857 matches
-
ca și În versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, În genere, În datele sale concrete, Într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, Într-un prim moment, În figuri - cum am văzut - ale Închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe În plan spiritual (solitudine, izolare, incomunicabilitate, Încremenire În convenție, inerție). Poarta, ușa, fereastra, respectiv reveria, visul alcătuiesc, la rîndul lor, o rețea - În ordinea tematicii spațiale - a deschiderilor posibile, pe care le
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
este „poezie = gen liric”. Din toate aceste definiții „canonice” ale conceptului discutat, transpare cu claritate faptul că, fără excepție, limbajul poetic a fost asimilat în mod restrictiv cu un spațiu al motivării, al literalității, lirismului și antiprozei, al conotației și obscurității semantice; în aceste condiții, modelul propus de Gheorghe Crăciun este cu atât mai util cu cât lărgește sfera conceptului și înlătură frontiere artificial create și impuse. Ipoteza de la care pornesc considerațiile sale este aceea că „raportul dintre denotație și conotație
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
discurs care exaltă dimensiunea expresivă (sau reflexivă), excluzând, principial, posibilitatea comunicării. În acest ultim caz, caracteristic, dacă nu pentru întreaga lirică modernă, cel puțin pentru mitul teoretico-polemic impus de Hugo Friedrich, poetul este și unicul destinatar posibil al propriei opere. „Obscuritatea poeziei apare tocmai ca o consecință a acestei lupte împotriva mediului, împotriva limbajului, cel care ar trebui să reprezinte, în mod normal, vehicolul transparenței, instrumentul comunicării uzuale”.234 În tot cazul, ori de câte ori vine vorba de distincția proză/poezie, aspectul cel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
două teritorii s-ar fi inversat: dacă în trecutul nu foarte îndepărtat, „real” era mai cu seamă previzibilul, cuantificabilul, ceea ce poate fi în întregime mediat din punct de vedere lingvistic, iar poezia avea misiunea de a tematiza, în contrast, insolitul, obscuritatea, inexprimabilul, astăzi, în prezența unei realități care se dovedește ea însăși incoerentă, haotică, imprevizibilă, poezia nu are nimic de pierdut dacă se reorientează către valorile denotative ale limbajului, exploatându-i la maxim valențele mimetice. Dintr-un instrument al dezumanizării, al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
stabilește între cuvinte și lucruri. Că, în ultimă instanță, această poezie vorbește și despre posibilitatea și imposibilitatea reprezentării este îndeajuns de evident, dar nu se poate contesta nici faptul că o face într-un limbaj direct, transparent, substituind aplecarea către obscuritate cu argumentele rațiunii și ale bunului-simț. De aceea nu este cu totul inadecvată afirmația conform căreia poezia lui Francis Ponge întrunește caracteristicile „fabulei”264 (aici fabula este pură descriere, nu povestire), nu numai prin morala implicită sau explicită pe care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din ’72, Caietul a patru ani), unde se poate constata, fără prea mare dificultate, deplasarea mizei către autenticitatea înregistrării unor trăiri, amintiri, reflecții sau percepții cu caracter personal. Cu alte cuvinte, către tot ceea ce poate fi mai străin ermetismului și obscurității 275. Avem, într-adevăr, de-a face - după cum s-a remarcat - cu un traseu pe cât de atipic, pe atât de semnificativ pentru metamorfozele pe care le-a suferit poezia în decursul secolului XX: Felul în care evoluează poezia lui Montale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a lui Roberto Deidier nu este străină de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de față, abundența detaliilor devine un simptom al tranzitoriului, chiar dacă, abandonând apetența barocă pentru obscuritate, discursul autorului contemporan câștigă în precizie, mimând adesea transparența și directitatea. Așa cum se întâmplă și în pasajul citat mai sus, nu de puține ori ne întâmpină trimiteri la tehnici specifice artelor vizuale (imaginea care se dilată la nesfârșit, cuprinzând „prea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe lângă faptul că imprimă volumului o construcție atipică, o arhitectură zodiacală - fiecărui bilet corespunzându-i o oră (diurnă sau nocturnă), guvernată de câte un înger -, dezvăluie, între altele, și o particularitate evidentă a scrisului tondellian: veșnica pendulare între transparență și obscuritate, între banalitatea existenței cotidiene și ritmurile misterioase ale altor lumi, materializată într-o formulă ce trimite cu gândul la estetica barocului, dar și la voga postmodernă a performance-ului. Într-adevăr, într-un anumit sens am putea spune că, la fel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
interogațiile motocicletei sunt pe de-a-ntregul „comice”. Rămâne în schimb un fapt incontestabil acela că Mircea Cărtărescu reușește și aici să submineze prestigiul cuvântului ca Logos. În plus, limbajul - apropiat de cel cotidian - rămâne, în ansamblu, perfect inteligibil, la antipodul obscurității semantice a liricii moderne, chiar dacă amalgamează termeni împrumutați din mai multe registre (argou, stil de conversație sau de compunere școlară, limbaj tehnic și științific etc.) Poema chiuvetei oferă aceeași „filosofie poetică”, și tot îmbrăcată în „staniolul” postmodern al ironiei: stea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
purpura divină Și se răsfrînge-n marea de spumă și d-azur C-un cer ce-atîtea stele Îl fac și mai obscur”. Un cer devenit obscur din cauza numărului mare de stele - iată o propoziție ce trădează o finețe a gîndirii lirice: obscuritatea ca efect al acumulării luminii, Întunericul ce are drept hrană o lumină În grad maxim. Virginității obiectului Îi corespunde, În versurile lui Bolintineanu, o suspectă moliciune. Privirea, intensă și Îndelungată, corupe frăgezimea lucrurilor. Matinalul trece repede spre un apus al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la amiază. Poseda un imobil în plin centru aristocratic, cam dezghiocat, e drept, însă plin de decor, o mică moșie cu conac și cu siguranță avea alte mici venituri, rente, jetoane de prezență în consilii de administrație, toate în perfectă obscuritate. Personalul de serviciu al lui Gaittany se compunea în permanență din bucătăreasă și subretă și doi rândași, soții respectivelor, cu locuința într-o dependință asupra unui grajd de câteva decenii fără trăsură și cai. Pe rândași Gaittany îi folosea mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interioare. Președintele: Ce înțelegi prin granițe interioare? Acuzatul: Pozițiile de pe care te aperi de inamicii dinăuntru, adică de tot ce nu trăiește în climatul spiritualității românești. Președintele: E cam obscur ce spui dumneata. G. Călinescu Acuzatul: Împotriva acestui sentiment de obscuritate luptăm, până ce toți se vor clarifica. Președintele: Vino la chestie, fără politică subțire. Acuzatul: Brutalități ca "rîtane" sau "mîrlane" când e vorba de camarazii noștri, însoțite de manifestații contondente, precum și sistematica maltratare morală a tinerimii naționaliste din școlile militare sau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și mai umili (mai rar profesori). Un profan ar fi refuzat să creadă în aristocrația doamnei Valsamaky-Farfara și a afinilor săi cu alte nume, cu atât mai mult cu cât aceste nume se remarcau, spre a ne exprima astfel, prin obscuritatea și insignifianța lor. Ele nu evocau nici o persoană ilustrată câtuși de puțin, s-ar fi zis că membrii grupului se fereau de cruditatea rampei sociale, nevrând să-și divulge numele nici măcar sub modul unei ilustrații politice mediocre. Ei erau în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dădu lămuriri. Aveau să meargă împreună până într-un loc al cimitirului, unde Gavrilcea mai avea cheia unui cavou. Pica pleca, iar el aștepta până la completa întunecare în celălalt cavou, urmând să iasă de acolo și să dispară sub protecția obscurității. Gavrilcea nu voia ca Pica să-l vadă pe unde fuge și cu cine se întîlnește eventual, temîndu-se ca nu cumva, arestată, să fie constrânsă a da relații. Deschise ușa de fier a cavoului și privi înaintea lui. Era cinci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întăriri. Convingerea lor era că un tovarăș al lui Gavrilcea îi apăra spatele din alt cavou, încît ar fi fost riscat să se așeze între două focuri înainte de a izola perfect cavoul Hagienuș. Gavrilcea chemă în șoaptă pe Pica din obscuritatea în care aceasta ședea, rezemată de zid, într-o emoție mută, greu de clasificat (sentiment greșit de sublimitate? frică?), și întinzîndu-i mâna îi dădu instrucțiuni: - Stai aici fără să te miști până se apropie agenții. Atuncistrigă-le să nu tragă. Spune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pedepsit pentru aceasta. Cu timpul, însă, într-o lume în care totul este într-o perpetuă schimbare, aceștia au fost înlocuiți de autoritatea supranaturală pe care o numim Dumnezeu. Zilnic descoperim adevăruri care se anulează reciproc și înaintăm inexorabil în obscuritatea universului. Suntem, fără îndoială, sclavii cunoașterii. Setea de a poseda secretul ce stă la baza acestei lumi ne domină sufletele chinuite de veacuri. Eternul dimensiunii spirituale a omului este cel care a insuflat materiei aflate în descompunere pe tot parcursul
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
este nevoie și care sunt folosite în practică sau activitățile zilnice, în profesiile de bunăstare precum asistență socială. Evidențiem trei aspecte importante: * Teoria; * Metoda; * Acțiunea. Teoria, la fel cu metoda și acțiunea, este un concept destul de ambiguu, plin de contradicții, obscuritate și discrepanțe. Deși teoria poate avea variate semnificații și statusuri în cadrul diferitelor discipline și joacă diferite roluri, ocupă o poziție particulară atât în câmpul academic, cât și în cel al practicii asistenței sociale, educație și cercetare. În procesul de cercetare
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
se limiteze la istoria formelor, a procedeelor și tehnicilor. El exclude studiul subiectelor sau motivelor care trimit la contexte sociale sau ideologice. El a realizat construcția tipologiilor formale, revelând opoziții cvasi-universale: linear/pictural, închis/deschis, plan/profunzime, multiplicitate/unitate, claritate/obscuritate, fără să facă apel la forțe exterioare sau la determinări sociale, tocmai acesta fiind și scopul său. Heteronomia radicală În contrast, un puternic curent de gândire a dezvoltat teza determinării elementelor culturale, materiale sau ideale, de către contextul social, reducându-le
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
toate artele, tragedia este singura care surprinde nu limita, ci ascunderea ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om rămâne obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tragedia este singura care surprinde nu limita, ci ascunderea ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om rămâne obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu-l poate însoți pe om. Căci spre deosebire de un vas, de podoabă sau de o statuie, ființa unui om nu ajunge decât treptat la prezență. De aceea, el rămâne să străbată singur, și fără să-l cunoască dinainte, teritoriul de obscuritate care-l desparte de ființa sa, de limita vieții sale. Orice destin stă sub ne-însoțire și ignoranță. Istoria este singurătatea indivizilor și a popoarelor care se îndreaptă, fără să o cunoască, spre limita vieții lor, spre propriul lor destin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
amor romînesc", "Boierii și țăranii" - și-n toate aceste volume de poezie și proză nici o idee, o limbă ce numai românească nu e, în fine o secăciune cumplită, care dacă a scăpat de flagelul criticei, asta a fost numai din cauza obscurității autorului lor, obscuritate care l-ar fi cruțat și de șirurile acestea dacă n-aș fi cetit cumcă a avut cutezarea de a pune în repetițiune unul din mizerabilele sale producte: "Boierii și țăranii". Ca în treacăt, și alături cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și țăranii" - și-n toate aceste volume de poezie și proză nici o idee, o limbă ce numai românească nu e, în fine o secăciune cumplită, care dacă a scăpat de flagelul criticei, asta a fost numai din cauza obscurității autorului lor, obscuritate care l-ar fi cruțat și de șirurile acestea dacă n-aș fi cetit cumcă a avut cutezarea de a pune în repetițiune unul din mizerabilele sale producte: "Boierii și țăranii". Ca în treacăt, și alături cu d-nul Lăzărescu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noastre sănătăți” (De fato, 31). Criticile pe care Lucian din Samosata și Œnomaos din Gadara le aduceau oracolelor la o generație după Plutarh nu conțineau de fapt nimic nou - Plutarh cunoștea deja esențialul acestora: ambiguitatea oracolelor, uneori chiar deplina lor obscuritate 3, explicații venite În urma unor oracole ratate 4, critici ale unor oracole celebre care nu ar fi decât rezultatul unor conjecturi abile precum oracolul care Îi sfătuia pe atenieni În timpul celei de a doua invazii persane să părăsească Atena și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]