zece capete zburând pe deasupra castelului cu fata lui în gheare, dădu poruncă arcașilor să-l săgeteze fără să o rănească pe Voichița. Sute de săgeți mușcară
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
alături de Voichița, fata Împăratului Negru. - Mai trebuie să vrea și ea. - Asta trebuie să o convingi tu, după ce vei deveni om! Dacă, bineînțeles, vrei să îți aduc rădăcina și nu mori până în noaptea cu lună plină. A treia noapte după ce oștenii Împăratului Negru îl doborâseră pe zmeul cel cu zece capete, era o noapte cu lună plină. Voichița nu putea dormi. Nu mai dormise de trei nopți. Încercase să îl facă pe tatăl ei să înțeleagă că zmeul cel cu zece
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
se puse într-un genunchi în fața ei. - Mi-ești mai scumpă ca orice pe acest pământ, dar nu vreau să te mint! - Cu ce să mă minți? Întrebă fata pierită. - Eu sunt zmeul cel cu zece capete, cel rănit de oștenii tatălui tău, cel a cărui mamă te-a răpit... - Cel care s-a transformat în om de dragul tău, se auzi o voce ascuțită și cârtița sări direct pe umărul fetei de împărat. Orice se așteptase zmeul din partea fetei de împărat
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
va fi să îmblânzești Dragonul de Foc. Până dimineață în zori, vrem să vedem că acesta este liniștit și nu mai aruncă flăcări să ardă acoperișul palatului de fiecare dată când este scos din pivniță. Cora fu condusă de doi oșteni pe niște scări lungi și înguste care duceau mult sub talpa palatului și lăsată în fața unei uși de fier. - De aici noi nu mai intrăm, îi spuse un oștean, te așteptăm dimineață în capul scărilor. Rămasă singură, Cora își făcu
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
dată când este scos din pivniță. Cora fu condusă de doi oșteni pe niște scări lungi și înguste care duceau mult sub talpa palatului și lăsată în fața unei uși de fier. - De aici noi nu mai intrăm, îi spuse un oștean, te așteptăm dimineață în capul scărilor. Rămasă singură, Cora își făcu curaj și trase de ușă. Aceasta se deschise cu un scârțâit înfiorător care se strecură în ecouri de-a lungul pereților înguști și umezi ai pivniței. Bag seama că
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
tare demult, amintire din trecut... S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica popa, la copca făcută-n gheață. Popa cânta boboteaza, botezul lui Isus Cristos și arunca crucea în apa sfințită cu busuioc... Tineri s-aruncau în copcă și înotau voinicește, să
GERUL BOBOTEZEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375621_a_376950]
-
scurt timp, intrară toți în depresie și, precum bine știm, depresia se trata, putem spune acum, în mod tradițional. Vedre de țuică, de vin, votcă și alte băuturi, plus potoalele de rigoare. Comandoul era zi de zi pulbere iar necruțătorii oșteni cântau cu voci dogite cântecele damnaților: Hai nevastă să te bat cu scândura de la pat sau Magdaleno spune drept cine te-a mușcat de piept, melosuri cu un puternic impact emoțional și erotic, adoptând cu un entuziasm molipsitor plăcutele obiceiuri
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
cu cei din jurul lui. Acestea sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra. Dar Mărgărita nu mai asculta. Era pur și simplu roasă de curiozitatea de a afla ce se ascundea în lada uriașă purtată pe umeri de cei șase oșteni care veneau în urma calului pe care călărea prințul acoperit din cap până în picioare în podoabe negre. Prințesa nu mai avea ochi nici pentru celelalte alaiuri care își descărcau prețioasele daruri la poarta palatului ei. Urmări atentă locul în care fu
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
gol, peste care capacul căzu cu un pocnet puternic. Mărgărita începu să țipe și să dea din picioare. Simți când lada fu ridicată de la pământ și când începu să se legene ca și când ar fi fost purtată din nou pe umerii oștenilor și porni să strige cu mai mult foc: - Da-ți-mi drumul! Ajutor! Nu-i răspunse nimeni, iar sub loviturile ei de pumni și de picioare, capacul greu nici măcar nu se clinti. Obosită și răgușită, cu obrajii usturând-o de
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
niciodată! Se retraseră în odaie și începură să plănuiască cum să îl alunge pe Prințul Negru. Dar, acesta, avea spioni în palat și nu dură mult până află că Prințesa Mărgărita se întorsese însoțită de Prințul Izvoarelor. Mânios, își adună oștenii și năvăli în camera prințesei. Fără a-și apleca urechea la rugămințile servitorilor, îi legă pe prinț și pe prințesă unul de altul cu lanțuri grele și îi aruncă singuri într-o pivniță de sub talpa palatului. - De acolo nu veți
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
rugămințile servitorilor, îi legă pe prinț și pe prințesă unul de altul cu lanțuri grele și îi aruncă singuri într-o pivniță de sub talpa palatului. - De acolo nu veți mai ieși fără voia mea! Dați drumul șobolanilor, zise apoi către oștenii săi. Pentru prima dată în viața ei, Mărgărita văzu niște animale atât de mari și de scârboase ca șobolanii pe care îi mânau cu sulițele oștenii Prințului Negru. Fioroși, cu ochii roșii și dinții ascuțiți crescuți înafara botului, șobolanii se
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]