1,297 matches
-
și încă nu unul din cei pe care i-am cunoscut deja, este în mod evident primul om de care am nevoie. Nimic nu-i mai important decât să descopăr ce îi sperie pe toți în capul meu. ― Numai că ― obiectă Prescott ― este în mod cert în atenția grupurilor de protecție. Gosseyn surâse condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și încă nu unul din cei pe care i-am cunoscut deja, este în mod evident primul om de care am nevoie. Nimic nu-i mai important decât să descopăr ce îi sperie pe toți în capul meu. ― Numai că ― obiectă Prescott ― este în mod cert în atenția grupurilor de protecție. Gosseyn surâse condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe care-l atașară de cușca mobilă. Grosvenor asculta neliniștit instrucțiunile date de Morton oamenilor care manevrau cușca: - Deschideți larg portița și închideți-o de îndată ce va intra înăuntru! Aveți grijă să nu se agațe de zăbrele! Dacă am ceva de obiectat, acum e momentul", își spuse Grosvenor. Nu vedea, însă, ce anume ar fi putut obiecta. Ar fi putut, desigur, să formuleze unele îndoieli. Ar fi putut împinge până la concluzia lor logică afirmațiile lui Gunlie Lester, arătând ca cele petrecute nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care manevrau cușca: - Deschideți larg portița și închideți-o de îndată ce va intra înăuntru! Aveți grijă să nu se agațe de zăbrele! Dacă am ceva de obiectat, acum e momentul", își spuse Grosvenor. Nu vedea, însă, ce anume ar fi putut obiecta. Ar fi putut, desigur, să formuleze unele îndoieli. Ar fi putut împinge până la concluzia lor logică afirmațiile lui Gunlie Lester, arătând ca cele petrecute nu erau un rod al hazardului. Ar fi putut chiar să sugereze că o hoardă întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mea, monstrul ne-a dejucat planurile. Căpitanul Leeth părea descumpănit. - Domnilor, interveni el, obiecția adusă este, cred, întemeiată. De ce nu s-a discutat despre acest aspect? - Eu am propus ca Grosvenor să ia parte la discuții, dar mi s-a obiectat că, potrivit obiceiului, autorul unui plan nu poate participa la discutarea lui. Din același motiv n-au fost invitați nici cei doi fizicieni. - N-am impresia că domnul Grosvenor e conștient de grozăvia afirmațiilor sale, spuse Siedel. Eram cu toții convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oițele lor: numai un Conciliu african a cerut ca indisolubilitatea să fie obiectul unei legi a Imperiului. Pe de altă parte, este greu să ne pronunțăm asupra autenticității spiritului creștin al anumitor împărați din secolele IV și V. S-a obiectat și în privința situației femeii separate, căreia i-ar fi interzisă o nouă căsătorie. Se afirmă că îi era imposibil să trăiască singură, pentru că nu ar fi avut nicio posibilitate de a lucra și de a-și câștiga existența. Independent de
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
la dame! ― La ce oră se întoarce? ― De obicei, pe la al treilea cântat al cocoșilor! Acu-i în concediu. ― A plecat de mult? ― Azi-dimineață, înainte de... Ce mai! Are fler flăcăul... Discutam într-o zi: Panaiteștii au fost singurii care nu obiectau să dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Observam ca termenul parasuicid exclude întrebarea dacă moartea a fost sau nu un rezultat dorit. Morgan (1979) a sugerat termenul "autovătămare deliberată" (DSH deliberate-self-harm) pentru a da un singur termen care să acopere autointoxicarea deliberată și autolezarea deliberată. S-a obiectat ca autovătămarea deliberată poate induce în eroare, pentru ca actul nu este în mod invariabil vătămător, ci, doar fost făcut cunoscându-se că ar putea să fie dăunător. De fapt, nici un termen nu este în totalitate satisfăcător. Distincția între suicid și
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cine te oprește să pleci? se întoarse Mopsul spre Domnul Andrei. A, cine te oprește? Poți oricând să-ți iei bagajul și s-o pornești încotro vezi cu ochii. Și totuși stai aici. La fel și cerbii". Ce era de obiectat? Pielea de șopârlă a Domnului Andrei făcu mii de încrețituri, dar nu pentru un răspuns, ci pentru o altă întrebare. Dar cine ne vânează pe noi?" "Dumnezeu, interveni Călugărul. El ne vânează pe toți". "Ei, Dumnezeu, făcu Mopsul. Dumnezeu nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care vroiau să i-o arunce de gât. Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. "E frumoasă, dar curvă", a obiectat el triumfător. "Și ce importanță are asta?" i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. "Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sânt fiul tău". Dar ea a sărit ca arsă. Tocmai pentru că ești fiul meu, nu vreau să ajungi ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
y, nu trebuie să fie admis” de care președintele comisiei a trebuit să țină seamă, pentru a nu intra în conflict cu Securitatea. Proba acestui adevăr s-a ivit peste circa 2-3 ani când într-o împrejurare oarecare, cineva îi obiectează profesorului z că, de câtva timp nu mai este prin comisiile de admitere la facultate. Respectivul, neștiind că mama candidatului respins oficial se află în grupul prezent a spus-o clar: „Da, e adevărat că nu mai vreau să fac
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ei - aleg să stea în calea binelui omului. Ei nu vor ca paralizații să meargă, ca bolnavul de cancer să nu mai sufere sau ca un copil bolnav să trăiască și să se joace. Acești oameni au motivele lor ca să obiecteze. Religioase, etnice sau chiar „pragmatice“. Dar, oricare ar fi aceste motive, ei sunt de partea morții. Și nu vor triumfa! Alte aplauze tunătoare. Vasco aruncă o privire fugarului, lui Tolman. Tânărul își verifica din nou telefonul. Era evident că aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
numeroasă și strâns unită de catolici armeni din diaspora. O familie imensă cu un trecut extrem de traumatizant! Cum v-ați fi așteptat să facă față tuturor lucrurilor ăstora atât de ușor? — Păi, nici pentru noi n-a fost ușor, a obiectat mătușa Varsenig Îndreptând furculița spre frate-său Înainte de a o Înfige Într-o altă köfte. Spre deosebire de maică-sa, avea o poftă de mâncare grozavă și, având În vedere cantitatea pe care o băga În ea În fiecare zi, plus faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cafeaua, a stins mucul de țigară și a Început să-și răsucească alta mormăind: — Suntem o haită de femele silite să trăiască Împreună. N-aș numi asta familie. Păi, tocmai despre asta e vorba Într-o familie, draga mea, a obiectat Poetul Extrem de Netalentat. În momente ca acesta Își aducea aminte că era cel mai În vârstă din grup, nu doar din punct de vedere al anilor ci și al greșelilor făcute În toți acești ani. Căsătorit și divorțat de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zile În șir. Chiar și urina Îți miroase a bastirma! Ce legătură are urina cu Întâlnirile? a auzit-o Armanoush pe mătușa Varsenig, care era destul de nedumerită, Întrebând-o În șoaptă pe mătușa Surpun de Îndată ce le-a Întors spatele. Încă obiectând, Însă nedorind să se ciondănească cu ele, Armanoush s-a Îndreptat spre baie unde a dat peste unchiul Dikran, cu capul vârât În dulapul de sub chiuvetă și trupul voluminos sprijinit În mâini și genunchi. — Unchiule? a zis Armanoush, gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cărui chip se citea dorința de a face din nou sex. Nu există nici un leac mai bun decât o partidă bună de sex și o țigară bună cu marijuana. Asya și-a mușcat limba luptându-se cu impulsul de a obiecta. În schimb, a Înălțat capul spre fereastra deschisă și a Întins brațele de parcă era pe cale să Îmbrățișeze Întregul oraș cu haosul și splendoarea lui. Între timp, el era preocupat să-și perfecționeze afirmația: — Să vedem. Nu e nimic mai supraestimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
multe lucruri, În afară de cele trei de obicei tabu Între tinerele care nu se cunosc Încă foarte bine: sex, bărbați și tați. Îmi place familia ta, a spus Armanoush. E atât de plină de viață. — Mda, sigur, mie-mi spui, a obiectat Asya zonăindu-și nenumăratele brățări. Purta o fustă hippie lungă, verde-salvie cu un imprimeu cu flori maro, o geantă cu petice și multe bijuterii - mărgele de sticlă, brățări și inele de argint pe aproape fiecare deget. Pe lângă ea, Armanoush se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-ar dovedi că e o farsă, sugeră Porfiri. ă Bine, desigur, un farseur nu l-ar semna niciodată. ă Prin urmare, avem de a face cu o farsă, insistă Porfiri cu agerime, ca și cum lucrurile erau clare. ă Nu neaparat, obiectă Nicodim Fomici, care se trezi brusc în situația de a-și disputa primul punct de vere. Poate că l-a scris cineva implicat într-o astfel de crimă. Porfiri îi aruncă lui Nicodim Fomici o privire plină de uimire, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să ai votcă la tine și să nu o bei? ă Credeți că votca are vreo însemnătate? întrebă Nicodim Fomici. ă În cazuri ca acestea, orice are însemnătate. ă Dar poate că nu a fost nevoie să-și facă curaj, obiectă Salitov, cu oarecare îndrăzneală. Poate că l-a omorât pe pitic într-un acces de furie. și apoi s-a spânzurat într-un acces de remușcare. Poate, de asemenea, că el avea obiceiul să poarte o sticluță cu votcă oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
constumul lui Goriancikov? îl întrebă Porfiri pe Salitov. Salitov dădu din cap. ă Nici eu. Hai să examinăm patul, pentr o clipă, continuă Porfiri și trase pătura aspră și cearceafurile gri pe care le puse pe podea. ă Aveți grijă! obiectă portarul. Porfiri trecu un deget pe cusutura saltelei. ă A fost cusută, spuse el. Chiar prost, după cât se vede. Trase de cusuturile mari cu unghiile. Acestea se descusură cu ușurință. Salitov, Dmitri și portarul, fiecare cu câte o lumânare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că abordezi lucrurile cu prea mult calm. Nicodim Fomici era serios indignat. ă Dar ce pot să fac? ă Poți face recurs. Porfiri zîmbi slab. ă Trebuie să îmi accept soarta. Nu-i ăsta destinul rusesc? ă Nu, nu este, obiectă Nicodim Fomici iritat. Nu cred că stoicismul este o caracteristică rusească. O deplor! ă Trebuie să îmi dau toată silința în a-l ajuta pe prokurorul Liputin la descoperirea criminalului. Acesta este prioritatea mea acuma. Dezamăgirile mele personale sunt irelevante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui Marçal Gacho o idee, pe dată transmisă socrului cu filiala solicitudine care se ghicește, E posibil să aducem restul de vase într-un singur transport, anunță, Nu știi nici măcar câte mai avem acolo, cred că mai sunt câteva furgonete, obiectă Cipriano Algor, Nu vorbesc de furgonete, dar spun că vasele nu pot fi așa de multe încât un camion obișnuit să nu poată rezolva problema cu o singură încărcătură, Și unde vom descoperi acest prețios camion, întreă Marta, Îl închiriem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cine te oprește să pleci? se întoarse Mopsul spre Domnul Andrei. A, cine te oprește? Poți oricând să-ți iei bagajul și s-o pornești încotro vezi cu ochii. Și totuși stai aici. La fel și cerbii”. Ce era de obiectat? Pielea de șopârlă a Domnului Andrei făcu mii de încrețituri, dar nu pentru un răspuns, ci pentru o altă întrebare. „Dar cine ne vânează pe noi?” „Dumnezeu, interveni Călugărul. El ne vânează pe toți”. „Ei, Dumnezeu, făcu Mopsul. Dumnezeu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care vroiau să i-o arunce de gât Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. „E frumoasă, dar curvă”, a obiectat el triumfător. „Și ce importanță are asta?” i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. „Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sunt fiul tău”. Dar ea a sărit ca arsă. „Tocmai pentru că ești fiul meu, nu vreau să ajungi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]