708 matches
-
reușit să constatăm acțiuni organizate sau individuale ale elementelor sioniste (nici nu aveau cum deoarece Securitatea atâta aștepta pentru a le băga la zdup!, n.n.). Prin cultivarea vigilenții și combativității activului CDE (laude deșarte, auto-perieri, n.n.), prin materialul din <<Unirea>> (oficios al comuniștilor evrei din România, plin de amenințări și invective la adresa sioniștilor, n.n.) cât și scrisorile din palestina (subl.ns.) care În ultimul timp sunt f. negative (subl.ns.), am reușit În mare măsură să lămurim oamenii care mai sperau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care ar fi scos În față realitatea despre unele produse scoase pe piață. Petru Necula ștersese definitiv o propoziție, pe care a și subliniat-o, ce ar fi trebuit să apară Întrun articol din numărul 1811/23 decembrie 1973 al oficiosului PCR Vaslui „Vremea nouă”. În materialul „Responsabilitatea comunistă” referitor la „Adunarea de dare de seamă cu activul Comitetului municipal de partid din BÎrlad” era cuprinsă și următoarea informație: „Un aspect negativ În activitatea unor Întreprinderi Îl constituie calitatea necorespunzătoare a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
măsură de puținii cititori, cotidianul „Vremea nouă” s-a transformat În săptămânal pentru a nu mai consuma copacii patriei din care se fabrica hârtia de ziar. e.b. Vestejiți-i pe puturoși! Necula a supralicitat intervenția sa În favoarea jurnaliștilor de la oficiosul partidului comunist - cuibul de șnapani Vaslui - , citând câteva titluri din numărul 1954/10 decembrie 1974, care i-au gâdilat În mod foarte plăcut urechile: „Munca de zi cu zi - semnul profundei rezonanțe al Înaltului forum al comuniștilor”, rubrică permanentă ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
impune regelui. Duca, însă, sub aparențe mlădioase, ascundea o intransigentă corectitudine politică și o rară onestitate personală. Șef al partidului, Duca era în fiecare zi la clubul central din Calea Victoriei și la ziarul Viitorul, în biroul lui Al. Mavrodi, directorul oficiosului liberal. De la început, s-a ocupat de tineret, organizîndu-l și dîndu-i un comitet central sub președinția lui Ionel Pilat. Ne întruneam, acest comitet al tineretului, aproape săptămînal, la club sau cîteodată acasă la Ion Pilat. Cercul de studii al partidului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
din Chișinău. Atât la Cuvântul moldovenesc (ca redactor și apoi prim-redactoră cât și la România nouă (1918ă, publicație editată de Onisifor Ghibu, Vasile Harea a fost o prezență remarcabilă. După Actul Unirii de la 27 martie 1918, a fost redactor la oficiosul Sfatul Țării, iar din toamna aceluiași an a devenit deputat în Sfatul Țării de la Chișinău și a votat unirea fără condiții. Între anii 19231924, la Iași, participă la redactarea ziarului Îndrumarea, alături de Radu Cernătescu, Horia Hulubei, Oscar Franche, Ștefan Bârsănescu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
organul suprem urma să fie congresul, convocat odată pe an sau la nevoie și în cursul anului. Noua organizație s-a afirmat în anii ’30 ca una dintre cele mai influente asociații de femei, având filiale în toate provinciile țării. Oficiosul său, Graiul Femeii (Ploiești, 1935-1939), dar și alte publicații - Gazeta femeilor, Cuvântul femeilor, Adevărul și Dimineața - vor relata mereu despre activitățile și inițiativele sale. Acțiunea pornită de Alexandrina Cantacuzino a fost vehement contestată de o seamă de personalități marcante ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Medeea Niculescu 1, vicepreședinte. Programul a fost adoptat la adunarea publică, întrunită pe 18 aprilie 1945, în sala de festivități a Liceului „Sfântul Sava” din Capitală. Discursurile festive, limbajul de lemn deveneau din ce în ce mai obișnuite la întrunirile U.F.A.R. Drumul femeii, oficiosul Uniunii, asemenea altor publicații ale F.N.D. (în condițiile în care după 12 septembrie 1944 pentru orice tipăritură era nevoie de avizul prealabil al cenzurii sovietice), îndemna femeile să participe la înfăptuirea programului de reforme al guvernului Petru Groza și să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
de Armistițiu, iar pentru realizarea acestui plan au beneficiat de sprijinul Comisiei Aliate, controlată de către sovietici. Primele lor măsuri au urmărit înlăturarea din administrație a persoanelor considerate fasciste și înlocuirea lor cu elemente comuniste. Prefațată de linșajul mediatic găzduit de oficiosul Scânteia, care se îndrepta împotriva tuturor celor care erau de altă orientare politică, represiunea fizică a adversarilor politici s-a desfășurat în mai multe etape. Au fost constituite și arestate grupuri mai mult sau mai puțin imaginare, care opuneau o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Balla, aflat și el în Târgșor în momentul încercărilor de 'reeducare', spune că le erau puse la dispoziție diverse cărți: Manifestul Comunist al lui Makarenko, opere pedagogice din Makarenko, Învierea lui Tolstoi sau Desculț a lui Zaharia Stancu, dar și oficiosul comunist Scânteia. Uneori, participarea la ședințe era obligatorie, dar adaugă și el că Burada era amuzant prin incultura sa. După nereușita ședințelor publice, și-a intrat în rol Dumitru Ibănescu; la momentul respectiv, acesta avea 17 ani și îl cunoscuse
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Audetot, Mordax, Simbad, Vedetot, Verax, Veritas, Vindex ș.a. Poziția câștigată determină alegerea lui ca deputat, în 1888 și în 1892. Figurează în Consiliul General al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România încă de la constituire (1893), conduce „Munca” (din 1894), oficiosul partidului, și mai târziu „Lumea nouă”. În 1894 se mutase la București, unde susține și licența în drept (Din dreptul vechi român, 1898). Va părăsi mișcarea socialistă în 1899. Ulterior se înscrie în Partidul Liberal (1903) și va conduce „Voința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
și mai târziu „Lumea nouă”. În 1894 se mutase la București, unde susține și licența în drept (Din dreptul vechi român, 1898). Va părăsi mișcarea socialistă în 1899. Ulterior se înscrie în Partidul Liberal (1903) și va conduce „Voința națională”, oficiosul acestuia. Mai publică articole de istorie și drept în „Noua revistă română”, în „Viața românească” și compilații de vulgarizare a științei în „Albina”. Ieșit din viața publică, îmbătrânit și îndurerat (îi mor doi fii), N., din 1918 jurisconsult pe lângă Înalta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
abandonînd fidelitatea ancestrală făceau adesea parte din Curtea regală a Italiei. În culise, urmînd un joc de "combinazioni", în care italienii excelează și care era necesar pentru ca Sfîntul Scaun să trăiască alături cu regatul Italiei, existau contacte secrete prin agenți oficioși baronul Monti, între alții, care, la căderea nopții, făcea tainic naveta între Portone di Bronzo din piața Sfîntul Petru și prefectura palatului Quirinal sau Consulta spre a regla situații prin măsuri etern provizorii, mereu în pericol. În afara disensiunilor interne întreținute
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
GLOBUL, cotidian politic apărut la București între 1 noiembrie 1891 și 5 aprilie 1892, sub conducerea lui M.E. Papamihalopol. Oficios al Partidului Conservator, ziarul a publicat sporadic literatură, în fiecare număr există însă rubrici dedicate actualității culturale sau artistice, un foileton cu o traducere din literatura franceză și cronici dramatice. I.S. Spartali traduce din Th. de Banville, Villiers de l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287297_a_288626]
-
, cotidian apărut la București de la 25 martie până la 30 iunie 1876. Oficios al unei grupări disidente liberale, cu o ușoară nuanță republicană, S. avea ca director pe Pantazi Ghica, iar ca redactori pe Al. Macedonski (până la 23 aprilie), pe Bonifaciu Florescu (până la 3 iunie) și pe G. Fălcoianu. Retrăgându-se din redacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289933_a_291262]
-
manifestațiuni. Cercurile guvernamentale știau că Panu era hotărât să plece, acei amici pe care Panu credea că i are în partidul liberal nu făceau altă operă decât să-l împingă către graniță și să-l spioneze, de aceea Voința națională, oficiosul guvernului, a putut scrie două zile înainte de judecarea procesului la tribunal: „Nu am fi deloc mirați să vedem pe d. Panu, în caz de osândă, că fuge dincolo de graniță, după cum fac escrocii“. Panu a lăsat ziarul sub direcția mea, deși
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
războiul ruso- austro-ungar putea să izbucnească dintr-un moment într-altul. Apoi erea cestiunea fortificațiilor. Rusia nu văzuse cu ochi buni ridicarea fortificațiilor de la Nomoloasa și a celor de la București, care-i închideau drumul către Bulgaria. Chiar și făcuse mijlociri oficioase. Spera, prin urmare, că un cabinet conservator va pune capăt politicii germanofile a lui Brătianu și va inaugura o politică favorabilă Rusiei. Regele Carol, care cunoștea situația, Regele care știa că unii dintre bătrânii conservatori fac politică rusofilă, nu voia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ruga să ne vorbiți despre "Memorialul de la Sighet", sunt atât de multe lucruri de povestit celor ce vor să afle adevăruri... Cu 18 ani în urmă, când am prezentat Consiliului Europei Proiectul Primului Memorial al victimelor comunismului din lume, în oficiosul guvernului Văcăroiu ("Vocea României") se scria sub titlul "Sacrilegiul de la Sighet" că vindem suferință românilor Consiliului Europei (era în 1993, iar România nu era încă, din cauza mineriadelor, membră nici măcar a Consiliului Europei). În același timp, foștii deținuți politici veneau la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din comuna mea natală Negureni. Era ca și cum un ieduț naiv nărăvea să împungă cu cornițele sale ditamai... putere sovietică! Emendate de redactorul Nagacevski (îmi trimitea scrisori de îndrumare și încurajare), câteva texte au și fost publicate. Iar unul, apărut în oficiosul republican ,,Moldova socialistă", l-a săltat din post pe șeful de magazin, învechit în rele... Uite asta ispravă, uite asta putere!... Iar poezia avea să vină cu vreo doi ani mai târziu și, din câte îmi aduc aminte, primele versuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literară. Nu avusese teatru, nu avusese filarmonica, nu avusese nici măcar un liceu cu profil artistic, nu avusese nimic... A două capitală a României, cum o pregătea Ceaușescu să devină, era o urbe cu câțiva notorii poeți proletcultiști, reuniți în jurul unui oficios al propagandei comuniste și care făceau mult rău oricui încerca să se afirme în afară grupului controlat de securitate. Cu un număr relativ restrâns de prieteni, în 1991, am considerat că a sosit momentul să dăruim intelectualității, iubitoare cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
partid PNC a ajuns la un total de 18 locuri prin punerea în comun a locurilor parlamentare obținute separat de partidele lui Goga și Cuza, care a adoptat zvastica Ligii ca simbol oficial. Ziarul lui Goga, „Țara noastră”, a devenit oficiosul partidului. Goga și Cuza s-au grăbit să asocieze PNC-ul cu cauza fascistă internațională și au păstrat Lăncierii ca forță paramilitară a lor. Între 1935 și 1937, Lăncierii au fost responsabili pentru chinuirea și brutalizarea evreilor, care rivalizau cu
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
ambasadorii Angliei, S.U.A. și Italiei, pentru că țările lor sunt singurele interesate în această chestiune. Colegii mei așteaptă, de altfel, instrucțiuni din partea guvernelor lor pentru a acționa de comun acord cu mine. De altfel, am avertizat din acest moment în mod oficios pe Comisarii Poporului despre drepturile speciale pe care Franța și anumite guverne le au asupra Tezaurului român. Comunicați la Paris telegrama dv. nr. 19 despre situația internă, dacă n-ați făcut-o încă. Noulens 58 1918, ianuarie 31/februarie 12
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
prin organele de represiune”, spunea el. Părerea Moscovei a devenit pentru Rakosi cu atât mai mult un element valoros cu cât în aceeași zi, a întâlnirii din 24 iunie, acasă a avut loc un eveniment care a produs panică primului-secretar: oficiosul partidului, Szabad Nep, din ce în ce mai influențat de aripa reformatoare a aparatului de partid, a publicat un articol în susținerea cercului Petöffi și a discuțiilor care se purtau la adunările clubului tinerilor intelectuali, în acel moment deja vizibil scăpați de sub controlul conducerii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
util pentru menținerea partidului la putere. Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit la 19 martie 1965, succesorul său în fruntea partidului fiind Nicolae Ceaușescu, ajuns în această poziție printr-un concurs de împrejurări. O lungă scrisoare a lui Gheorghe Apostol trimisă Scânteii, oficiosul partidului, în aprilie 1968 și nepublicată până acum, este încorporată în „Concluzii” (numerotate ca al 13-lea capitol al lucrării). Este un document foarte interesant, găsit în Arhivele Serviciului Român de Informații de un prieten al lui Dennis Deletant, care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
profilau trei soluții: austriacă, rusească și grecească 27. Pe toate Eminescu le scrutează. Un articol din Curierul de Iași, din 15 iulie 1876, se intitula chiar Cestiunea Orientului. Imperiul Austro-Ungar preconiza "o confederație dunăreană, sub protecția Austriei", după cum suna propunerea oficiosului Post din Viena, sperând că Rusia va renunța la supremație în această zonă geopolitică. Eminescu reacționează imediat, argumentând că hegemonia Austriei într-o asemenea confederație ar fi ruinătoare pentru țările balcanice: "Robia economică a noastră și a Orientului întreg, supremația
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
foaie românească. Dacă pentru România e o cestiune de onoare națională și militară de-a păstra partea respectivă de țară, e și pentru noi o cestiune analogă de a restabili granițele noastre precum erau ele înainte de 1856." Argumentul capital al oficiosului rusesc era dreptul forței: "Să admitem că de amândouă părțile e amor-propriu la mijloc: dar un amor-propriu este acela al unui popor de 80 000 000, și celălalt a unui popor de patru-cinci milioane." Ne aflăm în fața unei tipice gândiri
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]