6,675 matches
-
cizme o pereche marca CityChic sunt rugate să mediteze în scris, la acest topic, pe marginea pasiunii lor pentru încălțăminte. Nu cred că există femeie care să nu fie moartă după încălțări, nu are cum să existe, avem toate această obsesie în ADN, ne-am născut cu gândul la săndăluțe, pantofiori și cizme și așa vom muri. Nici eu nu fac excepție. Nu pot număra acum sandalele, pantofii și cizmulițele din dulapuri, dar pot încerca să fac, din memorie, un vag
Cizmuliţe pentru fete de la blogul roz. CONCURS! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21306_a_22631]
-
de fapt și să transforme în două decenii un experiment local într-un sistem național copiat de alte țări și dat exemplu de urgentiștii americani. Ceea ce l-a făcut de neoprit a fost, cum bine observa Vlad Mixich, fanatismul lui, obsesia lui, fandacsia lui, dacă vreți, cu sistemul național de urgență. Probabil sunt multe alte lucruri care-l supără pe doctorul Arafat în România. Dar și-a ales una dintre aceste supărări, pe cea mai mare, și de mai bine de
După furie, truda by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82367_a_83692]
-
nu îl laudă îndeajuns) reprezintă o experiență dezamăgitoare. Te întorci la paginile de literatură cu regretul că artistul inspirat care le-a scris are dimensiuni umane mici. Sunt destul de rari autorii capabili să iasă din cercul de cretă al propriilor obsesii și interese existențiale pentru a-i sfătui, îndruma, ajuta pe alții, pe cei care au într-adevăr nevoie de un sfat, o îndrumare, o mână de ajutor. Adriana Bittel ilustrează această specie pe cale de dispariție, făcând binele cu un aer
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
din 1993, Bucur Demetrian (n. 1951, profesor de română la Craiova) iese acum cu a cincea sa carte de versuri, Așezarea pe cruce. Titlul confirmă gesticulațiile de expiere și martiraj într-un foarte limpede limbaj al descrierii infernului ca singură obsesie. Autoscrutându-se nevrotic în oglinzile sparte ale realului, o butaforie ireversibil toxică și promiscuă, poetul pare să se delecteze (salveze) amănunțind-o programatic în chip de artă poetică. Aproape toate poemele se structurează în jurul metaforelor morții, sângelui, cenușii, captivității, așadar un
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
individului. În treacăt fie zis, cum să ne explicăm altfel amestecul ciudat - firesc să-i mire pe mulți - dintre pasiunile muzicale ale lui Caragiale și voluptatea coborîrii în elementar. În Berlin, concertele din Beethoven și icrele, ca să vorbim metonimic, sînt obsesii complementare. Ambele dau seamă despre nevoi elementare. Sau poate că lucrurile stau întrucîtva diferit: deoparte lumea, care-i satisface nevoia de a percepe materia cu simțurile; de cealaltă, arhitectura unui sens și iluzia articulării ei după legi neștiute? Poate că
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
Prut, în județul Hotin, dar se împlinește ca om și ca poet în Clujul studenției și al primelor camaraderii literare, mai ales după ce, la nici 29 de ani, devine redactor-șef al revistei Steaua. De atunci dăinuie în scrierile sale obsesia turnului gotic și, la fel ca I. D. Sîrbu, va purta nostalgic permanența unui ținut sufletesc septentrional. Începuturile îi stau sub semnul jurnalisticii. ,Vreme de șapte ani - scrie Al. Piru în Poezia românească contemporană - poetul a compus reportaje, mici povestiri
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
Pentru că de-a lungul anilor în care l-am întîlnit, nu l-am auzit niciodată folosind expresii licențioase, care să contrasteze cu tonul sobru al cărților sale. Și totuși, alegerea lui ca andrisant a fost și nu a fost întîmplătoare. Obsesiile literar-sexuale sau sexual-literare ale lui Brumaru, care-l determină să intre în viața personajelor lui Gogol și ale lui Dostoievski altfel decît comentatorii consacrați ai acestora, nu puteau fi înțelese decît de către un critic ca Lucian Raicu, înzestrat cu antenele
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
acceptarea destinului prin fuga cu Parfion Rogojin, care era situat la antipodul fratelui său de cruce, dar nu o iubea mai puțin. Valoarea scrisorilor lui Emil Brumaru către Lucian Raicu e dată în ultimă instanță de faptul că ele exprimă obsesiile unui cititor împătimit, care poate mărturisi: ,Una din marile mele disperări de lector este că nu pot citi toate cărțile unui autor dintr-odată ! Ce delir ar fi să-l am pe Dotoievski integral, în aceeași lectură, în cap ! Dar
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
Insomniacii, Ed. Hasefer ș.a.), articole, interviuri, iar la întâlnirea scriitorilor de la Neptun, în 1997, Al. Sever a participat direct. Z. Ornea îl considera "drept unul dintre marii prozatori români de astăzi". în Israel este cunoscut cu al său Inventar al obsesiilor circulare, aforisme de mare profuzime, din care umorul nu lipsește. Ed. Hasefer a publicat acum o nouă carte a prolificului și dăruitului scriitor, Umbre de la zidul plângerilor mele, care, pe lângă 551 de note, mărturisiri, obsesii (cum le-am putea defini
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
cu al său Inventar al obsesiilor circulare, aforisme de mare profuzime, din care umorul nu lipsește. Ed. Hasefer a publicat acum o nouă carte a prolificului și dăruitului scriitor, Umbre de la zidul plângerilor mele, care, pe lângă 551 de note, mărturisiri, obsesii (cum le-am putea defini?) cuprinde o serie de eseuri critice despre cărți și autori. Referindu-ne la prima parte a volumului, am putea să-l considerăm un jurnal fragmentat de idei, evenimente biografice (de pildă - împlinirea a opt decenii
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
de apele mării. Atunci am uitat că viitorul nu ne merita; că adevărul putea fi pur și simplu, mi se părea o utopie, o regularitate a dorințelor care ar traversa pasiunea cu forța imposibilității sale pentru a-i înfrînge acesteia obsesia. Un cutremur în noapte a fost; acoperit de cenușa singurătăților lui Aureliano Buendía, am vrut să mă ridic în tării cu fecioarele, să cad ca o ploaie barocă de fluturi, să o arunc pe Eréndira pe fereastra ce da către
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
ești doar un frustrat cu părul verde Pe Adi îl înțeleg, din lipsă de ocupație a ajuns un bețivan căruia i se scoală părul în cap din orice. Dar pe tine n-am cum, pentru că tu ai doar părul verde, & obsesia că iubita ta se poate / se îndrăgostește de alții. În toată afacerea aia pe care te-ai apucat tu s-o rozi pe la colțuri era vorba doar de mine, de I. și de ce cred eu despre viață. Era o chestie
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
Doar rămăseseră îngropate pentru o vreme, nu se mai văzuseră o vreme, atât, însă existau acolo, în adânc și crescuseră tot mai puternice. Iar acum izbucneau la suprafață, în viața ei, ca un arbore imens, care ajunge să însemne totul. Obsesia ei pentru povestea de pe Internet a românului reprezenta și asta - recrudescența trecutului său românesc, căruia nu mai era nici capabilă, nici dispusă să-i stea stavilă. După acea săptămâna petrecută la Paris exact în condițiile enunțate de personajul său, Anne
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
a căror publicare tîrzie ar trebui să modifice radical percepția criticii noastre asupra începutului liricii lui Nichita Stănescu și asupra evoluției ei: "Și-s om din cuvinte, iubită/ hai vino și strînge-le/ ...îmi umblă cuvîntul prin vine/ odată cu sîngele". Marea obsesie a poeziei sale - acțiunea devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță de primăvară și toamnă: "Aevea fulgul clipei
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
găsim un moment liber. Ei, acum, la revedere și cele mai bune salutări."(pp. 16-17) Acest telefon miraculos are ca efect pozitiv imediat reangajarea lui Bulgakov la M.H.A.T. (Teatrul de Artă), iar ca efect negativ de lungă durată dezvoltarea unei obsesii a scriitorului legată de o tot mai ardentă dorință și speranță într-o întâlnire și discuție cu Stalin. "El își imagina că, în relația cu Stalin, se reîncarnează aceea dintre Moličre și Ludovic al XIV-lea ori aceea dintre Pușkin
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
înțelegere adecvată a celebrului roman bulgakovian ce conține "inserții autobiografice extrem de accentuate, motivate puternic afectiv fie de tribulațiile scriitorului într-o realitate istorică profund defavorabilă, fie de intenționalitățile purificatoare ale transfigurării ficționale".(p.40) Un exemplu edificator îl constituie "teatralizarea obsesiei"(cf. unuia din subtitlurile excelent alese de eseist), conversația reală avută cu Stalin împletită cu proiecția dorinței reabilitării dând naștere unei scenete tragi-comice, desprinsă parcă din viitorul roman, scenetă pe care Bulgakov o joacă la nesfârșit, în diverse variante, în fața
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
rezultate dintr-o imaginație febrilă a poetei, din perspectiva parcurgerii poemelor după cum au fost puse în pagină și nu după un profil ideatic anume. Și voi începe cu motivul liric al visului, de care aminteam mai sus, visul, ca o obsesie, dar și ca o condiție a adevărului, a unei certitudini, chiar una precară: „La trezire, niciunul nu și-a mai adus aminte visul/ destrămat în metastaza adevărului” („Vis”, pag. 8); în ciuda faptului că poeta - altfel o personalitate vie, optimistă și
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
de pragmatismul autorilor și criticilor ce reușesc să formeze curentul de opinie literară? Ratarea lui C. Rogozanu mi se pare simptomatică, și cu atât mai tristă cu cât un text ca Adolescență cu Derrida dovedește calități rămase neexploatate. Preocupat până la obsesie de dinamica succesului, acest tânăr deloc lipsit de inteligență a ajuns să ilustreze eșecul - datorat, bineînțeles, celor mai urâte mașinațiuni, marii conspirații împotriva lui.
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
fie și fictivă - camuflare, nu?!) - personagială, de atmosferă, de spațiu, i-a dat posibilitatea să rămână tot el ordonator, atât de viziune, cât și de limbaj, derivând și fragmente de imaginar, dinainte stabilit ori creat în focul creației ardente. Pentru că obsesia eliadiană a fost scrisul, dar și mărturisirea acestuia în oricare dintre publicațiile contemporane sieși, fie și în obscure tipărituri (chiar șapirografiate). Eu văd în asemenea risipire a vocației de scriitor un dor nespus pentru limba română, care se putea audia
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
păstreze și virtuțile introvertirii, într-o aspirație a întregului. Altfel zis o demonie care se folosește de pretextul situării periferice pentru a-și adjudeca și Centrul: "Acolo unde trăiesc eu, adică în mine însumi, se află și centrul și marginea". Obsesia demoniacă dobândește un caracter fățiș: "numai un demon mă poate împinge să fac ceea ce se cheamă critică și istorie literară; să înțeleg, adică, de ce scriu alții, ce-i macină, să privesc totul ca pe-un spectacol care se desfășoară în
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
a unei lumi în același timp vii și încremenite. Imaginația Danielei Făiniș, atît cea narativă, cît și cea plastică, este absolut prodigioasă și perfect coerentă în expresie, în limbaj și în forma finită. în afara oricărei agresivități și total eliberată de obsesiile traumatizante ale cotidianului, arta sa este puternică și copleșitoare prin ea însăși; prin consecvența gîndirii, prin claritatea proiectului, prin cunoașterea impecabilă a materialului și a tehnicii și, mai ales, prin imponderabila care le unește pe toate și pe care privitorul
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
este nevoit să trăiască. Presupusele sale însemnări sunt, în primul rând, un jurnal de idei ŕ rebours. În sensul că, dacă în majoritatea cazurilor criticii literari pot deduce din jurnalul unui scriitor modul în care anumite idei, întâmplări de viață, obsesii se transfigurează artistic în opera literară, aici drumul este invers. Marin Mincu pornește de la operă și încearcă să ghicească experiențele de viață care au făcut ca ideile și motivele definitorii pentru aceasta au încolțit în mintea autorului ei. Exercițiu intelectual
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
și bietele noastre definiții despre obiectul muncii - literatura". Încercarea de sistematizare/ studiu de caz propune cinci puncte de reper: 1. practicarea autoficțiunii, 2. prezentul ca timp al narării și referință istorică, 3. limbajul direct, frust, denotativ, 4. mizerabilismul fiziologic și obsesia unicității, 5. pastișa intertextualismului și a metatextului. Astfel, prima și cea mai evidentă arie comună se referă la scriitura sinelui, la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
înșiși autorii vizați mania exagerării. Mai atent calibrată descriptiv pare opinia unui Marius Miheț, conform căreia "fiecare autor tânăr are o revoltă extinsă în scriituri, defulări sincere și nude. Fiecare dintre acești tineri prozatori simte nevoia să reconfigureze tabuuri. Dintre obsesiile constante, sexualitatea (și mitul ei) este, fără îndoială, cea mai exersată în bolgiile textuale"3. Una dintre caracteristicile de bază ale prozelor analizate este raportarea la celălalt. Relația interpersonală cu alteritatea se depersonalizează, pierzând teren în fața inevitabilei confruntări cu societatea
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Filip Florian și Sorin Stoica - epopei ale vieții trăite în cercul adeseori sufocant al unei colectivități pe cât de restrânsă și de organic sudată, pe atât de opresivă la adresa individului prin dictatele și așteptările formulate. Înseși titlurile celor trei romane indică obsesia perifericului: Raiul găinilor, Degete mici și O limbă comună explorează destinul unor personaje menite să trăiască la marginea societății. Descentrarea lor concretă se face fie prin integrarea prin naștere într-un spațiu situat în afara marilor orbite urbane, fie prin apartenența
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]