799 matches
-
și se întrebă dacă nu i s-a întîmplat ceva G. Călinescu lui Stănică, plecând cu chef de acasă. Dar Aurica, în turneul ei zilnic, îl văzuse chiar cu o oră mai înainte. Niciodată Stănică nu se supărase cu atâta obstinație. Olimpia își zise însă că o să-i treacă și așteptă iarăși, câteva zile, fără ca Stănică să apară. Atunci, îngrijorată de atâta nebunie, cum o socotea ea, descoperi cealaltă locuință a lui Stănică și-l prinse acolo: - Ce este asta, Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fundamental este că eroul trăiește mari senzații ideologice", căci "a profera cuvinte incoerente nu înseamnă a fi și fără fond", iar despre mentorul Junimii: "Maiorescu e credincios unei "idei" și nu poate înțelege și pe cealaltă" și "o astfel de obstinație îmbunătățește ființa etică, însă o sărăcește de experiențe morale, pentru ca tot lui Maiorescu să-i fie retrasă excelența ființei etice liniare, în favoarea meandrelor labile ale "experiențelor morale": "Un Tănase Scatiu superior, subtil, ușor melancolic, energic cu delicatețe este Titu Maiorescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în niciun caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând fiecare idee chiar neclară. Este de asemenea un extrovertit, cu toane care adesea se manifestă surprinzător
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în 19 decembrie, la Timișoara, pe primul-ministru Constantin Dăscălescu și pe Emil Bobu, ambii susținători de marcă ai ceaușismului, să negocieze cu protestatarii și mai ales să informeze asupra situației reale din Timișoara răsculată. Negocierile eșuează, întrucât protestatarii susțin cu obstinație demisia lui Ceaușescu și schimbarea guvernului (implicit și a regimului politic). Piața Operei este deja ocupată de timișoreni deciși să nu cedeze, care reclamă trupurile victimelor asasinate, precum și eliberarea arestaților despre care se presupunea, pe bună dreptate, că sunt maltratați
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de 22-25 decembrie, au fost dominate de un firesc furor heroicus al baricadelor ( Vom muri și vom fi liberi), ca la Timișoara. Dar mai ales pe 21 decembrie a existat o „stare de frumusețe” a protestului, care conținea curaj, impetuozitate, obstinație. Interpretările privind autodizolvarea mitingului din 21 decembrie din Piața Palatului sunt, desigur, variate. Unii analiști consideră că a fost vorba de câteva grupuri de muncitori tineri cu steaguri care au început să scandeze „Timișoara” și „Jos Ceaușescu!”, huiduindu-l pe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a rolului jucat de Iliescu este făcută în „Declarația manifestanților din Piața Universității 1990”, din 25 aprilie: „Ion Iliescu este principalul vinovat de deturnarea caracterului anticomunist al revoluției începute în decembrie 1989” (Ștefănescu, 1995, p. 64). Ion Iliescu acuză cu obstinație opoziția din 1990 că ar fi încercat „destabilizarea tinerei democrații”, tocmai fiindcă el însuși era trădătorul idealurilor revoluției române. Or, una din tacticile sale a fost aceea de a acuza prin exact acuzațiile care îi erau aduse. Iliescu a clamat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
să apară și după 22 decembrie, întrucât noua Putere s-a bazat pe sacrificarea inocenților, victime pentru care grupul Iliescu se face direct vinovat; pentru a nu răspunde de atâtea morți inutile, Ion Iliescu și acoliții săi au pretins cu obstinație spontaneitatea „revoluției”. În concluzie, revoluția a fost uzurpată de o „simplă remaniere guvernamentală” cu membri ai nomenclaturii de rangul doi (p. 135). Pentru ipoteza că regimul nu s-a schimbat, ci doar a fost remaniat pledează faptul că una dintre
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
îi căzuse pradă în ultima perioadă (și nu numai) a regimului naționalist și megaloman al lui Ceaușescu. Deși se delimitează de Securitate ca poliție politică, speculațiile sale se potrivesc cu cele ale poliției politice în privința evenimentelor de la Timișoara. Glosând cu obstinație pe marginea complotului extern, bolnav de „spionită”, Filip Teodorescu acordă prea puțin credit poporului român în revolta de la Timișoara - și din cauza deformării profesionale, dar și pentru că teza complotului extern este singura care i-ar motiva presupusa nevinovăție. * Ilie Stoian (Decembrie
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Deși Ceaușescu refuză să răspundă în fața Tribunalului căruia nu îi recunoaște legitimitatea, el acceptă când și când să o facă, mai degrabă răbufnind iritat. De pildă, zadarnic i se precizează că Marea Adunare Națională a fost dizolvată, fiindcă declară cu obstinație că va răspunde pentru faptele sale doar în fața clasei muncitoare și a Marii Adunări Naționale. Apoi, treptat, Ceaușescu începe să nuanțeze acuzația de lovitură de stat: aceasta este pusă în contul unei „bande de trădători de țară”, dar „în strânsă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fost felul în care Frontul Salvării Naționale a declarat că este un organism politic provizoriu, până la constituirea unei noi structuri a Puterii, dar de fapt a preluat puterea, prin rapt, fraudă psihologică și morală. Ion Iliescu este acuzat și pentru obstinația sa de a afirma că rămâne comunist: această declarație a noului lider este făcută în 25 decembrie 1989 și, cum vestea se răspândește, tinerii revoluționari anunță un miting de protest în Piața Palatului - respectivul miting este însă interzis de autorități
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o conspirație dublă (externă și internă) - acesta este și motivul pentru care am considerat adecvat să plasez analiza Raportului SRI în acest capitol. Fiind documentul unei instituții esențiale a statului postceaușist și al unui organism politic (FSN) care reclama cu obstinație doar ideea de revoluție, Raportul SRI nu-și putea îngădui să afirme fățiș amestecul de revoluție și conspirație; autorii lui fac totuși acest lucru, utilizând, cum am evidențiat deja, termenul premeditare. Într-un interviu ulterior, din 1994, acordat postului de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sau poate, toate acestea la un loc? Sub influența unor interese nu tocmai greu de ghicit, cancelaria "diplomatică" de la Chișinău, școlită în bună parte la Moscova, pășește viguros pe urma precedentelor periculoase practicate de Kiev cu Bucureștiul și cere cu obstinație ca viitorul Tratat de bază ce se negociază cu România să nu conțină referiri la relațiile SPECIFICE care ar trebui să guverneze cooperarea și interesele celor din dreapta și stânga Prutului. De pildă, în textul acestuia să nu se vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pe care l-am putea numi „metamimetic” (întrucât ține, în mod evident, de conștientizarea și problematizarea procedeelor respective, cu alte cuvinte de sfera „metareprezentării”). De obicei, cei mai mulți comentatori pornesc de la constatarea că esențială pentru demersul său - antipoetic prin excelență - este obstinația de a privi obiectele făcând abstracție de orice stereotipii perceptive și de a le descrie evitând orice tip de clișee verbale (mai cu seamă pe acelea „nobile”, omologate de tradiția poeziei orfice și abstracționiste). Punctul de plecare - specific metodei sale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
foarte greu, în asemenea circumstanțe, să ne dăm seama că aparenta ariditate „științifică” (evidentă atât la nivel sintactic, cât și la nivel lexical) servește în fond revelării a ceea ce, până la urmă, rezistă și scapă numirii. În mod paradoxal, tocmai prin obstinația cu care această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își dezvăluie resursele halucinatorii, spectrale. Mai mult decât atât, elementul care favorizează evaziunea în ficțiune și stârnește verva imaginativă pare a fi tocmai această
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
afirmația conform căreia poezia lui Francis Ponge întrunește caracteristicile „fabulei”264 (aici fabula este pură descriere, nu povestire), nu numai prin morala implicită sau explicită pe care o presupune, în buna tradiție a moraliștilor francezi, ci mai cu seamă prin obstinația cu care se apropie de spațiul ficțiunii. Cât despre „morala” de care aminteam, aceasta este înainte de orice aceea a unui echilibru, menținut cu greu, pe muchia îngustă ce desparte cuvintele de lucruri. Echilibru care, tocmai prin precaritatea sa, este deopotrivă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
numai de idealul poemului biografist, spontan și aleatoriu pe care îl teoretizase, în prelungirea lui Frank O’Hara, dar și de teritoriul metatranzitivității. În ansamblu, pare să dețină prioritate fantezismul debordant care „acompaniază freneticul reportaj cotidian”, insolitul imaginativ, o anumită obstinație a poetului de în a-și conserva, nealterată, libertatea interioară. Așa s-ar explica uriașa apetență pentru umanizarea obiectelor umile: deschizi ușa și, drace, vezi că tavanul făcea pe șamanul o glajă purta mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
culegere (de pildă,formularea întrebării și/sau înregistrarea răspunsului), unele date nu pot fi riguros comparate. Și dacă tot am vorbit de sondaje politice, să evidențiem o greșeală jenantă pe care institutele noastre se încăpățânează s-o perpetueze cu o obstinație demnă de o cauză mai bună. Am văzut că eroarea de sondaj este una specifică fiecărei mărimi estimate. Faptul că pentru sondajele publice se dă de la început o eroare, care corespunde cazului celui mai dificil (proporție în jurul lui 50%), nu
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
lipsa ineditului. În geanta lui Gonzalv intra o întreagă dezbatere. La apropierea pensionării unui profesor, făcea vizite de vivificare a atenției corpului profesoral, împărțea extrase și memorii de lucrări, combătea în prealabil candidații posibili. Nici un scrupul nu modera teribila sa obstinație. Gonzalv, tare pe tabloul său de profesori și candidați, nu se ferea să denunțe pe un competitor că a scris în defavoarea lui Pomponescu, dacă acesta era ministru, să facă aluzii la eliminarea din școală a unui copil al candidatului, pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu e în firea mea să ies afară să fac scandal." Din păcate, nici în a mea! Mâine să vorbești cu Pica, să-i atragi atenția asupra primejdiilor..." "Ioanide, înțelege odată că mi-e imposibil..." "Ești de o rea-voință înspăimîntătoare. Obstinația ta întrece toate marginile. Vrei să-ți comunic o ispravă nouă? Nasturele de la cămașă s-a rupt, și eu, eu personal l-am cusut. Paharul de apă de pe masă e plin de cristale de la o limonadă de acum doi ani
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în preocupări frivole. Instinctul îi spunea că problema copiilor nu e dintre cele mai ușoare. În ce fel, de pildă, ar fi putut să scoată pe Tudorel de pe calea lui? Băiatul era voluntar ca și Ioanide, în forma inferioară a obstinației (credea arhitectul), chestiunea depășea cu mult limitele pedagogiei paterne. "Junele" lucra ca om liber, alături de o întreagă societate, nu mai era vorba de o simplă delicvență. Se chema că "dobitocul" făcea altă politică. "Dacă e așa, treaba lui, mie nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
politic care n-ar crede în relativitățile istorice ar fi copt spre a merge la mănăstire. Gavrilcea al tău e o forță propulsivă... - Să-l vezi, tată, cu ce liniște vorbește de ideile lui, nu-lpoți zdruncina cu nici un argument. - Are obstinație, marea putere a ființelor ireflexive. - Ghicesc ce vrei să spui, Gavrilcea după tine nu e așadeștept. Într-un fel îți dau dreptate, nu e nici pe departe inteligent cum ești tu, tată... - O, mă lingușești... - Nicidecum. E mai puțin sprinten
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi, merg și eu cu dumneata la ocnă!" " N-auzi că n-am ucis?" " Nu te mai gândi la asta, sănătatea e mai bună decât orice." Un om ca Butoiescu îi părea lui Ioanide imposibil de convins, cimentat într-o obstinație secretă. Odată Ioanide făcuse o experiență. Arătase lui Botticelli o fotografie a vestibulului Bibliotecii Laurentine din Florența, operă a lui Michelangelo. Voia să-și dea seama ce efect face asupra lui jocul cromatic de contrast între pereți și ferestrele oarbe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la întreprindere, deja abordată, una din rațiunile acestei temeri persistente a antropologilor față de aceasta din urmă stă poate în caracterul foarte problematic al punerii în relație a "scărilor" de analiză și al pertinenței lor reciproce față de acest obiect perceput cu obstinație ca un loc al determinărilor obiective rigide. Imersiunea în logicile microsociale ale actorilor unei întreprinderi singulare s-a dovedit multă vreme lipsită de interes în cadrul unei perspective afirmate de separare între câmpuri sociale a priori deschise unei multitudini de strategii
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
A. Constantin-Stoica (2004) arată că negocierea este imposibilă în următoarele situații: • când una dintre părți (sau ambele) refuză ferm să negocieze; • când interesele declarate sunt de nezdruncinat; • când natura problemelor exclude negocierea; • când părțile (sau una dintre ele) refuză cu obstinație, categoric și ireconciliabil să se implice în rezolvarea conflictului; • când una sau ambele părți pornesc de la poziții fixe și, teoretic, de neclintit ("nici să nu-ți treacă prin cap!"); • când părțile se suspectează de nelealitate (neîncredere mutuală). 20 De aceea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
anume constă ,,boala’’ tinerei domnițe și cum este aceasta ,,vindecată’’. De această dată diavolul nimerește magistral și nu ni sa pare exagerata spune că de data asta avem de-a face cu formele unui ,,complex oedipian’’, receptat în variantă comică. Obstinația demențială a eroinei este de a cere să i fie adus adevăratul tată, falnicul căpitan Manoli Ghiaduri, un slujbaș credincios de-al lui vodă. Cât despre ,,antidotul’’ pe care Negoiță este solicitat a-l utiliza pentru vindecarea eroinei, lucrurile se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]