4,294 matches
-
își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga dezordonată în toate direcțiile, fiecare să mai salveze ceva, fiecare să dosească pentru sine câteva firimituri din pâinea sfinților. Părinte Gherasim, fugi și trage clopotul într-o dungă! Părinte Ilarion, bate toaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Feleacului și era noapte, și era beznă, și era ceață, și era ploaie... Nu s-au gândit niciodată că vor ajunge până acolo, voiau doar să bage zâzanie între părinți. Voiau ca starețul să-i dea papucii arhimandritului prea nedreptățea obștea, așa că aveau motive să refuze categoric ascultarea față de acesta. Erau mereu revoltați. Starețul le tolera revolta, economul Visarion, de asemenea; erau primii care au pus umărul la ridicarea schitului și aveau mâini de aur. Măi Ilarioane, măi Gherasime, tataia vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în pântecele muntelui. Valea, ca un mormânt ermetic, își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați, erau precum niște sfinți martiri duși spre jertfelnic. Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-l avea pentru originea sa joasă. Autorul greșește însă foarte mult: un om care ajunge împărat grație curajului său nu mai are părinți: toți se gîndesc la puterea lui, iar nu la extracția socială. Pupian era fiul unui conducător de obște sătească, Probius, al unui grădinar, Dioclețian avea părinte un sclav, Valentinian, un fabricant de funii: toți au fost respectați. Sforza, cuceritorul Milanului, era un țăran; Cromwell, cel care a supus Anglia și a făcut să tremure Europa, era fiu de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fac noaptea tot felul de vrăji jidovești. O delegație de muieri s-a Înfățișat În ziua de Rusalii, după liturghie, la preotul romano-catolic, cerîndu-i să descînte locurile bîntuite și să țină o slujbă de alungare a spiritelor necurate din mijlocul obștii. Popa, care nu era străin de agitația Împotriva familiei Weisz la deportarea din urmă cu un an, s-a Înfățișat la casa acestuia Înconjurat de o liotă de credincioase. A apărut și primarul cu polițaiul și cu doi ruși, un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nimeni, dimpotrivă, cu vîrsta, necazurile cu piciorul amputat amenințau să devină din ce În ce mai apăsătoare, cu alte cuvinte, Înțelegea limpede că avea nevoie de cineva ca sprijin permanent În casă și În comerț. Doar soții Schimpf, cea mai nevoiașă familie din toată obștea de șvabi, au acceptat ca fiica lor de șaisprezece ani, Maria, să lucreze la Weisz. Fata făcea de toate: deretica, spăla, gătea, Îl ajuta pe stăpîn la vînzări, la tejghea. CÎnd a sosit Clara În 1947, Maria era gravidă cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui În beci și cu clondirele pe rafturi. CÎrciuma, casa națională, biserica, școala, crucea din piatră Fecioarei, ce ținuse În vînt tricolorul cînd cu răzvrătirea din aprilie ’44, se găseau toate În răspîntia cea mare a satului, În preajma curgătorii. MÎndria obștii era, fără Îndoială, biserica. De cum intrai, pe dreapta te Întîmpina o icoană mare a Sfîntului Anton de Padova cu brațele Încărcate de crini albi și cu capul aureolat de bucuria de a-L purta, tot În brațe, pe Iisus. Apoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
margine la alta ca să dea de niște sîrbi la care a găsit marfa, nu s-a lăsat. Atunci a putut apărea și curechiul umplut, altfel vorbind, sarmalele. Pomeanului și nevestii-si nu le-a fost ușor să se despartă de obștea lucrătorilor de la basul cel iriș. Au plecat pînă la urmă, la fel făceau și alții după ce prindeau ceva cheag. Bani aveau și ei acum atîția cît să-și cumpere o „farmă“ la Hegewisch, un town la sud-vest de Chicago. L-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mică. Unor prizonieri li s-a făcut vînt pe apă mai spre nord, iar alții s-au văzut descătușați. Între ei și Gheorghe pe care l-au dat jos În micul port Surgut și așa, dezlegat, l-au predat unei obști sătești din apropiere, prețăluindu-l ca fiind numai bun de argat pe la curțile gospodarilor. Cu țăranii siberieni s-a Înțeles de minune. — N-ai unde să fugi, Îi spuneau ei. Dacă o iei spre miază noapte, Îngheți pe drum ori te
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îi ceru foarte amical să-i întocmească o hartă topografică a comunei, pe care voia s-o prezinte la o adunare raională. Altă dată se pomeni chemat seara târziu la sfat, unde sosiseră niște funcționari de la regiune, interesați de fosta obște de arendare "Sabarul", în care Stelian deținuse cândva, pentru scurtă vreme, funcția de secretar. Șefii de la regiune voiau să afle de la el o serie de lucruri în legătură cu vechea organizație sătească. În cele din urmă, unul din ei pomenise ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian deținuse cândva, pentru scurtă vreme, funcția de secretar. Șefii de la regiune voiau să afle de la el o serie de lucruri în legătură cu vechea organizație sătească. În cele din urmă, unul din ei pomenise ceva despre un plan de reînființare a obștei, în condițiile economiei etatiste. Da, fără discuție, tovarăși, subliniase cu importanță șeful, un tip cu nas roșu și care vorbea cu un puternic accent rusesc, asta ar fi o formă de tranziție către agricultura de tip colhoznic, konecino!... Tavarișcea pensionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ajute să-i convingem pe căpoșii din comună să se-nscrie la colectivă! Că, dacă până la anul nu reușim să-nființăm și la noi o gospodărie agricolă colectivă, mă-mpușc!... declară secretarul de partid pe un ton patetic. Proiectul cu refacerea obștei căzu însă baltă câteva săptămâni mai târziu, când de la regiune se primi un telefon expres în acest sens; între timp funcționarii în cauză fuseseră dovediți drept complici ai "deviaționiștilor de dreapta" și, drept urmare, dați afară și arestați. Lui Stelian i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poate și pentru că alții jinduiau la gospodăriile lor. Îi vede cu ochii minții, le vorbește : "Voi, prieteni dragi, Artenie-Ulitia-Olga-Ana-Andrei-Vadim-Iuliana-Vasili-Artenie-Vadim-Vasili ! Ați fost deportați cu toții în Siberia, de la mare la mic, pentru șapte ani pentru că ați eliberat cei șapte cai costelivi ai obștei închiși în biserica transformată în grajd de bolșevicii din satul vostru Brodoc pe Nistru în care nici unul dintre voi nu s-a reîntors... Odihniți-vă în pace, voi, bărbaților vrednici, tăcuți ca apa și aprigi ca focul : Artenie-Andrei-Vadim-Vasili-Artenie-Vadim, voi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a-și zice ruteni, nume pe care îl poartă cu o mândrie de neînțeles și, după cum se pare, nu vor renunța la el cu una, cu două... Că mai primesc și niște fonduri de luat în seamă pentru întreaga lor obște. Bunicul Vai, că aspre mai erau iernile odinioară în întreaga Bucovină! Omăturile acopereau din belșug tot ținutul de la început de decembrie și până către finele lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
huțulesc. Chemărilor aistor oameni aleși li se mai spune pe la noi și farmece sau vrăjitorii, solomonii ori magii și făcături, legări și dezlegări de bune și de rele, după trebuință. Așa și-a început zicerea prietenul nostru de la Izvoare. În obștea noastră, a continuat el, mai mult gospodinele muncesc, deși adesea fac și ele tovărășie cu paharul la făgădău și cu iarba dracului în crucea drumului. Că bărbații nu-și pierd vremea cu torsul lânii, cu țesutul cergilor mițoase și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a așteptat cu sufletul la gură și așezată în genunchi, pe parcursul a trei-patru ore, marea revelație. Că doar nu-i un lucru de ici, de colo să-l vezi pe Sfântul Duh în chip de porumbel cum coboară peste întreaga obște binecredincioasă pentru a o izbăvi de lucrări răuvoitoare și de primejdia unor practici diavolicești ce le-au înnegurat viața muntenească și de care trebuie să se lepede cât mai repede cu putință ca de un veșmânt stingheritor. Când părintele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îngenuncheată, făcându-și semnul crucii și aplecându-se ritmic cu frunțile până la pământ, într-o revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de data asta la obștea noastră și a săvârșit lucrarea de sfințire a apei în ziua marelui praznic al Bobotezei. Luați în ulcioarele voastre agheasmă din cele ciubară, că ea vă va ocroti de rele pe voi, pe animale și întreaga gospodărie. Nu vă lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acesta era, iar când lipsea, trebuia să suporte lacrimile și strigătele frățiorilor prin care își manifestau nemulțumirea pentru așteptarea lor zadarnică. * * * Măi Tăloi, tu de ce n-ai rămas la tizicul tău de la Puțureni și-ai venit la Mereni să îmbogățești obștea cu încă o familie de sărăntoci pentru a ne dijmui ajutoarele și a ne lua locurile de muncă!.. Nu mai ieși, măi bre, așa în față, ca păduchele în frunte la plimbare pe guler, dacă vrei să nu care cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
solare cu plexi moderne, grădină de zarzavat, sector zootehnic bine organizat și culturi de toamnă ca peria, măi oameni buni!.. Putem deveni cu adevărat cămara Sucevei și a Folticenilor, mai ales că aproape toți din împrejurimi au spulberat tot avutul obștii ca tătarii... Ca mâine vor ajunge și ei clienții noștri la cumpărături sau, dacă nu, ofertanți de terenuri pentru arendă. Da, așa-i, bade Nicolai! Dumneata ai dreptate! Aista-i unicul drum pe care trebe să-l urmăm! Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dumnezeu. Nici nu vreau să încerc să-L păcălesc. Dar au nevoie mănăstirile de liber-cugetători? Voi putea eu, cu gândul la șevalet, să particip zilnic la slujbele rânduite vieții mănăstirești: cele șapte laude, Acatiste, Paraclise, Sfânta Liturghie, Sfântul Maslu din obște în fiecare vineri?... Și-apoi, bănuiesc faptul că n-o să fiu primită ca maică stareță. Voi avea, ca novice, de măturat, de plivit, de trebăluit la bucătărie, de frecat podelele... Am apoi unele rezerve față de ritual, de cutume, de dogme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți, invadatorul, împins de un resort nevăzut, a pornit, umbrind pământul, spre altă zare. Data următoare, orologiul a bătut cu puțin înainte de a sosi vestea - printr-o telegramă fulger - că obștea și-a redobândit, judecându-se cu statul, izlazul cândva expropriat. Era ultima hotărâre, definitivă, după un recurs extraordinar în Capitală. Se făcuse dreptate; până atunci, obștea pierduse toate procesele! Nu Ceasornicarul recâștigase pământul - nimeni nu credea asta -, dar vestise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
orologiul a bătut cu puțin înainte de a sosi vestea - printr-o telegramă fulger - că obștea și-a redobândit, judecându-se cu statul, izlazul cândva expropriat. Era ultima hotărâre, definitivă, după un recurs extraordinar în Capitală. Se făcuse dreptate; până atunci, obștea pierduse toate procesele! Nu Ceasornicarul recâștigase pământul - nimeni nu credea asta -, dar vestise de bine; ostilitatea târgoveților era înlocuită de recunoștință. Uitând toate relele, lumea și-a amintit și de ploaie. Să trăiești, Ceasornicarule! A mai bătut orologiul, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Înviere "Acest adevăr este cuprins și în crezul nostru sau în simbolul credinței la sfărșitul căruia noi mărturisim:aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Prin Învierea lui Hristor, viața creștinului este îndreptată spre învierea cea de obște, spre împărăția cerurilor. Această Lumină a Învierii lui Hristos este lumina sau sensul ultim al viaeții creștine. De aceea purtăm lumânări în mână, simbolizănd prin acerasta că am învățat care este sensul vieții noastre: Învierea și împărăția lui Dumnezeu. Fiecare
Paște 2014. Patriarhul Daniel către credincioși: Omul nu a fost creat pentru moarte, ci pentru viață veșnică by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79262_a_80587]
-
oala cu sarmale... Da? - "Îl provoca pe Agamemnon, păcălindu-l, trimițându-i Visul-sol Să-l întrebe: Dormi? Tu, viteaz, născut din călărețul războinic?" - Eeei!... se miră Trandafir. -"Nu-i dat să doarmă cât noaptea-i de mare un sfetnic al obștii, Căruia soarta-i încrede norodul cu grijile-i multe..." - Da!... - Sublinierile-mi aparțin, zise Ioanea Păsulii - Măi, ce ți-e cu zeii ăștia!... Va să zică Visul îi spune ce poruncă i-a dat Zeus, înțeleg! - "Care-i departe și tot are
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]