590 matches
-
formă de discurs indirect. Cititorul se regăsește astfel atât în interiorul, cât și în afara universului familiei Chantal. Acest on prezintă de asemenea avantajul de a introduce referentul: după cotext, prima sa ocurență trimite la membrii familiei Chantal, în timp ce a doua sa ocurență, doar la doamna Chantal, însă fără a exclude atitudinea pe ansamblul familiei. Același noi desemnează atât familia, cât și pe fiecare membru în parte, ca și cum colectivitatea ar transcende individul: doamna Chantal se duce să facă "marile provizii", într-un fel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tinerei. ▪ 4.1 Acest text prezintă două părți cu un statut enunțiativ specific. Primele două paragrafe se prezintă ca o subminare parodică, în timp ce al treilea este un text ironic. La începutul povestirii, Voltaire parodiază un gen al literaturii religioase, în ocurență "legenda aurită", viețile sfinților din literatura populară. Caracterul parodic nu este perceptibil decât pentru cititorii cunoscători ai acestui gen. Ne aflăm în prezența a ceea ce Genette numește o "pastișă satirică", care diferă de pastișă prin prezența indicilor de distanțare meniți
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
parodic nu este perceptibil decât pentru cititorii cunoscători ai acestui gen. Ne aflăm în prezența a ceea ce Genette numește o "pastișă satirică", care diferă de pastișă prin prezența indicilor de distanțare meniți să discalifice enunțarea și pe enunțătorul ei (în ocurență un naiv sau un cleric cinic care ar abuza de popor). Acest tip de enunțare presupune un echilibru delicat între conformitatea cu discursul parodiat și distanțarea de acesta. În acest text, firul narativ se supune regulilor genului hagiografic, însă, în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
18). Aceste fragmente conțin deictice al căror referent este interpretabil datorită cotextului; de pildă, aici (v.4), cu circumstanțialul la fereastră (v.3) sau eu (v.4) cu spuse animalul, din culcușul părintesc gonit (v.5) Discurs indirect: o singură ocurență: Dama cu nas ascuțit răspunse că pământul / Era al ei, că-l ocupase prima (v.9). Completiva directă, subordonată unui verb de comunicare este supusă concordanței timpurilor (era). Discurs indirect liber: fragmentul care cuprinde versurile 11-12 poate fi interpretat ca
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
grupului nominal anterior preluându-i mărcile de gen și de număr, acesta, prin valoarea lui deictică, se referă la forma anaforică prezentă în cotextul anterior ca la o entitate materială: astfel, el permite selectarea celui mai apropiat grup nominal (în ocurență un cal); anafora nominală fidelă: în fabulă nu există decât un singur șir de anafore fidele de tipul un ...-l: un cal (v.4) .... cal (v.7) ... calul (v.11); anafora nominală infidelă: tot un singur șir: un măgar (v.
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Pe scurt, este vorba despre introducerea secvenței conversaționale în secvența instrucțională (care, la rândul ei, domină secvența narativă) și despre introducerea secvenței instrucționale în secvența narativă, ca ultimă însumare. ▪ 7.5 a) Folosirile lui acest la A. Daudet: Cele trei ocurențe ale lui acest apar în urma unor întrebuințări distincte: acel pas sigur al omului care tocmai a luat o nestrămutată hotărâre: folosire bazată pe memorie, având valoare generalizatoare, cu efect de complicitate; acelei câmpii întinse și albe: folosire bazată pe memorie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care până și naratorul își compătimește personajul; această scrisoare: ca element inclus în scrisoarea Piciului, determinantul acest are valoare deictică (el desemnează întocmai scrisoarea pe care destinatarul, fratele Piciului, trebuie să o țină în mână, adică obiectul material care conține ocurența lui acest). Cititorul identifică referentul romanului datorită contextului. b) Determinanții din textul lui Flaubert: determinanții nehotărâți: "un apartament", "un baldachin din velur roșu", "un proletar". Enunțătorul introduce noi referenți în povestire, dar nu oferă alte lămuriri despre ei cu excepția faptului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare autonimică, 185 monolog interior, 240 N naratologie, 43 narator-martor, 230 narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică, 321 "povestire" (vs "discurs"), 103 paragraf, 297 parodie, 196 partitiv (articol ~), 267 pastișă, 196 perfect compus, 106 perfect simplu, 91 perfectiv, 104 persoană, 70 plan embraiat (vs non~embraiat), 113 plan secund vs
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
genre littéraire ?, Paris, Ed. Seuil, 1989. 49 Jean-Jacques Rousseau, (trad. de Mihai Șora), Visările unui hoinar singuratic, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968, p. 79. 50 Referitor la acest subiect terminologia nu este definitivată; unii preferă să opună "fraza actualizată" (ocurența) și fraza (tip), alții, cum ar fi O. Ducrot, aduc în discuție "enunțul" (ocurență) și "fraza" (tip). 51 Avem aici o situație specifică limbii franceze, în care morfemul "voi" este atât pronume personal de persoana a doua, numărul plural, cât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unui hoinar singuratic, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968, p. 79. 50 Referitor la acest subiect terminologia nu este definitivată; unii preferă să opună "fraza actualizată" (ocurența) și fraza (tip), alții, cum ar fi O. Ducrot, aduc în discuție "enunțul" (ocurență) și "fraza" (tip). 51 Avem aici o situație specifică limbii franceze, în care morfemul "voi" este atât pronume personal de persoana a doua, numărul plural, cât și pronume de politețe, corespondentul lui dumneavoastră din limba română (n. t.). 52 Limba
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
e amorul?” și nu „Ce e dragostea?” Sună mai bine, apoi, „Amor? O, ce amară fericire,/ Ce dulce chin e în acest cuvînt”, decît „Dragoste? O, ce amară fericire” etc. „Amor” și „iubire” au, la Bacovia, 12 și, respectiv, 16 ocurențe. Dar peste jumătate din fiecare evocă fie un „amor defunct”, fie o „iubire” devenită „trecut pasional”. „Amorul” de mai multe ori moare decît renaște, iar „iubirea” e de mai multe ori învinsă decît învingătoare. Deși inevitabilă, concluzia că la autorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avut mînă bună punînd în față poemul omonim 1), care, deși nu conține nimic doctrinar, a părut, și unora le mai pare încă, o „artă poetică”. Aci e într adevăr cea mai mare concentrație de „plumb” din lirica bacoviană: 7 ocurențe (cu cea din titlu) dintr-un total de 30. Efectele ei s-au răsfrînt asupra mecanismelor receptării: impresia celor mai mulți dintre lectori este că aproape totul e „plumb” în Bacovia. Ulterior, poetul însuși a trebuit, cred, să țină seama de acest
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
carieră - Sofi Oksanen și Antti Tuomainen. Între aceștia l-am inclus și pe Aarto Paasilinna, un autor mai aparte, prezență constantă în eșalonul superior finlandez în ultimele trei decenii. În unele cazuri, unde a fost posibil și unde au existat ocurențe, am apelat la ecouri din presa românească pentru a contura profilul auctorial al unora dintre aceștia. Surprinzător, nu toți au fost observați de critica de la noi, de altfel un fenomen destul de curent și curios în același timp. De cele mai multe ori
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și a revistei "Secolul 20" care a dedicat în 1982 un întreg număr Finlandei. Dar s-au tradus în română operele majore ale autorilor finlandezi. Există și o destul de bogată activitate publicistică. De departe, sursa în limba română cu cele mai multe ocurențe privind literatura, cultura și istoria finlandeză este revista "Columna"8, animată și adusă la nivel de punct de referință pe acest subiect de lectorii de limba română care au activat la Universitatea din Turku, în cursul anilor '80, '90 și
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în stabilirea unor criterii care să permită configurarea unei matrici informaționale relevante pentru conduita artistică a unei comunități motivate să instrumentalizeze artele vizuale în vederea reconstruirii unei realități. Există, bineînțeles, și poziții de genul celor care susțin că imaginile înțelese ca ocurențe și nu ca evenimente, drept cazuri, și nu procese ar fi, de fapt, un cod foarte vechi menit să ofere receptorilor un fel de introducere într-un tip de comportament necesar într-o lume văzută ca o scenă și, în raport cu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cărui descriere "simplă" constată, efectiv, crima respectivă. Însă cele patru categorii de reacții, de apropriere (discursivă) a evenimentului de către o persoană sau alta, în baza propriei "istorii personale"140, expun, cu siguranță, după Black, tipurile de răspunsuri de a căror ocurență Jay Chapman trebuie să fi fost perfect conștient. Mai mult, apreciază criticul, "putem infera că Chapman califică prima și ultima (reacție adăugirea mea) drept greșite, în timp ce a doua și a treia necesită rectificare"141. În acest moment, profesorul Black face
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
dedicate "clarității și francheții", ultima parte demonstrează "gravitate și impresionabilitate"274. Această ultimă parte, estimează criticul, pare să împingă "calitățile scriitoricești ale celui care a scris textul (discursului adăugirea mea) la limită"275, dovadă expresia spectaculoasă "majoritate tăcută", a cărei ocurență este contextualizată de ultima treime a adresei președintelui, în timp ce "tot restul constituie o pastișă moderată cu îndemânare a unor expresii familiare"276. În evaluarea sa generală a discursului președintelui Richard Nixon din 3 noiembrie 1969, criticul retoric Forbes Hill enumeră
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
instituțional prin problematizarea statelor, identităților și intereselor, prin lărgirea ariei factorilor ideaționali, prin introducerea logicii priorității regulilor constitutive față de cele normative, prin înțelegerea transformării drept caracteristică normală a politicii internaționale pe care teoria sistemică ar trebui să o includă, chiar dacă ocurența este episodică și într-o altă durată de timp față de cea a vieții de zi cu zi."29 Pentru Alexander Wendt atenția acordată conștiinței umane sugerează un angajament pentru idealism și holism care reprezintă nucleul constructivismului. Idealismul cere să fie
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
73 Huddlestone Pullum 2002, pp. 332-333. 74 Huddlestone Pullum 2005, p. 97. Autorii includ în seria determinativelor care se află în funcții de determinant sau de cap de grup câteva clase de cuvinte care în opinia și terminologia altora au ocurențe specifice determinanților sau pronumelor, de exemplu relative și demonstrative, numerale cardinale sau cuantificatori, ba chiar și pronume nehotărâte sau negative cum sunt cineva, ceva, nimic etc., care nu apar decât în funcții de cap de grup, nu și ca determinanți
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
idee, în dimineața când scriu, pe Monnerot l-am găsit pe Google, în română și franceză de nouă sute șaisprezece ori. Nu am pretenția să-i compar notorietatea prezentă cu cea a antonimului său absolut, Jean-Paul Sartre, de 1.140.000 ocurențe. Dar măcar cu a acelora de care el însuși se plângea, că l-au jefuit fără să-l citeze, ca Alain Besançon, cu 696.000, de pildă, sau cel pe care Besançon nu voia să-l vadă citat, François Furet
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
că atribuirea sau nu a caracterului pornografic unui film depinde, în ultimă instanță, de o analiză a operei, mai precis a relațiilor dintre "scenele de gen" și întregul operei: dacă scenele sunt integrate într-un proiect estetic și ideologic (în ocurență, feminist), nu poate fi vorba despre pornografie; dacă scenele sunt rațiunea însăși de a fi a filmului, restul nefiind decât umplutură, vorbim de pornografie. Este remarcabil că aceeași jurisdicție a susținut succesiv ambele teze. Deși problema se pune exact în
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
oare, se roșesc la față negrii, încercă Nora Aron să deturneze discuția-n derizoriu. Aflasem, parcă, dintr-o anecdotă: un banc pe care, din păcate, l-am uitat. — Eu, de asemenea, făcu Vasile Elisav, care oricărei anamneze îi prefera, în ocurență, amnezia. — Știți, dom profesor, zise Carmen Carpen, cum își recruta Caesar combatanții? Îi punea-n situații-limită... Vorba lui Sartre, adăugă Nora Aron. — Iar cei ce se împurpurau la față erau admiși în detrimentul celor ce se împalidau. — Eu, înroșindu-mă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de unde l-ați mai scos pe „avo“? Asta ar fi întâia întrebare. — Ei bine, avvo, scumpa mea Aron, e vocativul termenului avvă, i. e. „părinte, tată; iar p. ext. un nume dat monahilor în vârstă“. Avvo poate fi și sinonimul, în ocurență, al lui Doamne!. De unde, pe cale de consecință, și „Totul e creat“, e creatură. (Vorba unui romantic franco-„german“ ă!ț, Nerval: „Une perle d’argent brillait dans le sable; une perle d’or étincelait au ciel... Le monde était créé
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
recurență strictă"; (b) meta-regula de progresie: "dezvoltarea lui [a textului trebuie] să fie însoțită de un aport semantic reînnoit constant"; (c) meta-regula de non-contradicție: "dezvoltarea lui [a textului trebuie] să nu introducă nici un element semantic exprimat sau presupus de o ocurență anterioară sau deductibilă din aceasta prin inferență"; (d) meta-regula de relație: "trebuie ca faptele pe care le denotă [un text] în lumea reprezentată să fie legate" (Reboul & Moeschler, 2010, p. 59). Așadar, atât în comunicarea interpersonală, cât și în cea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
propune să stabilească care evenimente sunt admise în sfera informației, deci cu alte cuvinte, care sunt criteriile de selecție. În perspectiva autoarei, evenimentele prezentate sunt produsul unei strategii și nu doar simple date, cărora ar fi suficient să le înregistrăm ocurența (apariția fizică). Prin extrapolarea acestei teze, Gaye Tuchman a concluzionat faptul că știrile trebuie interpretate ca fiind rezultatul unor acorduri implicite și explicite între practicieni. Rețelele profesionale coexistă însă cu instituțiile politice și sociale, ceea ce face ca știrile să devină
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]