921 matches
-
mult cu cât au fost folosite și de Raportul final al "Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România". Urmează apoi o necesară clasificare descriptivă a principalelor fenomene apărute în comunism: mișcările muncitorești și studențești, disidența, rezistența, emigrarea, cooptarea, conformismul, obediența. Monica Lovinescu este solidară cu scriitorii disidenți și sfidează alături de ei viziunea abuzivă a puterii. Atrasă de mecanismele schimbărilor de atitudine, urmărește pârghiile prin care se realizează persuasiunea masei și a intelectualilor. Deoarece foarte multe cronici fac referire la situația
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Managementul înseamnă, în ultimă analiză, înlocuirea mușchilor și a forței cu puterea gândului, a obiceiurilor și superstițiilor cu cunoștințele și a agresivității cu cooperarea. Înseamnă că răspunderea înlocuiește obediența față de ranguri și că autoritatea performanței ia locul autorității funcției. Peter F. Drucker MOTIVAȚIE În istoria omenirii s-a întâmplat de puține ori ca un sistem să se dezvolte atât de repede sau să aibă un impact atât de mare
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
Motto: Managementul înseamnă, în ultimă analiză, înlocuirea mușchilor și a forței cu puterea gândului, a obiceiurilor și superstițiilor cu cunoștințele și a agresivității cu cooperarea. Înseamnă că răspunderea înlocuiește obediența față de ranguri și că autoritatea performanței ia locul autorității funcției. Peter F. Drucker MOTIVAȚIE În istoria omenirii s-a întâmplat de puține ori ca un sistem să se dezvolte atât de repede sau să aibă un impact atât de mare
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
au avut norocul să facă lucruri creative și, în mare parte, cam ceau vrut. Nu au fost obligați să aibă un program fix [...]. Ca atare, valorile pe care mi leau inculcat nu erau, nici pe departe, cele ale lingușelii, ale obedienței, ale făcutului frumos în fața unei autorități... [...] E mult mai simplu să faci față bucuriei și strălucirii decât cotidianului mediocru. De Crăciun trebuie să fii mai bun, să dăruiești; dar asta, în ceea ce mă privește, pare mai apetisant decât să fii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
N-ai să vii și n-ai să morți / N-ai să șapte între sorți / N-ai să iarnă, primăvară / N-ai să doamnă domnișoară (N-ai să vii); Și s-auz cum urlă lin gornetul / lehuz, un aer trimbulind" (Obediență). Toate punctele de vedere stănesciene despre Cuvinte și necuvinte în poezie, cu variațiunile lor, se regăsesc regrupate sintetic într-o pagină din Respirări (Despre Renunțarea la cuvinte avea să mediteze și Ana Blandiana). Dar să-l urmărim pe Nichita: "Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu dragoste. Iar finit coronat opus. Viața pînă la urmă l-a răsplătit și-l așează acolo unde îi este meritul. Este un exemplu despre cum munca tenace, talentul, adevărul și spiritul de dreptate înving pînă la urmă, iar nu obediența, mediocritatea, minciuna și impostura ce par să ne fi cotropit. Se vede dragostea Profesorului de la modul cum își cultivă grădina la felul frumos și de ridicată ținută academică în care scrie. Iată doar un fragment: "Abando nată de peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
marginea istoriei, la periferia Cosmosului. Avem nevoie de mai multă demnit ate și onoare brîncovenească. Avem nevoie să stăm mai drepți atît în Biserică, cît și în fața dușmanului, sau a șefului. Să prezentăm faptele noastre, fără prea multe plecăciuni și obediențe inutile. Pe Dumnezeu nu-l putem linguși. Nu putem fura și mîntuirea. 3.16. Noul normal Ben Bernanke, președintele Rezervei Federale americane (Banca Centrală), a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat în 2014. Probabil că anii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
eșuează adesea și în "anticiparea" trecutului. Plus că "istoria ne învață că oamenii nu învață nimic de la istorie", repetînd cu frenezie aceleași greșeli. Plus faptul că, singură, istoria nu explică nimic, ba are ea însăși nevoie de o explicație. Plus obediențele ideologice, subiecti vismele și, de multe ori, lipsa unei culturi de un ordin mai general, care afectează și ele adevărul cercetat pe această cale. Există chiar o anumită selectivitate bine tîlcuită în alegerea momentelor istorice. De pildă, nu spunem aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
devenit mijloace de extorcare a banului public și a patrimoniului public în favoarea acestor rețele de interese. Nu se poate continua astfel; miroase tare de tot. Banul a devenit rege. El comandă totul. Imoralitatea a ajuns o virtute, credința o fățărnicie, obediența o rampă de lansare. Instituți-ile noastre gem de corupție și birocrație, în timp ce o armată de flămînzi se uită prostiți în gol, neînțelegînd ce se întîmplă cu ei, de unde răsar atîtea palate și mașini de lux? Nu producem mai nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ea generează situația hedonistă. Pentru că plăcerea apare încă de la înscrierea existenței individului în registrul naturii, în chiar momentul declarației de independență față de legile sociale. Physis contra nomos, legi naturale contra legilor civile, autonomie și libertate de acțiune contra supunerii, a obedienței și dependenței față de o transcendență juridică, de o morală normativă - iată imperativul categoric al hedonismului antiphonian... Adevăratele plăceri nu se află în tabăra artificiului cultural sau a ordinii societale. Nu civilizația dă măsura hedonistă. Pentru că bogăția ne aservește, onorurile ne
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
incompetenței relaționale, ca și a ambiguității rolului profesional. Ca urmare, el va fi tentat să se comporte Infantil, căutând în tranzacțiile pe care le inițiază beneficii rezultate din exteriorizarea frustrărilor, a nemulțumirilor și insatisfacției în relațiile cu clienții sau din obediența excesivă în raporturile cu superiorii. 3. Obiective, ipoteze, metode Ca obiectiv, ne-am propus să investigăm relația dintre nivelul de anxietate al funcționarilor publici și tipurile de tranzacții interpersonale pe care aceștia le inițiază cu predilecție, urmărind ca finalitate aplicativă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
reprezentînd absența ori insuficiența inteligenței ecosistemice, este În mod clar păcălit de creatura sa, care Îi este superioară. Omul n-a fost făcut pentru această lume și nici lumea pentru om. În esență, demnitatea specifică a omului nu provine din obediența, ci din Împotrivirea lui față de cosmos. Iar faptul că el se situează Împotriva lumii se Însoțește cu exaltarea naturii umane, care se Înalță deasupra lumii unde se află În exil. Astfel principiul antropic este negat, Însă dintr-o perspectivă pesimistă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fiecare cetățean. Fără să-și piardă fondul, acestea și-au schimbat doar forma. De aceea, În cazul românesc nu se poate vorbi de o de-stalinizare a represiunii, de o Întronare a așa-zisei „legalități socialiste”. Securitatea a acționat Întotdeauna cu obediență, În urma dispozițiilor primite de la nivelul conducerii unui partid comunist care nu și-a pus niciodată problema unor reforme interne și, chiar și În anii ’80, profesa un dogmatism de tip stalinist. Spre deosebire de ceea ce se Întâmplă În celelalte țări foste comuniste
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cererea pacientului de a nu i se administra medicamentele. Acest scurt rezumat al persecuției psihiatrice a lui Paraschiv pune În evidență faptul că supunerea față de puterea polițienească abuzivă nu era inevitabilă. Medicii se bucurau de o oarecare marjă de libertate. Obediența În fața cererilor Securității era fie un act oportunist, fie rezultatul reușit al unei manevre de intimidare. Am constatat această stare de lucruri prin experiența cu studentul acuzat de „fascism” (vezi mai sus). Ceea ce a urmat În cazul Paraschiv este la fel de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pot pierde respectul celorlalți pentru că nu și-au valorificat la maxim potențialul. Printre comportamentele tipice societăților în care distanța față de putere este mare se numără: subordonații nu pun în discuție deciziile șefilor, elevii evită să pună întrebări profesorilor, copiii manifestă obediență și respect față de părinți, ideile originale și libertatea de gândire sunt descurajate sau sancționate, diferențele de salarii între șefi și subalterni sunt foarte mari, comunicarea dintre superiori și inferiori are un caracter formal, stilul de conducere în instituții este autoritar
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de a avea realizări, mărimea salariilor, rolul sindicatelor; importanța acordată în societate timpului liber, vacanțelor; amabilitatea oamenilor, inițiativa lor, deschiderea spre alți oameni, abilitățile de relaționare. Pe baza acestor parametri, autorul identifică două dimensiuni fundamentale de variație: 1. autoritate tradițională (obediență față de autoritatea tradițională, adeseori religioasă, importanță acordată familiei și obligațiilor comunitare, mândrie națională, tendință spre naționalism) vs autoritate secular-rațională (o viziune laică asupra lumii, în care autoritatea trebuie legitimată prin norme raționale și legale, o societate preocupată de acumulare și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
3); spune (3); tot (3); virtute (3); vorbi (3); zice (3); audia (2); citește (2); comunicare (2); devotat (2); fii atent (2); frumos (2); informație (2); a învăța (2); a înțelege (2); înțelegător (2); liniștea (2); manele (2); meditează (2); obediență (2); ordin (2); poezia (2); poveste (2); privi (2); psiholog (2); relaxare (2); respect (2); supunere (2); surd (2); ști (2); ușa (2); voce (2); vorbe (2); vorbește (2); -; acum; adevărul; afla; altul; ascult; ascultătoare; ascuns; asimilează; atentă; aud; audio
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
un mecanism și un scop, statul este expresia legii, iar legea este ilustrarea perfectă a raționalității. Fără o ierarhie puternică impusă de stat, interesele individuale pot deveni dominante în defavoarea interesului general. Se impune, deci, conservarea statu-quo-ului în care lipsa de obediență civică este considerată ca ilegitimă. Michel Foucault este, la sfârșitul anilor ’70, unul dintre criticii marcanți ai acestei abordări. Acesta a denunțat presiunile exercitate de stat prin intermediul normelor sociale impuse asupra cetățenilor. Criticile au fost direcționate spre guvernarea ca proces
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
imposibilă e mult mai seducătoare decât un țel accesibil. Să râvnești aplauzele oamenilor Ă ce umilință!” (I, 55). Nu că el n-ar fi fost pândit de umilința aceasta. Plin de contradicții, se disprețuiește adesea pentru concesiile făcute spectacolului social, obedienței în fața Gloriei. Pare să fie vorba despre o alegere, căci Cioran preferă imposibilul, sau, cum observasem anterior, denegăsitul. Dar nu cumva opțiunea aceasta e impusă tocmai de nevoia unei împliniri în negativitate? Cioran este sedus de misiunea imposibilă a recuperării
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dramatic susținut, căpătînd adîncime în partea a doua și o tensiune puternică în final, unde se insinuează concluzia descurajantă a lipsei de ieșire din lagărul grotesc în care ne aruncă propria lașitate și prea marea noastră deschidere spre compromis și obediență; concluzia descurajantă că ne aflăm într-un fel de cerc vicios în care realitatea dură și absurdă rămîne victorioasă, oricît am încerca să izgonim din noi înșine fangtomeel spaimei; concluzia că omul contemporan e condamnat să eșueze în grotesc dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
considerată simbol al măștii? [camilafca (acoperământul capului) simbolizează vălul cu care călugării își acopereau chipurile în vremurile de demult ca rezultat al smereniei și spre a nu fi recunoscuți în lume]. (Anexa I) Călugărul, în monahism, își asumă ascultarea nesilită (obediența), sărăcia de bună voie și castitatea. Există însă un moment în care călugărul poate să își înnoiască aceste angajamente într-un mod ceremonial; acest lucru este numit Schima cea Mare sau Chipul îngeresc al Călugăriei. Forma văzută sau cunoscută de către
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
teatrului. Dar tocmai acesta este locul comun pe care îl dislocă: te legitimezi fals dacă îngâni jargonul din spatele unei baricade, chiar dacă baricada aceea e baricada cea bună; nu intra în jocul oportunității evidente și nu juca "inoportunitatea" ca pe o obediență. În aparență, textul e o pledoarie (de valori civile); în realitate, e tribulația vulcanică a unei naturi esențial poetice. Nu i-am văzut spectacolele din anii '70 și '80, dar știu ce prestigiu își alocă aceste spectacole în cultura teatrului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au avut norocul să facă lucruri creative și, în mare parte, cam ceau vrut. Nu au fost obligați să aibă un program fix [...]. Ca atare, valorile pe care mi leau inculcat nu erau, nici pe departe, cele ale lingușelii, ale obedienței, ale făcutului frumos în fața unei autorități... [...] E mult mai simplu să faci față bucuriei și strălucirii decât cotidianului mediocru. De Crăciun trebuie să fii mai bun, să dăruiești; dar asta, în ceea ce mă privește, pare mai apetisant decât să fii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
antiintellectual intellectual who uses logic to destroy logic..."3 Hayden White remarca "impenetrabilitatea" discursului foucauldian "în fața oricărei tehnici critice bazate pe principii ideologice diferite de ale sale"4. Gânditorul francez respingea, ori de câte ori avea ocazia, "critica", îndeosebi acea critică aflată în obediența factorilor ideologici și politici. Foucault, cunoașterea și istoria Nu sunt un filosof și nici un scriitor. Nu fac o operă, fac cercetări istorice și politice deopotrivă; sînt antrenat adesea de probleme pe care le-am întâlnit într-o carte, pe care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și Hitler (obediența și idolatria, absolutizate social-politic, anihilarea "ereticilor"!). La finalul carierei și al vieții acestor simboluri, ei simt nevoia de "un dumnezeu" (adică o Autoritate Supremă, care să le confere un climat de securitate mentală în fața diverselor "amenințări", așa cum Hitler a jucat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]