1,702 matches
-
de la păgânism la creștinism, aduceau cu ei, poate fără să vrea, idei de care nu se lepădaseră cu totul. Și lucrul acesta e adevărat. Filosoful Nikolai Berdiaev e un convertit de la marxism la ortodoxie și în cărțile lui creștine stăruie obsedant ideile socialiste. El nu vrea să admită de pildă teoria marxistă a claselor ca structură a societății, permanentă în istoric, cum o imaginează Karl Marx, și totuși Berdiaev, în latura socială a gândirii sale, vorbește necontenit de clase. Același fenomen
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Druc155. Așa s-a ajuns ca eticheta "naționalist" să fie o rușine nu numai în defunctul socialism, dar și în regimul postcomunist. Ideologii postmoderniști au produs o falie adâncă în intelighenția românească, foarte apropiată de prigoana împotriva elitelor naționale din "obsedantul deceniu" 1950-1960. Cum ar zice Eminescu: "Ei brațul tău înarmă, ca să lovești în tine / Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân". E chiar tragicomedia antitezelor monstruoase, care constă totdeauna în demonizarea Celuilalt, ignorând cu seninătate că diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ingenioasă, a gândirii lui Heidegger și a teologiei, pe care o reduce la o ideologie. Iată de ce mi se pare că Rorty rămâne chiar acolo de unde crede că s-a smuls: în simulacrele postmoderniste. Pasămite, se vede nevoit să reia obsedanta lipsă a temeiului. Azi, vorbește Rorty în numele unei minorități intelectuale, dar cu convingerea că reprezintă întreaga lume, se trăiește într-o cultură în care intelectualii sunt conștienți de lipsa de archai, de telos, de teologic, de teleologie și de ontologie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
d-l Constantin Virgil Negoiță pledează pentru un concept atât de vehiculat, ca postmodernismul, fără să aibă nici o afinitate cu acesta. E ca și cum ai jura pe realismul socialist neavând nici o tangență cu proletcultismul. Altminteri, asemenea situații n-au lipsit în "obsedantul deceniu". Constantin Virgil Negoiță reprezintă cazul singular al unui "postmodernist" care se luptă strălucitor și răpune tocmai postmodernismul. Performanța aceasta merită cu asupra de măsură să fie remarcată, fiindcă ea deja a trecut neobservată, după mai bine de un an
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar/ așteptând căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de moarte în mici „spectacole”, liniștite sau terifiante, realiste sau onirice: „Respirația cicatrizată/ printre sceptre și oase colorate,/ abandonează pieptul despuiat/ asemeni unui ciocan uitat în ploaie - / râul negru ni se refugiază în obraji/ și sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
se definesc prin existența a trei faze, speranță, supărare, ranchiună, caracteristici ale erotomaniei după Clerambault, un sindrom depresiv apare în prim plan. Adolescentul este trist. Starea depresivă invadează puțin câte puțin ansamblul activității psihice care se fixează pe o temă obsedantă: moartea. Violența se manifestă în special împotriva propriei persoane. În paralel se instalează o lentoare psihomotorie. Tulburările de somn sunt intense (adormire târzie, treziri precoce). Antecedentele legate de abuzul de băuturi alcoolice și de existența unui deces prin sinucidere în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
numeroase analize didactice, este o replică la Erlkönig de Goethe; Wallace Stevens a constituit o lectură fundamentală etc.). Alteori le-a lăsat cititorilor plăcerea să descopere metamorfozele personale pe care le suferă în opera sa temele și motivele consacrate. Teme obsedante: metamorfoza, temă barocă, împinsă până la limită, când transformarea devine transsubstanțiere; urmărirea himerei, rătăcirea în căutarea esenței de sub formele proteice - de fapt, reluare a metamorfozei din unghiul celui însetat de absolut, percepând fascinația formelor; coincidența contrariilor, după o convertire a unuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
alegoriile narative care sunt, în prima parte a vieții poetului, baladele, iar în cea de-a doua emblemele simbolice descrise cu suprimarea acțiunii narate. Ideea platonică, arhetipul permanent presimțit, permanent căutat, permanent refuzat se manifestă în reluarea câtorva motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul indiferent al cosmosului. În ultimii doisprezece ani ai vieții sale creatoare, poetul a reluat motivul obsedant al luptei cu himera în două variante: lupta cu iluzia istoriei imediate - în lumea văzutelor, lupta pentru a păstra iluzia ideii de Dumnezeu - în lumea nevăzutelor. Pentru alegoria inserării în istorie, poemul Vânătoare cu șoim (replică la Poetul cu șoimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
al simulării, RL, 1991, 18; Aurel Martin, Realismul obiectiv, RL, 1993, 15; Sebastian Vlad Popa, „Atotduhovnicul înțelept”, CC, 1993, 5-6; Marian Barbu, Aspecte ale romanului românesc contemporan, Craiova, 1993, 221-232; Lovinescu, Unde scurte, III, 169-173, IV, 127-131; Ruxandra Cesereanu, Romanul obsedantului deceniu între dizidență și impostură, ST, 1994, 12; Dicț. analitic, I, 92-94; Mincu, Ist. lit., 481-483; Grigor, Moromete, 179-183; Popa, Ist. lit., II, 731-734; Dicț. scrit. rom., IV, 168-170; Negrici, Lit. rom., 253-254. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
regimul va cădea În cele din urmă, Îndeosebi ca urmare a unui conflict militar cu Vestul, i-a Întreținut combativitatea pe parcursul a mai mult de un deceniu. A fost vorba În fapt de puterea unui mit politic, sintetizat În cunoscuta, obsedanta expresie „Vin americanii!”. Însă, după Înăbușirea revoluției din Ungaria de către trupele sovietice (1956) și după ce s-a ajuns la acceptarea așa-zisei „coexistențe pașnice” a Estului și Vestului, speranțele s-au năruit. Comunismul putea să-și declare oficial victoria și
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
față de concurența celeilalte filiere legitime a mitologiei fondatoare, cea a creștinismului ortodox. Contextul religios 19 va fi reactualizat prin uzurparea unui rol simbolic, În termenii teologiei atee (Adrian Cioroianu) a lui Ceaușescu. În acest fel se poate explica și campania obsedantă a demolărilor 20 vizând În special edificiile de cult, de exemplu, biserica Văcărești 21, aflată În patrimoniul UNESCO. În cel mai bun caz, acestea sunt cruțate prin dislocarea și deplasarea lor pentru a le izola, a le ecrana. Izbânzile conducătorului
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
stârnește curiozitatea celor doi amici, Niță și Ghiță, printr-un detaliu aparent picant: „Am lăsat-o să plece cu șefu’...”; e vorba despre nevasta, tânără și frumoasă, Mița. Comeseanul ocazional al celor doi amici dozează informația, lacunară prin desele și obsedantele cronometrări ale deplasării trenului cu cei doi - Mița și șeful, până când amicii descoperă că situația nu are nimic scandalos: șeful e fratele Miței („A.: Cum, nene? Apăi daca nu-i era frate bun, se putea?! Cum, adică? Era să las
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Convorbiri literare” (1990) și la cotidianul „24 ore”. Între 1994 și 2003 realizează emisiuni de televiziune pe teme politice și economice. Apropiat, prin livresc, de atmosfera postmodernă, Ș. rămâne alături de optzeciști. Credință și frig (1990) configurează, prin teme și simboluri obsedante, un spațiu liric „etanș” prin rezistența la interpretare, autoreferențial „turn de fildeș” al scriiturii, în care autorul se baricadează împotriva intruziunilor. Principalul obiect al acestuia este cartea (poezia, „verbul”), un fel de biografie „salvată”, după ce a fost descompusă și restructurată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
din care a fost înlăturată toată zgura conjuncturală. Doar câteva titluri noi au fost adăugate. Într-un lung poem, Zeița cu sprânceana albă, după ce selectează imagini din decembrie ’89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
la Paris, despre un personaj absent, scriitorul Marin Preda, adevăratul erou al cărții. Ambii interlocutori l-au cunoscut în ipostaze diferite. Considerațiile lor se aliniază, se întretaie sau, uneori, se contrazic într-un discurs epic bine temperat, despre o epocă - obsedantul deceniu -, despre tânărul Preda și, în mod inerent, despre ei înșiși. Ideea unei cărți s-a cristalizat doar după ce C. s-a hotărât să publice scrisorile trimise ei de Marin Preda între anii 1954 și 1958. Acum începe translația decisivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
acești părinți, aceste maici, aceste drumuri, aceste lumini să n-aibă o destinație. Nu se poate ca totul să fie o iluzie, iar dacă toate acestea sunt o iluzie, înseamnă că iluzia însăși este calea și adevărul.” O temă inițial obsedantă, cea a deșertăciunii - de sorginte biblică, dar și cu imagini din eminescianul Memento mori -, este convertită cu timpul din apatie și insensibilitate în exaltarea sublimului conștiinței în sens pascalian - „trestie bătută de vânt”; poetul crede în iubirea care „apropie ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
trebuit să învețe cum să exprime cinematografic temele timpului și visului înainte de a realiza filmul Tinerețe fără de tinerețe 2. Dan Pita aprecia pasiunea lui Eliade de a se juca cu spațiul și timpul că "molipsitoare" și, mai mult, "obligatorie și obsedanta" 3. Ne punem întrebarea dacă, pe lângă procedeele narative de manipulare a timpului, nu există și alte elemente filmice în proza lui Mircea Eliade și le vom căuta la nivelul elementelor narative indivizibile: acțiuni, evenimente, gesturi, replici etc. Există o fluiditate
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
extrem de actuale astăzi prin prisma drepturilor copilului, a individuației și libertăților individuale. A doua carte „Bioetica, Între mărturisire și secularizare” plasează problemele etice ale vieții Între valorile morale ale credinței și pseudovalorile pe care societatea secularizată le promovează În Încercarea obsedantă de a le impune. Aceste preocupări constante cu mare impact În contemporaneitate aveau să-i aducă doctorului Buta titlul de profesor universitar la Facultatea de Teologie din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca, calitate În care Încă din 1998 Își prezintă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
vieții este diferită funcție de grupul țintă (vârstă, mediu, sănătate, boală), funcție de factorii perturbatori caracteristici fiecărui grup și Îndeosebi de condițiile socioeconomice de care până la urmă calitatea vieții depinde foarte mult. Și iarăși coborând În sfera preocupărilor medicale, pentru autori revine obsedanta Întrebare a atitudinii față de bolnavul În suferință, la care șansele de vindecare sunt minime sau inexistente. cum să renunțăm la vindecare pentru a continua Îngrijirile? Decizie greu de luat și consecințe și mai greu de acceptat, Îndeosebi pentru bolnav și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
literare ale epocii lui, fără să ajungă la momentul dezvăluirii adevăratei fețe a socialismului, dar conducând într-acolo. Panait Istrati este pentru I. în primul rând un personaj căruia „nu i-a fost frică”. Curajul a devenit așadar o temă obsedantă și un program al exegetului. În domeniul literaturii contemporane, cea mai însemnată realizare a lui este pseudodicționarul publicat în 1978, Scriitori tineri contemporani, conținând 168 de portrete-sinteză ale unor autori născuți după 1936, lucrare construită din convingerea că schimbarea, înnoirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
întregește cu o lumină nouă asupra faptelor și oamenilor, născută din spiritul de contradicție, suflul polemic, superbia, subiectivitatea judecăților autorului. Se pot afla multe lucruri și despre o față mai puțin știută a preacunoscuților săi rivali. Cât privește episodul „colaboraționismului” - obsedant și în Memorii -, sunt greu de pus în balanță moralitatea și imoralitatea acestuia în cazul lui T.-S. SCRIERI: Arta publică, București, 1906; Arta în România, vol. I: Studii critice, București, 1909; Mărturisiri si-li-te, București, 1920; Fundațiunea Universitară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
Tinerii rămași la Universitate continuau să vină la Institut, care își mutase sediul în Bulevardul Republicii nr. 73. În jurul lui Călinescu se crease o insulă a cercetării literare, unde se utiliza un alt limbaj critic, în comparație cu cel oficial, proletcultist, din „obsedantul deceniu”. Cercul colaboratorilor se lărgește an de an, la un moment dat în Institut lucrând personalități de prim rang ale culturii noastre, dar și mulți cercetători la început de drum. Sunt de remarcat D. Panaitescu- Perpessicius, Tudor Vianu, D.I. Suchianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
Textes sur les représentations sociales Glosar Afect: stare emoțională a cărei agregare în ansambluri afective orientează comportamentul spre forme mai mult sau mai puțin inhibate sau catartice. Legătura între fenomenele inconștiente, pulsionale, cantitative și "fi-gurabilitatea" sau simbolizarea lor convertită, deplasată, obsedantă, tristă sau anxioasă, este operată prin medierea reprezentărilor, emanate în același timp de individ și de o modalitate fuzională, colectivă de a fi în lume. Ancorare: atribuire a unui sens unei figuri, implantare și distribuire a unei RS la diferite
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Citesc reflecția lui Antonio Patraș ca un studiu de caz exemplar, interesant atât prin rezultatele lui, cât, mai ales, prin desenarea unei foi de parcurs. Remarcabil pentru o biografie de romancier e faptul că romanul însuși nu e o prezență obsedantă. Criticul literar care a scris atât de multe pagini despre genul epic nu pare interesat să învețe cum se realizează un asemenea text. Să producă, da; să afle cum se face, nu. Romanul e doar forma suficient de tolerantă care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]