639 matches
-
ceva. E drept, judecata rostește, dar acest fapt nu este încă suficient de clar; deocamdată putem spune doar că judecata rostește numai dacă funcțiunile S și P rostesc; de aici, o anumită inversiune a pozițiilor fenomenologice, judecata căpătând o nuanță obiectuală, S și P căpătând-o pe cea operațională. Un asemenea fapt este însă cu totul firesc, fiindcă judecata nu poate constitui nimic decât prin "interpretarea" pozițiilor sale formale, iar pe de alta, acestea (S și P) nu pot fi nimic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a accepta o preeminență a termenilor-funcțiuni sau pozițiilor logice în judecată față de aceasta din urmă; termenii-funcțiuni sau pozițiile logice, de o parte, judecata, de alta, sunt, deocamdată, în echilibru. Punerea în formă a rostirii, prin aceste convenții de statut obiectual (ființial) și funcțional al celor doi termeni în unitatea judecății, scoate la iveală, cum spuneam mai sus, faptul unei pre-ființări sau al unei condiții preexistente, care slăbește în ființa sa pentru a se trece pe sine într-o "formă" cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre "judicativ". O identificare a judecății cu însuși cogito-ul luat în general ar fi prematură, nu însă și lipsită de rost; ar fi prematură, fiindcă în ordinea firească a constituirii "lumii" fie aceasta "lume logică pare a avea preeminență constituirea obiectuală a lui S și P, apoi a judecății în sensul "legării" celor doi termeni, obiecte constituite ele însele deja și fără o intenționalitate care să-i vizeze prin ceea ce ei nu sunt încă; dar nu lipsită de rost, această identificare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timp, care, deocamdată, deși lucrează în sensul specializării funcționale în structura judecății, are o dublă "prezență": este operator judicativ și, totodată, obiect de sens judicativ. Totuși, nu mai este vorba despre o legătură directă timp subiect. Această "lipsă" este caracteristica obiectuală a subiectului în cadrul reducției dictaturii judicativului; ea ar putea fi numită atemporalizarea subiectului. Faptul acesta este deosebit de semnificativ în regândirea ordinii judecății. Timpul a în-ființat (constituit) subiectul, a în-ființat (constituit) și predicatul; le-a conferit sensurile obiectuale specifice de funcțiuni
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lipsă" este caracteristica obiectuală a subiectului în cadrul reducției dictaturii judicativului; ea ar putea fi numită atemporalizarea subiectului. Faptul acesta este deosebit de semnificativ în regândirea ordinii judecății. Timpul a în-ființat (constituit) subiectul, a în-ființat (constituit) și predicatul; le-a conferit sensurile obiectuale specifice de funcțiuni judicative, dar, după această instituire, timpul, operând încă, retrage subiectul din raza sa, conferindu-i încă un sens, opus, formal, celui anterior, fiind vorba despre atemporalizare. Forma aceasta a cuvântului indică o acțiune, dar una care are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal, celui anterior, fiind vorba despre atemporalizare. Forma aceasta a cuvântului indică o acțiune, dar una care are sensul opus sensului în care operează timpul, de obicei: cel de timporizare. Iese subiectul și din condiția de ființare (păstrând, totuși, poziția obiectuală redusă la simpla sa funcțiune judicativă)? Dacă nu, cum reușește să-și păstreze un anumit statut, pe acesta ontologic, și ce anume pierde din ceea ce a avut inițial, în momentul instituirii sale ca termen (element) al judecății, după operația de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseși, faptul că ea își continuă prin atemporalizarea subiectului operațiile de constituire a pozițiilor logice de S și P. Problema nu este atât de complicată: odată ce timpul a intervenit, tragerea lui S în orizontul ființării este un fapt firesc: sensul obiectual este covârșitor aici; de vreme ce S a căpătat acest statut, în-ființat fiind, el nu mai poate fi nesocotit în însăși ființarea sa; în plus, ceea ce i se întâmplă lui S, anume atemporalizarea sa, este posibil tot prin timp, dar care acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pierdere. În fapt, ce va pierde S și de ce se întâmplă aceasta? Nu-i va lipsi, totuși, nimic, prin atemporalizare, ci mai degrabă, prin aceasta se produce o concentrare a sensului său de ființare, așadar o întărire a rostului său obiectual: S, ca ființare, capătă determinații suplimentare prin subordonarea sensului funcțional al subiectului: acesta devine substrat, ajunge să fie ceva mai bine determinat decât fusese anterior; devine substrat pentru ceea ce va indica predicatul judecății. Intensificarea determinațiilor subiectului în sens exclusiv ontologic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predicativ, în același mod al alăturării, sau legării, cum spune Aristotel, însă amândoi termenii sunt, în primă instanță, disponibili pentru a primi "valori"), pentru P va fi intensificat statutul funcțional, așa încât este necesară și o compensare "ontologică", așadar o compensare obiectuală în structura operaținală a judecății; desigur, va fi necesară, în consecință, și o intensificare propriu-zis funcțională în judecată. Dar ea nu va fi suportată de subiect, ci de predicat. Ce se întâmplă cu predicatul în interiorul judecății? Cum știm, timpul reglează
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este reglată și "găzduită" de timp. Faptul în cauză are semnificație atâta vreme cât subiectul este el însuși incomplet; fiindcă acesta este ca atare numai în interiorul unei judecăți, așadar numai alături de predicatul său (corespunzător) și atâta vreme cât și predicatul și-a primit sensurile obiectuale proprii. Intensitatea căutării predicatului potrivit unui subiect (dat) capătă, odată timporizat predicatul în așa fel încât subiectul însuși să-și intre în funcție, sensul unui act de generalizare. Propriul predicatului, în reducția dictaturii judicativului, este generalizarea sa. În structura judecății
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
normativității constitutive temporale, ci numai de o deplasare a centrului acesteia de la subiect, către predicat și, desigur, către judecată și, operațional, către judicativ. De o parte avem atemporalizarea subiectului și trecerea lui în condiția de substrat, prin intensificarea sensurilor sale obiectuale, de ființare. De cealaltă parte, timporizarea predicatului, care are sensul generalizării acestuia. Întotdeauna predicatul trebuie să fie mai general (constituit cu o sferă mai largă) decât este subiectul. Ceea ce înseamnă că disponibilitatea obiectuală cea mai firească a predicatului este către
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiția de substrat, prin intensificarea sensurilor sale obiectuale, de ființare. De cealaltă parte, timporizarea predicatului, care are sensul generalizării acestuia. Întotdeauna predicatul trebuie să fie mai general (constituit cu o sferă mai largă) decât este subiectul. Ceea ce înseamnă că disponibilitatea obiectuală cea mai firească a predicatului este către funcțional, nu către ființial. De aici și rosturile predicatului și predicativității în "teoriile" logice și în formalismele logicii. Poate că nu întâmplător există un capitol de logică a predicatelor în logica simbolică, nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar putea fi gândită și în afara judicativului, chiar a judecății, ci este noțiunea (am putea spune foarte bine "termenul") investită prin însăși esența sa cu sensuri judicative; căci ea este un "obiect" constituit prin operații judicative determinate și în structuri obiectuale proprii doar judecății. Prima evidență în privința ei este tocmai disponibilitatea către "predicare", așadar către legarea de un "subiect" (care are sensul de substrat). De aici și sensurile epistemice ale categoriei, pentru că, în acest ultim caz, se mizează pe faptul că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de la statutul judicativ al categoriei, la statutul ei de element al rostirii, de ipostază a logos-ului. 4.3. Aspectul alethic al judecății și timpul " Este" (verbul) și timpul alcătuiesc împreună, cum am precizat deja, cel de-al doilea aspect obiectual al judecății (și al judicativului): aspectul alethic. Unitatea celor doi termeni, gândită de Aristotel în sensul unei condiționări către "enunțare" (afirmație sau negație), este "dată" și ea într-un raport temporal (chiar dacă timpul este unul dintre termenii aspectului alethic). "Este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau în unitatea judecății aspectul alethic este secund față de structura formală S P, din perspectiva constituirii lor. Acești doi termeni din urmă trebuie să fie constituiți și am văzut că sunt deja pentru ca adevărul sau falsitatea judecății să capete valabilitate obiectuală, adică să-și capete propria "ființă", devenind, ca "valori de adevăr", semnificativi ca ființare; de fapt, judecata devine ea însăși o ființare, prin în-ființarea celor doi termeni ai aspectului său alethic. Toate elementele reducției aspectului formal, evidențiate mai sus, sunt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
verbul) și timpul pot fi, în judecată, numai prin ceva anterior lor și numai întrucât acest ceva anterior este prezentuit în judecata însăși. Ceea ce înseamnă că "este" și "timpul" sunt condiționate și tocmai de aceea ele capătă o anumită constanță obiectuală, ființială: într-o judecată, forma temporală a verbului este dată și ea nu poate fi schimbată decât cu prețul schimbării întregului aspect alethic: judecata "Afară este cald" poate fi adevărată sau falsă, însă odată stabilită valoarea sa de adevăr, flexiunea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cald" este o altă judecată decât "Afară este cald". Nu doar "este" capătă această constanță, ci și timpul, după cum s-a observat și din exemple. Pornind de aici, înțelegem că faptul de a fi condiționat și statutul de constantă caracterizează obiectual aspectul alethic al dictaturii judicativului, așa cum faptul de a fi posibil și statutul de variabilă caracterizează obiectual, în primă instanță, aspectul formal (structura originar judicativă S P). Prima caracteristică sens în obiectul constituit -, faptul de a fi condiționat, trebuie luată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul, după cum s-a observat și din exemple. Pornind de aici, înțelegem că faptul de a fi condiționat și statutul de constantă caracterizează obiectual aspectul alethic al dictaturii judicativului, așa cum faptul de a fi posibil și statutul de variabilă caracterizează obiectual, în primă instanță, aspectul formal (structura originar judicativă S P). Prima caracteristică sens în obiectul constituit -, faptul de a fi condiționat, trebuie luată, temporal, ca fapt de a fi actualizat sau prezentuit; a doua caracteristică, statutul de constantă, poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orice obiect constituit judicativ. Tocmai datorită unei astfel de situații, dictatura judicativului reprezintă, în privința actului constitutiv și a obiectului constituit, doar logos-ul formal; logos, totuși. Am desprins, prin reducția temporală operată asupra celor două aspecte ale dictaturii judicativului, caracteristicile obiectuale ale acestora. Aspectul formal se definește prin faptul de a fi posibil și prin statutul de variabilă, iar aspectul alethic prin faptul de a fi condiționat și prin statutul de constantă. Dar fiecare dintre aceste două aspecte semnifică și dincolo de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
faptul de a fi condiționat și prin statutul de constantă. Dar fiecare dintre aceste două aspecte semnifică și dincolo de caracteristicile prin care ele se definesc. În felul acesta, în jocul reducției poate fi menținut, într-un regim provizoriu și doar obiectual, însuși logos-ul. Altminteri, chiar și judecata și-ar pierde orizontul propriu de tematizare, iar aspectele sale nu ar mai constitui decât fapte marginale în lumea rostirii. Desigur, ar fi depotențate înseși actele judicative, nemaifiind posibilă cunoașterea. Cel de-al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale ipostaze, se află dincolo de orice întruchipare (constituire) alethică a judicativului (dincolo de orice judecată, chiar dacă aceasta are un aspect formal descins direct din logos-ul însuși). Judecata îl caută, am putea spune, în sensul de a-l recupera nu doar obiectual, ci propriu-zis operațional, pentru că, de fapt, l-a avut de la bun început, fără să-l fi păstrat ca atare. Toate scenariile "dialectice" din metafizică, ontologie, cosmologie, antropologie, epistemologie etc. lucrează cu transcendentul; acesta nu doar păstrează un sens judicativ în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
păstrează un sens judicativ în astfel de scenarii, ci constituie ținta oricărui discurs din orizontul precizat. Dar transcendentul acesta, potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre care vorbește Husserl. În contextul de față, distingând cu atenție între operațional și obiectual, putem spune că transcendentul imanent al judicativului este logos-ul însuși, în măsura în care, operațional, el "lucrează" indirect, fiind dincolo de logos-ul formal constituit ca judicativ, aflându-se însă, cu unele sensuri ale sale, în orice obiect constituit judicativ, adică în cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unele sensuri ale sale, în orice obiect constituit judicativ, adică în cele două aspecte ale judecății, așa cum am arătat mai sus. Primul aspect adus în discuție, devenit secund în ordinea accentului pe care îl acordă unor semnificații de dincolo de caracteristicile obiectuale prin care se definește, anume aspectul formal, introduce sensul de poziție, atitudine. S și P dețin anumite poziții și își capătă sensul propriu datorită atitudinii unui "subiect" (substratul) mai presus de subiectul logic (în alt orizont decât acesta) și datorită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și își capătă sensul propriu datorită atitudinii unui "subiect" (substratul) mai presus de subiectul logic (în alt orizont decât acesta) și datorită unui "predicat" (generalul) mai presus de predicatul logic (în alt orizont decât acesta). Astfel de ierarhii ale sensurilor obiectuale, care deschid orizonturi noi ale reducției judicativ-temporale pe care o operăm acum, pot fi refăcute numai prin atragerea fiecărui termen dintre cei patru care alcătuiesc cele două aspecte ale dictaturii judicativului anume: S și P, verbul și timpul în orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
verbul și timpul în orizontul temporal (care este orizontul de posibilități constitutive al judecății), acolo unde am identificat deja acte de "timporizare", pe care le-am numit, convențional, prezentuire, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Ideea despre sensurile introduse, dincolo de caracteristicile obiectuale proprii, de fiecare aspect al judecății trebuie reținută, fiindcă tocmai ea va putea deschide, alături de alte idei, orizontul în care se va opera reducția non-judicativă a dictaurii judicativului; e drept, trebuie identificate și alte acte de constituire sau măcar noi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]