606 matches
-
Îl concepem noi, eu ating ceea ce e de neconceput, puritatea absolută a Goetiei, pragul extrem al lui Bas-Aumgn și al lui Sa-Ba-Ft...” Lui Belbo nu-i mai rămânea decât să sondeze posibilitățile financiare ale lui Camestres. O făcu prin multe ocolișuri verbale, iar la sfârșit rezultă că acesta, ca și Bramanti, nu avea nici o intenție să se autofinanțeze. Așa că Începea faza de debarasare, prin a-i cere binevoitor să reținem manuscrisul dactilografiat pentru a-l examina timp de vreo săptămână, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În seara aceea, o Întrebase pe Kay: — Ce-a fost Între tine și Julia? Iar Kay devenise brusc stînjenită. — Nimic, zisese ea. — Nimic? Un fel de nepotrivire afectivă, atîta tot. Cu secole În urmă. — Ai iubit-o, spusese Helen fără ocolișuri. Și Kay rîsese. — Uite, hai să vorbim despre altceva! Și roșise, ceea ce nu-i stătea În fire. Roșeața din obraji era singura legătură dintre Helen și Julia - o legătură amuzantă, dacă stai să te gîndești. Julia zîmbi și-și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că asta nu e nici inteligent, nici amuzant, și uneori mă aduce la exasperare, dar Îl iubesc și trebuie să accept și asta. — Tu cu siguranță că ai părăsi pe cineva pentru una ca asta, am spus, privind-o fără ocoliș pe Sally. — Poți să pui pariu, răspunde ea Îngrozită. Cine se ușurează În public merită trimis la plimbare. Și altceva ce mai face? Întreabă ea, aplecîndu-se, ca și mine, spre Fran, cu un rînjet diabolic. Aceasta oftează. — Sally, da’ știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o pensulă... dar vom zidi! Magda Geană, clasa a VII-a B Noi * Noi suntem bule mici de aer, pe o apă invizibilă. Suntem ce-am fost: inconfundabile lumini într-o lume de catifea. Viața noastră nu e decât un ocoliș de care ne ferim pentru a nu ne sparge. Gâze mici, într-un infinit lugubru. Călătorim într-un tunel țesut de o mână invizibilă, curgem pe o muzică nemaiauzită, noi, ciudate note ale identității. Un drum pavat cu verde, roșu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să trecem un pod. Da, un pod sărac, sărac de viață. Gata, s-a stins. Dar o luăm de la capăt, noi, urmași ai bogaților din sacul vieții, noi, săracii neamului. * * Un pod ce duce spre infinit. E podul vieții, un ocoliș al nemuririi. Sub el, apa cu pietre; suntem noi, fericirile scăldate de râul care cântă viața. Un scurt drum ce duce spre mijlocul sufletului, al vieții... de o parte și de alta a cărării, loc de odihnă - o pajiște. Flori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mici și albastre. Aproape că nu le mai vedem. Nu te grăbi! Uită-te mai întâi în sus. E cerul, în albastrul imens - altă viață ce se întinde pe deasupra noastră. E puțin, dar imens - ca și noi. Are și el ocolișuri - norii... și un suflet - soarele. Cărarea suntem noi, iar podul este crucea sfântă... Ne desfășurăm existența ca într-un glob de jucării pentru un cineva imens. Totul în jurul nostru e infinit. Noi nu. Amintirile trec. Noi suntem niște amintiri ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adevărat. Nu știam că are ceva bani. Nu chiar. Vreau să spun că nimic serios. Însă contul lui din bancă era destul de frumușel. Știi, Charles își avea metodele proprii. — Vrei să spui că se ocupa cu droguri? am întrebat fără ocolișuri. Nu avea rost să mă învârt în jurul cozii cu ea în starea aceasta, și, într-adevăr, Belinda doar a deschis larg ochii albaștri și a dat din cap în semn că nu. A fost un gest slab schițat și în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trei zile și jumătate care Îmi rămăseseră pînă la expirarea contractului, oricît de activ aș fi fost eu, tot nu obțineam cine știe ce rezultate. N-aveam motive să mă simt dezamăgit. Pretextînd În sinea mea că de fapt am făcut tot ocolișul acesta numai ca să-mi iau servieta din mașină, am luat-o, cu inima grea, pe cărarea pe care venisem. O cărare Întunecată... chiar prea Întunecată. M-am mai Întors o dată ca să privesc acel model cu dungi, total nepotrivit și neatrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la spital în acea zi. La ora opt seara, am primit banii pentru excursie și bineînțeles m-am întâlnit în câteva clipe cu doamna misterioasă. „Vreau să mergeți până la Giurgeni, să faceți un reportaj ", mi-a spus ea simplu, fără ocolișuri. Nu mă așteptam la așa ceva și, când i-am povestit că plec cu copii în excursie și nu am avut bani să-i duc mai departe, m-a încurajat: „Haideți la Giurgeni". A sunat pe loc după un microbuz. „Trei
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
o cicatrice sângerândă pe obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion. Deci era ea, Minodora, copilul meu, copilul unic al iubirii mele unice. Trăia, și asta era cel mai important. A doua zi mi-a mărturisit fără ocolișuri, cu o voce aspră pe care nu i-o cunoșteam, că era însărcinată, în luna a patra. Nu avea cum să știe cine era tatăl și oricum nu avea nici o importanță. Am asigurat-o că poate face un avort, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urâtă plină de coșuri pe față, dolofană, cu ochii puțin sașii, muma pădurii, ce mai, precizaseră băieții. Marcu rămase perplex. Ce-o fi cu omul ăsta, parcă s-ar autoflagela. O fi sectant. Într-o zi îl întrebă franc, fără ocolișuri, voia să-și clarifice ipoteza. Omul tresări, se încruntă, se încordă. O clipă, descumpănit, inginerul crezu că se va arunca asupra lui. Dar semnele furiei dispărură tot așa de rapid precum apăruseră și-i răspunse cu buzele arcuite a dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Troleu! neglijența aștrilor sau, dacă doriți: Rateu! neglijența aștrilor Nimeni să nu-mi zică trădător, căci am jucat cu cărțile pe față. La șaizeci de zile după Înregistrarea amendamentului, am trimis o telegramă verificată excelentului meu prieten, atrăgându-i fără ocolișuri atenția asupra pasului făcut. Răspunsul ne-a intrigat; Ginzberg s-a arătat de acord, cu condiția să se admită că cele trei variante dezbătute puteau fi sinonime. Vă spun că nu-mi rămânea altă soluție decât să plec capul. Disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
celor din redacția de știri, Fran își lăsă capul în mâini. Poate ar trebui pur și simplu să uite de treaba cu Jack, să accepte că era mai mult ca sigur copilul lui Laurence și să i-o spună fără ocolișuri. O iubea, la urma urmei. Probabil că Henrietta avea dreptate. Avea să fie șocat dar avea să se împace cu ideea. Apoi putea începe să savureze bucuria și încântarea de-a avea copilul după care tânjise atâta timp. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un fel, aș prefera să nu știu. Vino, tati, îl luase ea de mână atunci, simțind la rându-i o urmă din teama lui, asta nu-ți stă în fire. Tu ai crezut întotdeauna că trebuie să înfrunți lucrurile fără ocolișuri. — Da, Franny. Însă au fost întotdeauna lucruri în privința cărora puteam să fac ceva. Nu mai avusese ce să-i răspundă atunci, sperase doar că se înșelau cu toții și că doctorul avea să confirme acest lucru. — Domnul și doamna Tyler? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o ajute, trăgând chiar niște sfori ca să găsească un loc pentru Ralph, iar ea nu îi arătase nici cel mai mic semn de recunoștință. Simți că o copleșește un val subit de tandrețe și își dori să-i mărturisească fără ocolișuri despre copil. Poate că nu era momentul ideal, dar era foarte posibil să nici nu existe unul. — Laurence, începu ea șovăitor, am tot vrut să-ți vorbesc despre ceva. Însă Laurence, care fusese neobișnuit de tăcut și de inert, nerăspunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam de dincolo de baltă ca să-și arate fără ocolișuri neplăcerea de a mă vedea. Mă simțeam printre ei însemnat, ca Marta, cu fierul roșu. Dacă mă prindea cumva seara acolo, mi se făcea frică. Odată m-am dus destul de târziu. Se simțea în aer pâcla serii. Nu mai exista
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
completate de vizite la crame, degustări de vinuri, iar doritorii au putut să-și procure, contra cost, mostre din vinurile preferate: roze din 2009, roșu din 2006, roșu din 2005 și altele. Toate vinuri din zona Corrèze. Am făcut aceste ocolișuri cu o intenție pe care nu o mai ascund. De fapt și de drept, aici am vrut să ajung: la vie și la vin. Înainte de toate, însă, iarăși trebuie să fac o precizare. Deși se pot compara, vinurile românești se
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Vrei să m-ajuți s-o scutur? Întrebă el făcându-i cu ochiul, În vocea lui se simțea distinct un accent de Glasgow. Doctoru’ mi-a zis să nu ridic chestii grele... Ea Îl privi Înfuriată și Îi spuse fără ocolișuri ce putea să facă cu oferta lui. Logan păși Între ei Înainte ca Watson să Îi demonstreze de ce era supranumită „Rupe-Coaie“. Ziaristul făcu Încă o dată cu ochiul, mai zăbovi puțin cu spatele la cei doi și apoi se Întoarse Închizându-și șlițul; câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vedem pe rege? Glasul lui Tanaka tremura de încântare. În inimile solilor care nu se întâlniseră niciodată cu Stăpânul, bucuria unei binecuvântări nemaipomenite cum era acest eveniment, se răspândea ca apa într-un pământ însetat. — Trebuie să vă spun fără ocolișuri că... a apărut o piedică neașteptată. Velasco șovăi o clipă, apoi zise: — La Madrid sunt și unii care nu ne văd cu ochi buni. Solii se uitară unii la alții așteptând lămuriri de la Velasco. Cât le-a vorbit misionarul, Tanaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de condamnarea lui Isus, Iuda merge acasă cu gândul de a-și împleti o funie solidă, din trestie, ca să se spânzure. Soția lui tocmai punea la fiert un cocoș. Iuda o trimite să-i aducă trestia necesară, spunându-i fără ocolișuri că se va sinucide, precum merită. Soția îl întreabă de ce, iar el îi spune că L-a vândut pe Isus, dar că Acesta va învia după trei zile și atunci va fi vai de pielea sa. La care soția replică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că mă descurc și singur, dar el n-a făcut decât să-mi arunce zâmbetul său lipsit de griji și să-mi spună că el era doctorul. Îmi displăcea stilul direct al doctorului Miller la fel de mult cum îmi displăcuseră și ocolișurile doctorului Gabor. Ne pregăteam pentru culcare, când am adus vorba. Nu voiam să pomenesc despre asta în fața fetelor. Vor observa bandajul, dar, odată ce el va dispărea, vor uita că a fost vreodată un număr acolo. Copiii au memoria scurtă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
curajul rămâne elementul principal, determinant, ca și spiritul de inițiativă, încrederea în sine.” Henri Coandă 129. „Un bun și adevărat articol, ca să nu mai vorbim de o carte de critică, este o autobiografie intelectuală cuprinzătoare și integrală, fără ascunzișuri, fără ocolișuri, fără puncte nodale neclare, trecute cu prudență sub tăcere și mă întreb dacă nu aceasta dă valoare oricărei activități umane: lipsa de prudență, dezvăluirea de sine. Loc de întâlnire, deci a inteligenței cu curajul. Se spune că inteligența e prudentă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
testarea a diferite teorii sociologice; nexialismul, alegerile și numeroase alte inovații erau experimentate în speranța că expansiunea omului în spațiu va deveni mai puțin dureroasă. - Ia auziți-l pe junele filozof! exclamă Dennison, cu un zâmbet sarcastic. Apoi adăugă fără ocolișuri: Votează cu Kent, dacă vrei să-ți meargă bine. Grosvenor izbuti cu greu să-și stăpânească enervarea: - Ce-ar putea să mai facă? Să-mi taie rația de rumeguș? Poate că voi candida eu însumi pentru postul de director - aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
poveste limpede, pe care am amînat-o prea mult, zic eu acum, dar poate că, la capătul călătoriei, voi găsi că aventura și-a ales singură ceasul potrivit. Am ajuns la această mărturie pe un drum lung, Întîrziat de ezitări, de ocolișuri, de escale cu sau fără voie, de lune cări În capcane, de ieșiri anevoioase de acolo, de reveniri spre țintă din alte unghiuri, de lene și de teamă. De spus, am mai spus-o, cu abținere de la detalii Însă: vederea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neconștientizată de poet. Lucrarea universitarului bucureștean nu este nici o analiză bichirită, aplicată la un colțișor dintr-o vastă operă și epuizându-l până la plictiseală, fără viziune și fără orizont. Semnificația scrierii este consemnată de către autor în „Argument“ unde, cu multe ocolișuri, ni se spune că „imaginea“ autorului canonic major al românilor participă la brandul de țară, în condițiile unei integrări care, venită foarte târziu, ne-a găsit la fel de nepregătiți să devenim o prezență colectivă în imaginarul european. Aș contraargumenta cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]