1,702 matches
-
Dropsuri bune și jeleuri / Caramele și drageuri" sau "Limo-limo-limonada". De la șapte-opt ani în sus abia, de când începusem să merg la școală, mă mai stăpâneam. Dar întotdeauna am fost o pofticioasă. Mă mir că nu m-am făcut ca o balenă. Oborul era un loc fermecător. Mi-l amintesc și azi cu precizie, îl văd pur și simplu în fața ochilor. O intersecție simplă, nu foarte largă, dar cu un aer balcanic, negustoresc, cum nu mai găsești azi nicăieri. Dacă veneai de pe Ștefan
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crețe după ei, țărani purtând funii de usturoi și saci pe jumătate plini, cu iz de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam și noaptea. Era pentru mine un loc feeric. Cum ajungeam la Obor, o și mânam pe mama înăuntru. Intram într-o încăpere lungă și scundă, mirosind îngrozitor a petrosin. Podelele erau cafenii-stacojii și lumina care se strecura prin vitrine era cu totul insuficientă. Abia când înaintai adânc în spațiul acela gol, dădeai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în plic. Era o viermuială
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nesfârșit până acasă, în zgomotul ritmic al mânerelor de lemn lustruit, izbite în dreapta și-n stânga de plafon, sub lumina chioară a unui bec galben-portocaliu. De obicei adormeam pe scaunul meu și mă trezeam numai când coboram în stația de la Obor. O luam pe jos pe Moșilor și iată-ne acasă, în holul mic și familiar. Trebuia să ne scuturăm acolo de pulberea stelară din păr și de pe umeri. Trebuia apoi să ducem la culcare. ... Și tu, Yvonne de Galais... Ai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mergea acum la schimb cu diferiți șoferi pe care Dumnezeu știe pe unde-i dibuia. Ba, într-un rând, Elena îl văzuse din tramvaiul 21 pe soțul ei, care în loc să fie la institut dădea târcoale ceasului electric din piața Bucur Obor, ascultând cum intonează din sfert în sfert de oră un cântec cunoscut. Lucrurile deveneau tragic de complicate pentru inimoasa soție, care încă nu vroia să recunoască în sinea ei tristul adevăr. Toată povestea cu claxoanele dură mai bine de șase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu țignalele lor, atuncea mămica, repede cu Sile-n brațe și cu gemenii de poală, stingea focurile iute-iute și fugea toți în pivnițele lui Spală-Varză. Spală-Varză avea pivnițe cum nu era-n toată mahalaua ! Da când a căzut bombele-n Obor, i-a zguduit de ziceai că-i sfârșitu lumii, tu, Mario, a zis Spală-Varză, ăștia ai tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții, și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare și-a omorât lume necăjită, și femei care venise să ia lemne. Da ei nu-ș cum apucase să fugă-n pivniță la Spală-Varză. — Ei, oi pleca și io... spune. Că mulți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zeflemitor Niki ?) încă stăruie acel mic complex care nu l-a părăsit de când a cunoscut-o. Oricât s-ar schimba lumea în jurul lor, pauvre Niki, în sinea lui, nu va uita niciodată că el este fiul unui mic negustoraș din Obor. Că prin mariajul cu ea a avut acces la o lume superioară... Acest lucru, pe care ea singură l-a înțeles, a înduioșat-o. Pauvre Niki ! Această mică rană a lui - pe care doar ea în lume i-o simte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soțul ei. Sunt niște oameni afectuoși, poate puțin singurateci, ca și noi, de vreme ce se ampresează să ne cultive. Ei înșiși erau teribil de impresionați de ceea ce văzuseră și auziseră, mai ales Lucia Nicolaid, ce stătuse printre răniții aduși de la gara Obor cu tramvaiul și apoi ținuți pe un loc viran până s-au făcut toate pregătirile pentru a fi primiți. Tot ceea ce istorisesc de la Turtucaia sunt imagini de infern, de pildă acea halucinantă poveste despre un bac pe care s-au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clarificarea chestiunii. Îl întreba de ceas, în toiul discuțiilor pe teme diverse, așa, parcă într-o doară, ca și cum l-ar fi întrebat de sănătate, nu cumva să-l supere. Dacă pe clienții săi de la magazinul de textile, cel de lângă piața Obor, unchiul reușea să-i îmbrobodească la fel de ușor cum l-a îmbrobodit pe tata, cred că patronul său avea toate motivele să fie mulțumit de el. Gură-bogată cum era, îmi închipui că avea puterea să-și convingă clienții să cumpere un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sufrageria lui Eugen Simion, altă dată, fără să vreau, în holul Mariei Luiza Cristescu, dar și cu niscai daraveri domestice la Laurențiu Ulici. O vizită halucinantă i-am făcut împreună cu Mioara Apolzan „arheologului literar“ Paul Sterian, într-un bloc pe la Obor, care ne-a aiurit cu teoria „carcasierilor“, cum că Poe era carcasa generalului Pomutz, Beethoven era Eftimie Murgu și alte năzdrăvănii delirante. Răsfățați intens am fost în primitorul apartament al lui Savin Bratu din blocul „Casata“ distrus la cutremurul din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dragomir, Patricia Mihail... Mirare. Cum de-au ajuns ditamai Primăria și Consiliul Județean Alba (care a lansat cu această ocazie și un extrem de util Ghid turistic al județului) să se asocieze cu elitarismul pufos al Dilemei, cel atât de străin oborului politic getodac și combinatorismului negustoresc al zilei?!? Simplul fapt că am fost aleși pe post de pălărie de către un mădular administrativ al Puterii naționale dă seama de culoarea, ambițiile și naturelul acestuia. Ei s-au asociat la vârf, noi ne-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cuminte, la orele 20, cu o jumătate de ceas înaintea orei de începere, curat îmbrăcat, pieptănat și parfumat, așa cum am fost educat din copilărie că se vine la un spectacol. Și nu la o agresiune, nu la circ, nu la oborul de vite care se calcă-n copite! Minutele treceau, puhoiul uman creștea amenințător, se făcuse 20.30, dar ușile rămâneau închise, nimeni nu anunța nimic, iar zvonistica lucra, conform tradiției, din plin: ba că s-a schimbat spectacolul, ba că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dictatura regelui asasin, își dăduse demisia, la 12 Iulie 1940. Regele i-o aprobase, dar în Septembrie același an, l-a chemat să salveze Țara. În înțelepciunea sa și dragostea lui de patrie a acceptat chemarea propunându-i suveranului de Obor să demisioneze, asigurându-i totuși fuga și în acest moment tragic, când șefii partidelor desființate ezitau implicarea în conducerea țării, generalul s-a adresat ostașilor lui dragi cu ordinul să treaca Prutul, prevenindu-i: „suntem armata dreptății, ordinei, a cinstei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și din pricina asta nici o fereastră nu se deschidea pe întuneric. Trăsniți de duhoare, întârziaților nu le rămânea decât să se depărteze cât puteau de iute. Ca să-l caute pe Voicea, târgovețul care avea de golit o hazna mergea dis-de-dimineață la obor. Mai târziu nu se putea vorbi cu căcănarul căci Voicea își bea aldămașurile la crâșmă. Nu era nevoie să lași țiganului adresa, Voicea cunoștea toate haznalele. Dar cine nu-l știa pe Voicea? Puteau să-l întrebi pe plăcintar care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Vin’ desară. - ’Te, ’te ! Pe mine mă cheamă toată ziua Neculai și dumneaei mă face Moișă. Dute, Ghiță și-mi dă pace. Hai, Catrină, ce stai fa, scoate francu’, dă-l încoa. Cârnățarul te îndrepta la sigur, căci crâșmele din obor se aflau chiar în priveliștea sa. - Voicea ?... Acum pute la Roizen. Sau : nu s-a trezit de ieri, e sub masă la Bacalu. Voicea era cel mai gras bărbat din târg : lat în spate cât o ușă, peste haina pătată
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mult bine... Nici n-o mai ascultam. Mă trezeam cu încetul. Ciudat că, gândindu-mă la Securitate, îmi veneau în minte lucruri dintre cele mai disparate și mai prostești: o lungă coadă la bere, de sute de persoane, la Bucur Obor, unde un ins foarte nervos a-nceput să vocifereze când niște țigani s-au băgat în față. „E securist, îl cunosc eu“, a zis atunci, cu un fel de respect, un bătrânel. „Ăsta are putere, o să facă ordi ne.“ La
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
12 zile și câteva ore. 2 Bucureștenii aveau o zi bună. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau 12 zile, până la sfârșitul zilei, 12 ore. Albul, care se întindea de la un capăt la altul al orașului, de la Palatul Cotroceni la mahalaua Obor și de la cimitirul Șerban Vodă până la rondurile de la Șosea, și-apoi mai departe, în cele patru zări, se topea în soarele amiezii. Țurțurii păreau dați cu ulei și începeau, ici-colo, să picure în capul trecătorilor. Străzile erau destul de animate, cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rigoare pentru trecerea la anchetarea lui D.N. Anterior se edificase asupra individului,care, potrivit datelor obținute se încadra în categoria de poșibil făptuitor : ceva antecedente pentru infracțiuni cu violență, cam certat cu munca, dar nu și cu cârciumile de prin obor, ba și cunoscător în ale trântelor japoneze. Așadar, cel puțin teoretic, putea fi omul căutat. ,,Înarmat’’ cu o legendă plauzibilă, subofițerul în sectorul căruia domicilia suspectul, a fost trimis să-l invite la sediul Inspectoratului de Miliție. Fără să bănuiască
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în acel loc au văzut resturi ce proveneau de la un cadavru, anunțând poliția din nou, aceiași echipă deplasându-se la locul indicat. Făcând constatarea și fiind intenșificate investigațiile sa aflat de la soția unui membru al comunității de rromi din cartierul Obor despre dispariția unei femei din etnia lor și despre care soțul acesteia a lansat zvonul că l-a părăsit, ducându-se în Dobrogea de unde provenea unde locuia cu un amant. Apoi a lansat zvonul că împreună cu amantul acelAșau plecat în
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a rezulta ceva concret. Se știa acum și numele femeii, Genovica și Așamantului ei Ionică, dar nici la șibiu și nici în Dobrogea nu au fost gășiți și nici n-au trecut pe acolo. Verificările s-au mutat în cartierul Obor în comunitatea de țigani, fapt ce a făcut să se elucideze cazul. Din declarațiile soțului reiese că s-a căsătorit de tânăr cu o țigancă frumoasă din Dobrogea pe care Așadus-o la Focșani formând o familie respectată de comunitatea țiganilor
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nasul nostru, dar poți lua. Bluza de trening se dă cu treningul, e mai scump tariful. Dai bluza singură, dacă e model. Treningul tot e la un carton de țigări, depinde de calitatea lui. Bine e că e ca la obor. Cât ceri, atât, bine, atât dau, e atât, nu dau decât atât. Trebuie să prinzi și criza lu’ ăla, să-i ardă buza, să-l prinzi că ți-o dă ieftin. Acum e și de figurile unora, că mulți vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au posibilități, bună pentru cei care se descurcă. Ce este corect în ziua de astăzi? Ca să-ți faci o viață mai bună și asta, trebuie să te descurci. Și indiferent cum. De la divorț la finalul așteptat Sunt băiat de Dimitrov... Obor. Și foarte bun la muncă. Am muncit. Am divorțat și asta a rupt viața mea. Nu știu dacă vă dați seama, toți prietenii mei aveau case, eu, nu. Era o mândrie familia. Divorțul a fost ceva normal, pentru că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care-l urmăream. Mergeam în Europa și vedeam cine are mai multe standuri și îi urmăream cu mașina, cu șofer. Am luat vreo șase mașini, dacă șoferul mă servea un an i-o lăsam lui. Am trecut prin pasaj la Obor, am văzut patronul și-am început să-l urmăresc. Pân-am dat de el, am vorbit la magazin, unde e patronul?Vreau să vorbesc cu patronul, am aflat cum îl cheamă, am dat de el, am vrut să mă angajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
case. Nu mi-am luat nici o casă. Lovitura Nu chiar „lovitura cea mare“ în 29 aprilie 1996. Ei, asta-i problema. Eu, tot ce-am furat, am furat singur. Până-n ’95. Atunci l-am cunoscut pe Leo, pe undeva prin Obor și mi-a căzut drag, așa. M-a ajutat într-un fel. Eu mă băteam cu unii pe-acolo, el, de pe stradă - nu ne văzuserăm niciodată - m-a ajutat. După aia, am băut un suc, am mai stat de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]