3,019 matches
-
nici un fel de instrucțiuni, deși Iacobovici s-a jurat pe averea lui că a depus plicul în bună regulă unde trebuia. Ba, mai mult, a trecut de fiecare dată cînd a avut treabă în Comana pe la biroul respectiv, după cum era obișnuința, și n-a găsit nimic pentru Vladia, nici o corespondență, nici măcar obișnuitele circulare și afișe de propagandă. Nimic. În schimb, Radul Popianu a văzut cu ochii săi primele măsuri puse în practică planului ce i se prezentase în odăile dinspre grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mîna lui, era imposibil. Ultima adresă, Uranus 7, era adresa personală a Directorului Serviciului, adică adresa sa. Și despre sine știa că încă nu este un sprijinitor al Vulturului Alb. Nu este încă. Se ciupi de obraz, cuvîntul apăruse din obișnuință, niciodată nu rostea sentințe definitive, acesta era marele secret al Serviciului, marele secret al său niciodată nimic nu este definitiv. "Băiat deștept Bîlbîie, a scris adresa, dar n-a spus a cui este!" După clipa de încîntare, totuși Leonard Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la spate, o purta în betelia pantalonilor sub cămașă, nu e un revolver mare, ofițeresc, cred că-l cunoașteți, i-a cerut arma și pe neașteptate s-a apropiat de mine. Nici nu știu de ce intrasem acolo, era așa, o obișnuință, eram considerat o persoană importantă pentru ei, dar nu eram un șef. Îmi plăcea să mi se dea atenție, cui nu-i place, domnule Mihail, e o chestiune omenească, o slăbiciune, recunosc, dar omenească! Aș fi putut foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
felul meu de-a fi. Apropo, câți ani ai? Am auzit că ești divorțată. Din clipa aceea se băgă în sufletul fetei, cu același elan gălăgios cu care ateriza, în fiecare dimineață, la serviciu. În scurt timp, își făcu o obișnuință din a-și aduce pachețelul cu gustare în biroul Luanei, pentru a mânca împreună, din a veni la sfârșitul programului s-o însoțească spre casă. O prindea de braț și domnișoara dactilografă nu știa unde să se ascundă de groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la tine însuți, să vezi ce-ai făcut bine, ce-ai făcut rău, să nu treacă nici o zi fără să fi făcut acest control al conștiinței tale. Ei, bine, pentru Sidonia această stare de reflectare asupra zilei era obligatorie, o obișnuință fără de care ea nu putea închide ochii, așa cum unii, din reflex, nu adorm până nu se închină în fața icoanelor, numai că la doamna Sidonia Trofin, raportul între bine și rău ce trebuia stabilit după starea de meditație era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a fi atât de pasional, fiul ei, al ei, băiatul lui Trofin! Doamne, ce bizară individualitate, ce schimbare se petrecuse în el. Se simțea depășită, depășită cu mult. Deja intrase în conul de umbră lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca la 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frig? Să-ți dau haina mea? Și curtenitor se descheie la nasturi. Nu, nu, refuză Larisa, să mergem înăuntru. Nu mai suntem tineri ca să căutăm locuri izolate. Aș bea un pahar de șampanie. Era plină de acel farmec dezvoltat odată cu obișnuința unei vieți pline de bunăstare. Facă-se voia ta, se învoi Ovidiu și trecură împreună pragul restaurantului. Prin ochii ei, lumina se filtra tot mai anevoie. Oameni, fapte, ani, se învălmășeau. Un haos liniștitor. Ce importanță mai aveau toate când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spuse, după ce își potrivi pasul cu al ei, cândva am avut abonament la reviste și în singurătatea mea obișnuiam să-mi notez impresiile, era ca un fel de dialog între mine și restul lumii, nu știu cum să vă spun, acum, în virtutea obișnuinței, absolut necontrolat, am procedat așa cum ați văzut, puteam să vă creez probleme și dumneavoastră și mie, eu îmi asum vina fără nici o discuție dacă e să se ajungă aici, Doamne ferește. Nu mi-am mai făcut abonamente s-au și scumpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea nu găsea nici o soluție. Când plecase, crezuse că totul va fi mult mai ușor. Intra în pat se înfășura în pătură. Repeta singură, cu voce înceată toate întâmplările zilei, un fel de spovedanie făcută acum de bună voie, din obișnuința de a lua seama la toate câte se petrec în jur. Repeta ca pe o lecție ce va trebui cândva reprodusă. M-am trezit la ora șapte, am așezat pătura și cearceaful pe pervazul ferestrei, la aerisit, părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dârz și hotărât. Fecioara ridică buciumul spre lume. Chemarea ei de pace răsună pe întreg pământul. Ioana Vieru, clasa a V-a, Șc. nr.5 Vaslui Imn Patriei Patria nu este o definiție, nu este un cuvânt rostit cu aceeași obișnuință zilnică, ci este ceva oglindit în tot ceea ce ne înconjoară, în tot ceea ce simțim, gândim, iubim, este un cuvânt rostit de fiecare dintre noi cu o intimitate proprie, cu o strălucire și o căldură apare. Patria sunt eu, ești tu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
previzibilă, dar nu mai puțin dorită, pentru că prea mult reprimată, uitare de sine. Se dovedea că de fapt nimic nu-i amenința ființa chiar dacă, În cele din urmă, această atât de râvnită libertate eșua și ea În ceea ce „dincolo” numea obișnuință. Singurătatea Împrumuta forma casei lor: cu picătura sonoră de apă prelingându-se la intervale egale pe țeava nichelată a chiuvetei din bucătărie, cu cheia Întoarsă de două ori În broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor. Ambele sesizabile doar pentru ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre ei. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătrânețe. Din păcate Însă domnul Übelhart n-a avut și un ficat la Înălțimea imaginației sale. A cedat la a doua hepatită. Îl slujise cu credință cincizeci și șase de ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința e mai rea decât singurătatea. Cât ești tânără. Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și acum flecărea În fața geamului coborât al compartimentului curat, cu fotolii Îmbrăcate În pluș albastru și tetiere albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceva interesant. Pe drumul către școală Își povesteau și râdeau penfundate de se mirau oamenii Întâlniți și se Întrebau de unde atâta fericire În casa Maricuței Buciuman și de unde au ei atâția bani. Bani nu erau aproape deloc, dar totuși devenise obișnuință ca o dată pe lună, părinții să plece, departe la târg. de unde veneau seara târziu Încărcați cu cele trebuitoare casei și familiei. Veneau veseli, obosiți și adesea „un pic făcuți” din cauza unei sticle de „Corniță”. Plecau dimineață tare, pe Întuneric-Întuneric pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și-au apropiat corpurile fierbinți, apoi capul, și buzele sau sărutat Îndelung, Ildiko Își exprima bucuria zgomotos, fără a intui că Va a rămas la primele două-trei lecții de iubire! Și-au plimbate degetele și buzele peste tot, femeia din obișnuință sau numai din cauza celor „câteva sute” a executat o mișcare de rotație, timp În care săruta fiecare parte a corpului agitat, Va a făcut la fel și când au ajuns acolo el s-a oprit și a explorat cu degete
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ar fi fost și un critic literar pe acolo, poate că i s-ar fi spus! Dumitru Ignat practică un cult al propriului său eu. Se admiră, se compătimește, își proclamă soarta de ales, făcând, totuși, paradă de modestie: „Din obișnuință proastă și veche, / fac lucrurile pe jumătate / ori le las nepereche. / .../ Și eu rămân în memoria lor / (de mă vor) / un pe-jumătate-nțeles. / Un eres.“ La un moment dat el se visează nici mai mult, nici mai puțin decât faraon: „Închis
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu o ediție, revăzută și completată, în 1972, iar de curând a publicat-o încă o dată. Un mod aproximativ de a folosi limba română, o superficialitate voioasă în evaluarea textelor - acestea sunt dovezi clare de amatorism. Lor li se adaugă obișnuința de a scrie cu aceeași considerație despre scriitori clasici și autori obscuri. Între Eminescu și M.N. Tomi, între Caragiale și Vasile Dobra nu sunt, din punctul de vedere al lui Ion M. Mihai, mari diferențe de valoare. M.N. Tomi, un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
profesie din vînătoare au în cap doar cai, cîini și tot felul de animale. Aceștia fiind uneori foarte grosieri, trebuie să ne temem că vor deveni astfel și față de oameni, așa cum se poartă cu animalele; ori că, cel puțin, cruda obișnuință de a face ființe să sufere, spre totala lor indiferență, îi face mai puțin compătimitori pentru nenorocirile semenilor. Este oare aceasta o plăcere cu care se laudă într-atît noblețea? Este oare această ocupație atît de demnă de o ființă gînditoare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie îmi fac plăcere aceste întâlniri întâmplătoare. Care devin surprize și obișnuințe. În realitate, nu e nimic atrăgător la un criminal. Aseară ți-am luat cercei/ să stea agățat ca ei" Ascult "Sandu", "De la sate" de la Fără Zahăr. Și ne luptăm pe viață. Pun tot ce am pentru a supraviețui. Însă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se gândește omul la ce l ar putea aștepta? Că azi este și poate mâine nu mai este? Niciodată. Ei se numărau printre cuplurile armonioase. Se știe că o dată cu trecerea timpului pasiunea primelor momente dispare, lăsând loc respectului, prieteniei și obișnuinței. În cazul lor, pasiunea exista ca-n prima zi, deși trecuseră ceva ani de când își uniseră destinele. A doua zi dimineața când s-au trezit, au început cu alintările, cu gesturile de iubire, cum obișnuiau. Deodată, Matei, sub imboldul fericirii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Mai mult, mereu se purta încălțat și îmbrăcat foarte curat și atent dichisit, încât, de fiecare dată, când îl vedeai, puteai să juri imediat că-i proaspăt scos dintr-o cutie. De aceea, ce-i drept, el își făcuse o obișnuință din a se privi în oglindă, și asta doar pentru că îi plăcea ceea ce vedea. Și totul era întemeiat. Întrecea cu mult pe cei mai frumoși reprezentanți ai sexului său. Iar el cunoștea lucrul acesta bine și primea complimentele fără mândrie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puțin în evidență prin ceea ce fac, cum fac și cu cine fac? Trebuie neapărat să mă obișnuiesc cu gândul corect că nu trebuie să dau socoteală absolut nimănui de absolut niciunul dintre lucrurile care mă privesc personal! Însă văd că obișnuința asta se învață tare greu, greu se mai prinde de mine, cel puțin... Hotărât lucru: mintea și sufletul oamenilor sunt mult prea întunecate de preconcepții toante și de idei de modă veche, asta-i clar! Ce detestabil! Dar eu trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și zugrăvită în culori cenușii și triste. N-am alte amintiri. N-am fost niciodată într-un concediu, nici măcar într-unul medical. N-am călătorit nicăieri până acum, lucru pe care, poate, cei mai mulți oameni îl fac, pur și simplu, din obișnuință, văzând în asta ceva cum nu se poate mai firesc, ca un drept al lor legitim. Fericiții! N-am văzut niciodată altfel marea, ori muntele, decât din fotografii. Dar ce sunt, în fond, toate fotografiile? Sunt doar niște hârtii, niște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu mai știu de nimic! Promit sincer c-am s-o apuc pe calea unei emancipări totale, dar una aleasă de mine în întregime, proprie, originală și care cu adevărat să-mi placă și să-mi devină repede o dulce obișnuință! Destul acum cu joaca! Sau mor, sau se întâmplă cum vreau eu să se întâmple! Trebuie să mă gândesc atent la asta. Ah, fir-ar să fie, ce neconfortabil mă mai simt: văd c-a început să mă tot chinuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
orice defect), învățasem când eram student la Roma. Neurobiologia fericirii mă învață că în creierul meu informațiile cele mai răspândite pot produce endorfină euforizantă, hormoni ai fericirii, și pot da naștere senzațiilor de bucurie. În același timp mă avertizează că obișnuința provoacă dependență, iar sistemul nostru biologic de fericire nu este programat în spiritul duratei. De aceea sunt mereu sceptic în fața încercărilor de a procura fericire în mod artificial. Adesea, în mod greșit, căutarea fericirii ia o direcție politică, iar deseori
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]