6,770 matches
-
fi a mea, Adrian! O să trăiască. El, Domnul, este Mare prin Măreția Lui! - Da. Este bine așa. Dacă vei dori să o faci, fă-o cu tot sufletul! O liniști Adrian, exprimându-și acordul cu hotărârea comunicată de ea. Dimineața, obosită și nerăbdătoare să ajungă acasă, să facă o baie și să se arunce în pat, Emanuela mergea grăbită, cu capul plecat și cu privirea în pământ, parcă examinând curățenia asfaltului pe care călca. Aproape istovită de nesomn și mistuită de
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
față. Destinul își făcea jocurile... Tocmai eeeeel? Costel?! Nu pot să cred. Ce-i asta? Lividă la față, se hotărî și reuși, destul de greu, să-i vorbească... - Doamnă, s-a întâmplat ceva? ... Nu vă simțiți bine? - Nuuu...! Sunt doar puțin obosită... Ce bine că te întâlnesc! Știi? Chiar doream să îți vorbesc! - Da’..., s-a întâmplat ceva? - Nuuu! Adică..., da! Bine, nu chiar..., dar nu te speria tu! Am auzit așa, din întâmplare, că ai, mă rog, că aveți, tu și
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
bine, nu vreau să-mi amintesc de ea, Voi învăța și gustul dulce al uitării, Iar vântul, cu aripile-i fine, mă v-a mângâia. Voi aștepta apoi la umbra serii, Până se va stinge și ultima mea stea Și obosită, de fața hâdă a durerii, Mă voi retrage în singurătatea mea. Și cine pragul casei îl va trece, Și inima cum bate va simți, Acela, pe mama, o va înțelege, De rădăcini și de copilărie, își va reaminti. Referință Bibliografică
RĂDĂCINI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377080_a_378409]
-
mii Banii spre a-i cheltui... Și cum merge fredonând Doar cu bogăția-n gând Se împiedică din nou De ceva mare și greu... Se oprește și-nciudat Vede ce l-a-mpiedicat: Jos, în colb stătea chircit Un biet suflet chinuit... Obosit și zdrențăros Adormise-acolo, jos... Omu-o clipă se gândește, Pe sărman îl ocolește Și se depărtează-n grabă Nici o vorbă nu-l întreabă Și parcă mai cu avânt Merge-ntruna fredonând... Dar, deodată se oprește... Parcă-o voce îi
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
mobil cu sim, Pentru a da de știre, La ora care ne găsim, Sau locul de-ntâlnire. Conecția noastră nu era, Prin Wi-Fi și Facebook, Nici bateria nu slăbea, Când ne urcăm în nuc. Acasă, seara ne-ntorceam, Murdări și obosiți, Și după cină adormeam, Cu toții fericiți. Copilul meu îmi spune-acum, ... Citește mai mult A fost odată prin 80',A fost ca-ntr-o poveste,Ce n-o să mai vedem în veci,Doar în memorii este.O lume fără internet,Laptop
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
mobil cu sim,Pentru a da de știre,La ora care ne găsim,Sau locul de-ntâlnire.Conecția noastră nu era,Prin Wi-Fi și Facebook,Nici bateria nu slăbea,Când ne urcăm în nuc.Acasă, seara ne-ntorceam,Murdări și obosiți,Și după cină adormeam,Cu toții fericiți.Copilul meu îmi spune-acum,... XV. DOUĂ CĂI, de Ionică Dragomir, publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Sunt două drumuri pentru om, Din naștere la moarte, Cum e crăcana dintr-un pom
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
asiști? - Nu. Nu cred că voi fi în stare. Sunt prea implicat, mult mai implicat decât acum câteva ore... Am realizat ce înseamnă, pentru mine, când mi-am dat seama că pot să o pierd. Mai mult, sunt și foarte obosit. Nu vreau să vă dau de lucru și nu vreau să o risc pe ea... Am încredere în tine. Dumnezeu să vă ajute! Să ne ajute! Voi merge la capelă... Era ora 21.30 când au intrat în sala de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
Acasă > Poeme > Devotament > IUBIRI ANONIME Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Prin perdea de brocart te zăresc uneori Cum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți, Canarii doinesc peste munți de culori, Vântul matură pași, licuricii-s răpiți. Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer, Disperări să-ți alini în agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger Leagă-ți
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
de foame. Nu se vede că m-am mai îngrășat? - Da, nu arați așa de rău cum mă așteptam. Eram disperată că nu știam cum te vei descurca printre străini. Soarele a început să devină din ce în ce mai supărător. Veronica se simțea obosită, așa că au hotărât să se întoarcă în centru, pentru a merge la magazinul universal. La etajul doi, mama sa s-a îndreptat direct la raionul de sport. Privirile îi alergau în zona cu îmbrăcăminte de sport - turism. Dorea să-i
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
nu mergea să vândă boii, niciodată ci doar de preț se mai interesa și de povești cu alții fără plată apoi la câte-o țuică-i invita, pe drum, doar pulbere în vânt de seară când se întorcea spre casă obosit iar maica îl aștepta pe prispă afară cu masa pusă, chiar de-a adormit, și taica o trezea încetișor și o chema la masă lângă el și îi spunea că ziua i-a fost dor de glasul ei cel cald
AMINTIRE DESPRE TAICA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377309_a_378638]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ARCAȘ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului ARCAȘ Arcașii obosiți nu mai aruncă Săgețile, ce-s frânte sau sunt boante, Pe lângă lună trec abia, razante, Zadarnică e-atunci întreaga muncă. Iar stelele-s prea reci și prea distante Și eu nu pot decât să presupun că Ascultă vreun îndemn sau
ARCAŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382164_a_383493]
-
din apropiere. Mă întorc imediat Bătrâna: Nu pleca! Nu-mi mai este sete. Rămâi cu mine! Poate mor. Femeia tânără: Nu mai vorbi așa. O să ne descurcăm noi și printre srăini. Bătrâna: Mai prietenoși sunt copacii decât oamenii. Când sunt obosită, după o zi de lucru, dacă caut sprijin la un copac, acesta mă ajută să nu cad. Oamenii se depărtează de tine și te lasă să te lovești. Copacul stă neclintit întinzându-ți crengile bogate. (Polițistul se depărtează. Câteva momente
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Acasa > Versuri > Visare > PLOAIA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plouă trist și liniștit... Orășelul obosit Reînvie... Aburi, valuri Se înalță-n cer, subit. Seara ne îmbracă-n umbre Trupurile pe trotuar, Se aude-un dangăt sumbru... Zvon mortuar.... Viața ritmu-ncetinește Ne-ndreptăm ușor spre vis, Printre nori apare luna ( Din abis) Doar o clipă... Nu
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382270_a_383599]
-
Numai că vezi tu, a rătăcit drumul și-am zis așa să-i ies în întâmpinare dar e afurisită, taică, e afurisită... Se întâlnește doar cu cine vrea ea... Continuă să vorbească singur în urma lor privindu-i cu ochii lui obosiți. Da voi de ce vă grăbiți așa, că tot acolo ajungeți? Doamne, ce s-a întâmplat cu lumea asta? Parcă e dată pe repede înainte, nu mai au timp să se bucure de răsărit,de apus, de șoaptele vântului în frunze
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
ce se înstăpânise peste oraș și un țipat lung îi sfâșie auzul, acompaniat de ploaia care începu deodată să muște din asfalt rece și dușmănoasă. Simți un junghi și grăbi pasul cu o presimțire sumbră în inimă. Dar pașii lui obosiți păreau că bat drumul pe loc iar timpul trecea în viteză pe lângă el așa cum trecu o mașină a poliției urmată imediat de ambulanță. - Doamne ai grijă de sufletele lor grăi în sinea lui... Deja se adunase o grămadă de lume
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
Și greieri în pahare, și lăcuste.../ Roua s-o bem din florile înguste/ Și să uităm poemele ursuze.// Hai, Puck. De-acum e seară și-i departe/ Pân' la culcușul moale dintre file./ Să sărutăm miresmele fragile/ Și să pătrundem, obosiți, în carte." Acestea fiind excepțiile, e limpede că de foarte devreme poetul iese din cărțile altora pentru ca, găsindu-și lumea artistică proprie, să intre complet în ea. Căutând dimineața faunului, adolescența, începuturile timide și ezitante dinaintea debutului, vom găsi tot
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
se estompează pînă la abstractizare. Nu pare o țară anume, ci un topos romantic, disponibil. Ioan Radu Văcărescu visează o patrie "întunecată" cu măsură, care să-i adăpostească dialogul cu sine însuși, secreția izolării într-un decor de o stridență obosită, de un maleficiu dezabuzat: "noapte tandră de novembre / noapte bolnavă cu vînt cald / în țara-ntunecată / în orașul anotimpului decrepit / pustietate / și fermecată rutină / în care fumezi iarba singurătății / sub felinarul mai rece ca un craniu / din piațeta cu turnuri
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
Barbu Cioculescu In ziua când Ceaușescu părăsea în elicopter Capitala, îndreptându-se spre ultima stație, îmi petrecusem dimineața printre manifestanții din fața Intercontinentalului - foarte obosit, la întoarcerea acasă, legată de o peripeție chiar în poartă, primesc un telefon de la Alecu, a-i spune numele de familie celui decretat cel din urmă boier ar fi inutil. îmi spunea că pleca de la postul de radio către televiziune
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
rupestră scandaloasă și-mi dau seama că sunt tot acasă, sub mormanul de nopți nedormite aruncate sub pat, întinerind incomod, cu zvâcniri de lăcustă pe covorul perceput ca o pustă. Rod o ușă boltită în straturi groase și mă târăsc, obosită, spre culmi de mătase-plecarea mea de-acasă e o-ncâlceală de fire viscerale, ca o albină care-a-nțepat mă deșir în zare, păstrând necontenit legătura, prin movul serii, cu centrul apotropaic al durerii. Că mai sfântă de-atât n-am putut să
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Cehov îl cam dezamăgește : Conferința a fost de nivel elementar (...) cu lungi narări ale subiectului și cu pauze de gândire, care dădeau emoții ascultătorului" . Seara, întâlnire festivă la restaurantul "Cina" la care oaspetele de vază se arată apatic, "reticent, ori obosit", "la masă stăruie o jenă, chiar se tace". Barbu e posomorât, absent, până ce unul din invitați are ideea să-i laude "pipa de lemn, maronie, lăcuită, chiar frumoasă de care scriitorul nu se desparte nicio clipă, o tot răsucește printre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
ele, O. Nimigean abordează direct și discută pe larg nu numai propriile modalități de poetizare, ci și perspectivele poeziei înseși, într-o epocă de alexandrinism, subțiere morală și uscăciune spirituală. A observa numai jocurile de cuvinte făcute, cu o rutină obosită, de O. Nimigean și a ignora complet efortul lui de a căuta, a fora dincolo (dincoace) de ele, îmi pare un indiciu de lectură capricioasă sau programată într-o anumită direcție. Aproape că autorul ne ia de umeri și ne
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
de polemica stârnită, mai ales că se autoproiectase în Șerban Romano. Tertulian reproșează apolitismul personajului, Mihail Petroveanu îl socotește însăși esența lumii corupte a aristocrației 7. Sunetul de sirenă care străbate ca un leit-motiv întreaga nuvelă și care torturează nervii obosiți și derutați ai lui Romano nu-l determină să se alăture cauzei muncitorești, să părăsească adică ideologia de clasă; mai mult, acesta respinge fățiș filosofia marxistă și consecințele ei în plan politic, pe care le asociază celei existențialiste a lui
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
cocoașele biologiei, își schimbă poziția, sucite într-un manual de scriere experimentală, care vrea să afle cît poți să compui cu aceleași note. Invariabil, atunci, cîteva din versetele prevestind apocalipsa orașului, încăpută sub o frunte emaciată de poet, sînt repetiții obosite, zațuri ale unor foste viziuni, siluind demonul în arlechin. Tensiunea trebuie să se spargă, cușca să se deschidă: "și mai departe/ și mai departe, adică dincolo de spuma albastră a oceanelor, dincolo/ de meridianele cerești pe care ultimele planete se învârtesc
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
zațuri ale unor foste viziuni, siluind demonul în arlechin. Tensiunea trebuie să se spargă, cușca să se deschidă: "și mai departe/ și mai departe, adică dincolo de spuma albastră a oceanelor, dincolo/ de meridianele cerești pe care ultimele planete se învârtesc obosite în jurul soarelui/ foarte departe/ foarte departe, adică acolo unde nu ajunge decât închipuirea, și numai de acolo infinit mai departe/ plutesc nebuloasele." The undiscovered country from whose bounds/ No traveler returns și cîmpia fericirii la care tînjește poezia aceea bună
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]