949 matches
-
gama investigațiilor neinvazive a crescut fiind utilizate următoarele proceduri: aprecierea fluxului vascular la diferite niveluri prin ecografie-doppler, determinarea fluxului sangvin tegumentar, măsurarea clearance-ului izotopului de xenon si măsurarea transcutanată a presiunii parțiale a oxigenului în țesuturi. Dintre metodele invazive, arteriografia obiectivează leziunile obstructive, întinderea lor și starea circulației colaterale. Nici una dintre metodele paraclinice nu are însă o valoare absolută pentru stabilirea nivelului corect de amputație, fiind necesară asocierea cu criteriul clinic rezultat din observația leziunilor. Pentru alegerea nivelului optim de amputație
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
obiectului artistic cu obiectul estetic: opera de artă este prin excelență artistică și estetică. Orice obiect estetic prezintă o pluralitate de planuri subiective. Obiectivitatea este specifică obiectului artistic, în timp ce operele de artă. "în calitatea lor de creații ale omului, sunt obiectivate"31. Starea naturală a obiectului artistic nu presupune frumosul. Frumosul fiind posibil, în cadrul operei de artă, prin intermediul experienței. Astfel, obiectul de artă, autonom și suficient prin sine însuși, trebuie înțeles ca obiect artistic ce poate fi supus exprienței estetice și
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
urgențele febrile infecțioase și să aplice corect măsurile specifice de diagnostic și tratament în urgență Să înțeleagă și să aplice algoritmul de management al stărilor febrile. 16.1 Definiții și clasificare Febra este un simptom nespecific, comun pentru multe afecțiuni, obiectivat prin creșterea temperaturii corporale periferice peste 37,5șC dimineața sau peste 37,8 șC seara. Criteriile utile pentru clasificarea febrei se referă la intensitate, alura curbei febrile și durată. În mod fiziologic, temperatura centrală (măsurată oral sau intrarectal) este mai
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și se comportă astfel față de ea ca față de ceva străin, pe care trebuie acum să-l însușească"90). O convenție a alterizării proiective face ca o conștiință reflexivă întemeietoare de experiență să joace jocul demiurgic în câmpul cunoașterii și să obiectiveze o personalitate în esența ei universalistă. Drumul progresiv al spiritului trece prin etapele valorificării reflexive și preia întreaga încărcătură a acestora pentru o investire mai înaltă care urmează să încununeze parcursul fenomenologic. În consecință, determinată pornind de la interioritate și trecând
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Ceea ce intuim prin înțelegerea albă nu este obiectul sensibil al unui corp poetic perceput ca dat exterior configurat în statica alcătuirii sale (structura textuală). Presupunând că am putea intui acest corp poetic, eul intuitiv s-ar limita și s-ar obiectiva în exterioritatea unui obiect străin, într-un negativ pe care trebuie să-l primească la sine din moment ce i se dă. Dar i se dă ca non-eu limitativ, obiectivant, așa cum lectura exterioară a unui poem întâlnește o lume străină pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fel, florile ce vor crește pe unde au trecut ochi, acolo unde vizibilul aruncă deja - în trecere - sămânța apariției, deocamdată ca pură predeterminare a posibilului 11. Ceea ce se vede nu apare în vedere, în vederea unei prise de conscience care ar obiectiva imediat datul vizibil. Ceea ce se vede e inaparent; deși aprioric, el nu se dă decât în abruptul fulguranței, ca noutate absolută. Donația aceasta pare să fie o revelație directă, dar revelarea are nevoie de distanța unui intermediar, de medierea diafană
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
există poezie" (Hölderlin și Patria, în IP I, p. 258). 27 Rembrandt, în IP I, p. 238. 28 "Prosternarea venerării vine de la o privire care se încovoaie până la pământ și, prin urmare, care nu vede frontal și nici nu poate obiectiva ceea ce salută; această privire nu vede ea cea dintâi, ci se expune faptului de a fi văzută fără a vedea, recunoscând, așadar, în vizibilul pictat anterioritatea și alteritatea reală a unei alte priviri decât ea" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 133
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
principiului hermeneutic al complementarității dintre parte și întreg. Prin urmare, deși uneori dimensiunea hermeneutică nu este, poate, îndeajuns de bine pusă în evidență, aceasta nu înseamnă că ea reprezintă o descoperire ulterioară, menită a-l ajuta pe Dilthey să-și obiectiveze demersul epistemologic. Hufnagel mai aduce un argument în favoarea tezei unei obiectivări treptate, afirmând că "abia în conceptul de <<spirit>> își dobândesc științele spiritului obiectul lor specific", astfel încât "tărîmul lor de activitate este constituit din obiectivări ale spiritului, și nu din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comuniune necesară lumea sensibilă nu mai este o simplă lume de umbre pe pereții unei peșteri platoniciene -, fără ca sensul clasic, descendent, să fie totuși abandonat. Am spus necesară, pentru că la Hegel lumea sensibilă este indispensabilă ca materie în care se obiectivează forma reprezentată de Idee. Comparațiile anterioare ne-au pus în fața unei evidente deplasări de accent în cazul lui Hegel: de la "gândirea pură", statică, suficientă sieși, capabilă să legitimeze fără doar și poate existența unică 118, la gândirea imanentă, care "crește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pur subiectivă, despre o autoanaliză în care omul se privește exclusiv pe sine, doar în prezent (vezi supra nota 2 despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze"), ignorând categoria mobilă a istoricității, pe când acolo era adusă în discuție introspecția obiectivată prin raportare la ceilalți (Einfühlung) așadar, ca intropatie și prin raportare la dimensiunea istorică a cunoașterii. Pentru alte clarificări în privința conceptului de Selbstbesinnung vezi II, 2Ba. În fond, putem spune că autorul caută în acest fel să împace încă o dată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
așa cum am arătat -, deoarece ea "crește prin sine și din sine". Socotim necesară această adăugire pentru că și la istoriști, inclusiv la Dilthey, apare ideea unei "unități conceptuale". Izvorâtă însă din imanența vieții, aceasta nu intervine din exterior, spre a se obiectiva în planul empiric, ca la Hegel, ci primește în cazul de față forma unei "unități structurale" sau a unei "structuri sufletești", care include deopotrivă intelectul, afectivitatea și voința, angajând deci toate componentele vieții sufletești. În condițiile în care funcționează ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că la Hegel istoria filozofiei este derivată, în fond, dintr-un preconcept al spiritului, exterior "vieții" în înțelesul pe care Dilthey i-l dă acesteia din urmă. Când spunem exterior avem în vedere transcendența Ideii hegeliene. La el, Ideea se obiectivează pentru a se cunoaște pe sine, se întrupează în istorie, însuflețește "viața" care trebuie "citită" prin grila spiritului absolut, și nu este o imanență a realității ce se exteriorizează sub forma diverselor manifestări ale spiritului individual, așa cum se întâmplă în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt ele însele <<obiectivări ale vieții>> și participă la toate schimbările vieții. Chiar și conștiința istorică, a cărei analiză psihologică Dilthey a pus-o în locul teoriei kantiene despre <<conștiință în genere>>, este lăsată să intre în șuvoiul vieții care se obiectivează în istorie, iar faptele acestei conștiințe par totuși să se schimbe permanent în șuvoiul vieții."38 Am înfățișat deja modul în care Dilthey înțelege să se protejeze față de acuzațiile de psihologism (vezi I, 3A). Faptul că "perspectivismul sau relativismul rămâne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe de o parte, o relativizare, să-i zicem, metodologică, provenită din "dedogmatizarea istoriografiei tradiționale" înțelese ca "simplă copie a realității istorice"91 (fapt ce implică abandonarea obiectivității istorice și tratarea istoriei dintr-un punct de vedere subiectiv retrăirea istoriei -, obiectivat la nivelul expresiei prin prisma unității structurale a sinelui nostru), iar pe de altă parte, o relativizare care i se impune autorului drept concluzie în urma repetatelor constatări cu privire la ceea ce Mircea Flonta numea "imposibilitatea metafizicii ca știință universal-valabilă"92. 4. Corelațiile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui astfel de sistem, și activitatea intensă, dar efemeră a indivizilor" (s.n.)101. Cu alte cuvinte, trăinicia sistemelor culturale este întreținută de capacitatea de integrare conștientă a indivizilor în paradigmele acestora. Se poate observa și de aici că trăirile se obiectivează abia prin corelație și expresie, ceea ce trimite încă o dată la relativizarea caracterului transcendental al conceptului de "trăire", despre care am vorbit în subcapitolul precedent. După cum am arătat deja, Dilthey propune în opoziție cu apriorismul static o abordare istorică dinamică, vizând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
generală". Arta, mitul și religia își creează "propriile configurații simbolice" . Ele au în comun cu cunoașterea faptul că, îndeplinind "autentice funcții spirituale fundamentale", dețin "o forță originar-formativă, și nu doar una pur imitativă" (s.n.). Urmând aceste căi spre "a se obiectiva" în fond spre "a se autoreleva" -, spiritul ajunge la "moduri de concepție specifice", autonome, nederivabile unul din altul (cf. Philosophie der symbolischen Formen. Erster Teil: Die Sprache, Berlin, Bruno Cassirer Verlag, 1923 subcapitolul "Noțiunea de <<formă simbolică>> și sistematizarea formelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aplicării metodei fenomenologice, inițiată de Edmund Husserl, la studiul fenomenelor educaționale. S-a realizat în acest fel o depășire radicală a experimentalismului behaviorist și a raționalismului eficientist. În anii ’70, cercetarea curriculară sesizase „natura duală” a fenomenelor și proceselor educaționale: obiectivă și subiectivă în același timp. Aplicarea metodelor folosite în științele naturii la studiul fenomenelor pedagogice lăsa neacoperită latura subiectivă a acestora. Or, caracterul eminamente uman al educației era conferit de rolul decisiv al conștiinței. Prin definiție, educația este un proces
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ci lămurirea unor „fenomene originare ale conștiinței”; ea explorează „lumea dinlăuntrul” fiecărui individ, și nu „lumea din afara” oricărui individ uman113. Care din aceste două lumi este cea „reală”, dacă sunt posibile ambele simultan, dacă numai „lumea trăită” e cu adevărat obiectivă ș.a.m.d. constituie interogații asupra cărora epistemologii nu s-au aplecat încă decisiv. Max van Manen (1984)114 a schițat cinci caracteristici majore ale cercetării fenomenologice: a) focalizarea pe experiența trăită: cercetarea fenomenologică investighează experiența trăită (lived experience). Fenomenologul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poți mișca trupele. Referindu-se la problema unirii, el arată că ungurii au construit căi ferate străpungând Apusenii în multe locuri, în timp ce noi am rămas doar cu ce a realizat Carol I. Este nevoie ca dorințele de unire să se obiectiveze și în drumuri, în căi de acces în general. O atenție aparte se cuvenea capitalei. Aceasta ar fi trebuit așezată undeva în mijlocul munților, așa cum doriseră unii, de partea cărora era și el. Nu doar elementul strategic era considerat important în
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
prin: falsă percepție a celor din jur; absența aprofundării și evaluării corecte a consecințelor actelor comise; respingerea sarcinilor și rolurilor propuse de părinți sau profesori. Astfel de trăsături, care exprimă insolența, voluntarismul afectiv, opoziția față de încercările educative ale adulților se obiectivează, evident, în diferite reacții și acte predelictuale care apoi, prin cronicizare, se structurează în personalitatea tânărului, dând naștere la ceea ce se cheamă un caracter deficitar (imatur sau greșit structurat). B. O discuție asupra factorilor externi în determinarea conduitelor de dezadaptare
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
te condamnă la o viață plină de eșecuri, iar subestimarea te face să ratezi țeluri realizabile. De aceea dascălul trebuie să ajungă la o bună cunoaștere a discipolilor și prin aprecieri bine motivate să le consolideze o imagine de sine obiectivă. 4. Motivația școlară tc "4. Motivația [colar\ " Care sunt motivele care-l fac pe copil să vină la școală, să asculte de profesori și să învețe? Ele ar putea fi împărțite în două mari grupe; a)motivația extrinsecă, atunci când elevul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
scăderea com- plianței, creșterea presiunii telediastolice în VS, reducerea funcției sistolice și insuficiență VS. Perioada simptomatică se manifestă prin semne de insuficiență cardiacă: dispnee de efort și de repaus, astenie, edem pulmonar, tuse nocturnă, transpirații abundente, angină pectorală. Examenul clinic obiectivează pulsatilitatea arterelor periferice, puls amplu, cu viteză de ascensiune și mai ales de coborâre crescută, „săltăreț și depresibil” (celer and altus - pulsul Corrigan), semnul Musset (mișcarea capului în ritmul bătăilor cardiace), semnul Hill (dife- rența dintre tensiunea arterială (TA) sistolică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91942_a_92437]
-
vieții sociale și unei anumite calități a vieții, rămân posibile dacă se reușește punerea în practică a unei relații interpersonale stabile și profunde - Este recomandabil a se oferi pacientului și familiei sale o informare cât mai completă și cât mai obiectivă posibil în scopul de a crea în jurul persoanei suferinde de schizofrenie o relație de parteneriat. - Pare recomandabilă introducerea în sistemul de învățământ și formare a participanților la actul terapeutic o veritabilă reflexie asupra epistemologiei și comunicării interdisciplinare. - Spitalizarea completă prezintă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
umanitate și cultură, întrucât acestea dobândesc sens datorită educației și socializării. Studiile arată că, în absența grupului și a cadrului cultural, omul nu poate atribui semnificație lucrurilor și nu poate depăși planul nevoilor sale primare, prin urmare nu-și poate obiectiva acele predispoziții care îl individualizează în regnul animal și care îl transformă în final într-un animal symbolicum, așa cum îl numește Cassirer, filosof care susține că rațiunea este un termen total neadecvat pentru a defini și înțelege complexitatea formelor simbolice
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nu depinde de circumstanțe exterioare, ea depinde exclusiv de valoarea pe care el și-o atribuie lui însuși"31. Însă, trebuie avut în vedere că această capacitate a omului de a-și atribui valoare este doar o predispoziție care se obiectivează într-un cadru socio-cultural. Din acest punct de vedere, fiind o problemă legată de natura umană, imaginea poate fi privită și din perspectiva diferenței dintre om și animal. Susținând ideea universului simbolic specific doar omului, Cassirer arată că, spre deosebire de lumea
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]