624 matches
-
antic se caracterizează prin monumentalitate. Sunt utilizate mari blocuri de piatră și coloane solide. Cele trei mari tipuri de monumente funerare sunt: Altă categorie de construcții monumentale o constituie templele. Acestea sunt precedate de o alee mărginită de sfincși și obeliscuri. Urmează o pereche de ziduri trapezoidale susținute de piloni și sala hipostilă în care se află altarul. Cele mai celebre sunt templele de la Luxor, Karnak, Philae și Edfu. Alt tip de templu este cel cioplit în stâncă, care are forma
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
se găsește o necropolă din secolele al V-lea-al VI-lea; tot la Vlădiceni se află și situl de „la Cânechiște”, cu așezări din secolele al II-lea-al III-lea e.n. și al VI-lea-al VII-lea. Obeliscul eroilor din Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, ridicat în 1913 pe marginea șoselei naționale DN15D la Baratca, este clasificat ca monument memorial sau funerar.
Comuna Bârgăuani, Neamț () [Corola-website/Science/301619_a_302948]
-
vol. VI, pp. 476-89. Notă Cifrele din paranteze indică numărul de tunuri Există un număr de monumente care comemorează bătălia din Golful Navarino. În piața centrală din Pylos, „Piața celor Trei Amirali” (în greacă: Πλατεία Τριών Ναυάρχων), se află un obelisc. Pe trei dintre fețele sale sunt sculptate profilurile lui Codrington, Heyden și De Rigny. Pe insulele din golf sunt ridicate monumente soldațior aliați căzuți în luptă: pe Helonaki pentru britanici, Pylos pentru francezi și pe Sfaktiria pentru ruși. Monumentul ridicat
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a fecundării universului, ca simbol principal, organul falic (lingamul), venerat și astăzi ca simbol al forței creatoare și considerat ca investit cu puteri magice, fiind purtat în India contemporană adesea ca amuletă. De altfel, în India de azi sunt numeroase obeliscuri simbolizând "lingam", cărora credincioșii li se închină. Shiva are 1008 nume sau epitete, traducând diversele lui atribute. Printre cele mai importante sunt: Zeul poate să întrerupă ciclul de reîncarnări (samsara)- " Cine pune cu mâna sa o floare pe capul lui
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
război mondial; realizarea unei legături strânse între armata activă, cadrele în rezervă și în retragere și veteranii de război; sprijinirea activităților organizate de Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne și ale Asociației „Cultul Eroilor” în reidentificarea, păstrarea și întreținerea monumentelor, obeliscurilor și a cimitirelor care eternizează memoria eroilor, precum și îmbunătățirea condițiilor de viață a membrilor asociației rămași fără familie și fără sprijin. Ziua Veteranilor de Război este marcată de către membrii A.N.V.R. în fiecare an, o dată cu sărbătoarea Înălțării Domnului. La începutul
Agenda2005-17-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283619_a_284948]
-
Boian) și una din epoca bronzului târziu. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” (1872) din satul Bogata; și biserica „Sfântul Nicolae” (1937-1938) din centrul satului Rasa. Celelalte două sunt monumente memoriale sau funerare: obeliscul soldaților ruși căzuți în Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 ridicat în 1896 în curtea bisericii „Sfântul Nicolae” din Bogata; și o cruce de piatră aflată în curtea bisericii din Rasa.
Comuna Grădiștea, Călărași () [Corola-website/Science/301114_a_302443]
-
din cimitir (secolul al XIX-lea; ultimele cinci din satul Călugăreni); ruinele unui beci din secolele al XVIII-lea-al XIX-lea aflate la nord-est de Hulubești; și biserica „Sfinții Voievozi” (1840-1842) aflată în partea de vest a aceluiași sat. Obeliscul comemorativ al lui Mihai Viteazul (1901) aflat pe DN1 la Crucea de Piatră este clasificat ca monument de for public, iar ultimele două sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare: un cimitir cu cruci de piatră aflat în curtea bisericii
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
este și o grădiniță de copii. În celelalte sate componente sunt doar școli cu patru clase. Învățământul confesional în limba română este atestat în localitate din secolul al XVIII-lea. Monumentul este amplasat în fața bisericii ortodoxe. Este de forma unui obelisc din granit cu patru laturi, latura principală fiind îndreptată spre vest. În vârful obeliscului este așezat un vultur din bronz purtând în gheare o sabie din oțel frântă. La bază, în cele patru colțuri ale soclului, străjuiesc patru țevi de
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
patru clase. Învățământul confesional în limba română este atestat în localitate din secolul al XVIII-lea. Monumentul este amplasat în fața bisericii ortodoxe. Este de forma unui obelisc din granit cu patru laturi, latura principală fiind îndreptată spre vest. În vârful obeliscului este așezat un vultur din bronz purtând în gheare o sabie din oțel frântă. La bază, în cele patru colțuri ale soclului, străjuiesc patru țevi de tun. Pe fața principală a obeliscului este înscrisă inscripția: Urmează, în ordine alfabetică și
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
latura principală fiind îndreptată spre vest. În vârful obeliscului este așezat un vultur din bronz purtând în gheare o sabie din oțel frântă. La bază, în cele patru colțuri ale soclului, străjuiesc patru țevi de tun. Pe fața principală a obeliscului este înscrisă inscripția: Urmează, în ordine alfabetică și fără deosebire de etnie sau religie, lista chevereșenilor căzuți în luptă în primul război mondial. Lista continuă pe fața sudică și se încheie pe fața nordică a monumentului. Literele inscripției sunt săpate
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
loc, în toamna anului 1848, generalul Gheorghe Magheru și-a instalat tabăra militară revoluționară de panduri și voluntari". În memoria acestui eveniment, în anul 1973, cu prilejul aniversării a 125 de ani de la Revoluția din 1848, s-a ridicat un obelisc și a fost inaugurat muzeul de la Râureni. Nevoit să se exileze la Viena, a continuat să susțină cauza revoluționară și unirea principatelor Moldova și Țara Românească. A revenit în Țara Românească în august 1857, iar în decembrie 1857 a fost
Gheorghe Magheru () [Corola-website/Science/300004_a_301333]
-
de monumentul ăsta inutil? E sonda cerească, antena care culege informații de la toate fișele ermetice Înfipte pe scoarța globului, de la statuile din Insula Paștelui, de la Machu Picchu, de la Libertatea din Bedloe’s Island, așa cum a vrut-o inițiatul Lafayette, de la obeliscul din Luxor, de la turnul cel mai Înalt din Tomar, de la Colosul din Rhodos care continuă să transmită din adâncul portului unde nu-l mai găsește nimeni, de la templele din jungla brahmanică, de la turnulețele Marelui Zid, de la vârful lui Ayers Rock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lumi paralele. Cine spusese că turla asta de Notre-Dame-de-la-Brocante servea „à suspendre Paris au plafond de l’univers“? Dimpotrivă, el servea la suspendarea universului de propria-i turlă - e firesc, nu-i el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dată în istorie, ca verbul ebraic să răsune la tribuna Națiunilor Unite. Drept consecință, am obținut ca, în grădina în curs de amenajare în spațiul oferit de UNESCO sculptorului Dany Caravan și dedicată ideii de toleranță, fraza definitorie încrustată pe obeliscul din centrul grădinii să comunice mesajul creației artistice în șase, și nu numai în cinci limbi (cuprinzând și limba ebraică). Directorul general al UNESCO mă rugase să recomand un restaurant respectabil și convenabil pentru organizarea banchetului în cinstea laureaților, iar
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
numele poetului. Deși desfigurată prin o decorațiune recentă, lipsită de gust, ea păstrează încă în liniile sale aspectul atrăgător al vechilor noastre case boierești. În ea a locuit, mult timp, Gh. Mârzescu, jurisconsult, profesor și om politic. (Foto-Regal) Pag. 161. Obeliscul leilor, rădicat din voința prințului Mihail Gr. Sturza, puțin după urcarea lui pe tronul Moldovei, pentru comemorarea redactărei și aplicațiunei Regulamentului Organic. Monumentul se găsește pe aleea principală din grădina Copou. (Foto-Regal) Pag. 163. Un colț în Sala pașilor pierduți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin gustul, armonia și simplicitatea lor. (Foto-Regal) Pag. 175. Casele Jokey-Clubului, fost pe vremuri Hotel d'Angleterre. (Foto-Regal) Pag. 178. Intrarea la Sf. Spiridon. (Polyfoto) Pag. 178. Mihail Sadoveanu. Pag. 181. Strada Ștefan cel mare. Pag. 182. Grădina Copou și Obeliscul leilor, pe timpul domniei lui Mihalache Sturza. După o aquarelă de un autor necunoscut, proprietatea d-nei Emilia avocat Valerian. (Polyfoto) Pag. 183. Alphonse Daudet. Pag. 183. "Născută la Nîmes, al cărui soare îl adusese în sânge, mama regăsise în opera lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
până la 4 dimineața) sau rămânea ascuns pe-acoperiș, până trecea controlul. Nici dacă nu te găseau, nu era bine, puteai să ajungi pe vreo listă de la UTC, și-a doua zi te trimiteau pachet acasă. Diminețile, mergeai la plajă, lângă Obelisc (nu mai există, tocmai l-a măturat o tornadă) și te sărutai cu prietena: Felicia, Adina, Oana, cine se nimerise pe vremea aia. La prânz, mulțimea se regrupa la ora 13 în „Ring“, pentru dans pe cimentul stropit cu furtunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alta. Dar cine se putea plânge de acest Paris sprințar și chipeș când el se învârtea asemeni unui carusel - căluții aurii de pe pod, eroii grecești și frumusețile sculptate în piatră din Tuileries, încărcata Opéra, vitrinele amețitoare și culorile cu dichis, obeliscul ca un arminden, înghețata de toate culorile, pachetul cel mai țipător al întregii lumi. Nu cred că Frazer a vrut să mă supere în vreun fel; era doar surprins că mă vede acolo. Locuiesc aici de la sfârșitul războiului, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
teamă, Lazăre... Nu, nu ca aseară, cînd m-ai amenințat tu... Acum... mi-e teamă așa, în general; o frică stupidă, de om bolnav. Oboseala, dom' profesor; oboseala, foamea, surescitarea... Profesorul tace, răvășit de gînduri, în centrul cărora, ca un obelisc, scînteiază metafora celor cinci foi de viță, folosită de Lazăr într-un articol: "nud cu cinci foi de viță: două la ochi, două la urechi, una la gură". Se discuta literatura unei anume perioade iar tînărul student, sclipitor în păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se afle! Să fie! De ani și ani, îmi seacă și-mi frământă sufletul! Mă macină! Mă tulbură! Mă cheamă! Mă rănește! Iată-l! Orașul dimineților liniștite! Orașul reveriilor! Orașul fermecat! Orașul interzis! Orașul meu: L-am văzut răsărind din obeliscuri, l-am atins și l-am respirat, pentru prima și cea din urmă oară, la tinerețe, când nu mă încurcam niciodată să număr paharele băute și femeile sărutate, înainte sau după apusul soarelui. Transpus, l-am străbătut în duh, minunându
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale antenelor, pe care le confundau, probabil, cu arbori fără frunze. Erau isterice și Înnebunite de sosirea iminentă a zilei. Zero traversă podul și ajunse la Insula Tiberiană. Biserica, luminată de proiectoare, părea un decor teatral. În mica piațetă, la obelisc, un furgon de poliție supraveghea spitalul izraelian. Polițistul de la volan Îl privi suspicios. Zero Îi Întoarse privirea, sfidându-l, trecându-i pe dinainte. Știa că polițistul Îl considera un potențial inamic - din cauza părului lung, vopsit violet și strâns În cozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fața cu mâinile și le văzu pline de sânge. Antonio frână brusc, trimițând-o cu capul În parbriz. Motorul se opri. — Scuză-mă, n-am vrut, spuse - În timp ce, trecând peste barajul de ciment, mașina se Înțepenise În piedestalul care Înconjura obeliscul Ducelui, speriind un stol de pescăruși - Îmi pare rău iubire, iartă-mă. Începu să caute În buzunarul hainei după șervețel, dar nu-l găsi și deschise torpedoul. Emma simți un miros de ulei rânced, de lubrifiant, și văzu un Springfield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu merită s-o spun de două ori. De la Rosati se vedea Întreaga piață goală. Un gol de formă alungită, ce amintea vag de o vulvă, traversată de trecători minusculi, ca niște spermatozoizi În spațiul acela imens, dominat de un obelisc masiv de granit. O imagine pe care Emma o considera neliniștitoare. Roma se lăfăia În fața lor, caldă și rumenă În lumina solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi putut rezolva problema. Își aminti imaginea pistolului din torpedo. Apoi disperarea lui Antonio când ea coborâse din mașină și el alergase după ea, și pentru că ea nu voia să se oprească, el Îi rupsese geanta. Căzuseră amândoi la picioarele obeliscului Închinat Ducelui, iar el o Îmbrățișase și-i săruta părul și mâinile și gura care sângera și o implorase - Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Emma, Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, nu pot să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dăduse drumul brațului ei și o fixase cu o privire de nedescris, o privire muribundă, de agonie, și când, În cele din urmă, un taxi se oprise pentru a o lua, ea se Întorsese și Antonio era acolo nemișcat sub obeliscul alb, un al doilea obelisc de piatră, de parc-ar fi fost mort, și continua s-o privească. Formă neliniștită numărul care fusese cândva al ei. Dar În Carlo Alberto nu răspundea nimeni. Antonio nu Îi dusese acasă. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]