1,335 matches
-
apăsător, printre rotocoalele mici de fum ce se îndreptau lent către fereastra deschisă: - Și te neglijează când vine, nu mai este drăgăstos cum era înainte? - Nnnnnu, nu aș putea spune... Parcă lipsește ceva, a răspuns Anca fără a-și ascunde oftatul lung ce părea să o contrazică... Mi se pare că nu mai e așa de doritor, nu mai este vioi și provocator. Parcă se grăbește să termine, fără grija de a mă satisface așa cum mă obișnuise și cum știa că
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
analizat. Au fost ultimele pe care le-am întrebat pe unde să mai merg. Imediat după colțul unde se aflau, pe Calle Larga De Castello, mult-căutatul Instituto Buon Pastore. Asemenea atletului care atinge linia de Finish, am scos un ultim oftat. Imi găsisem un loc de cazare într-o zonă săracă, chiar înainte de Isola di S. Petru. Imi convenea de minune. O ușă masivă de fier mi-a dat puțin de furcă. Am pătruns cu oareșce emoții. Acolo, trei copii, un
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
steaua cerului Ci sclipirea ochiului Care blând mă legăna Sub gingașă palm-a ta. Sub gingașă palm-a ta. Și cu tine-am tot doinit, Dorurile-am ostoit, Le-am tot dat, Le-am adăpat Ochi din ochi și din oftat Și cu tine-am tot plecat Colo-n naltul muntelui, Pe creanga destinului De sub brațul pinului, La izvorul dorului, La izvorul dorului. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu: „Imaginarele iubiri” Referință Bibliografică: doinire / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
Inculpatul cu breloc Nici nu se mai apără Acuzarea scapără Un amnar ce nu ia foc Apărarea la un șah Ți-o aduce doar atacul Dacă știi să dai cu tacul La viteza de doi mach Ce-o să faci dacă oftatul Îți retează tot elanul Și nici renul, nici elanul Nu mai taie Retezatul? Dacă nu știi nici înotul Și-ai uitat tabla-nmulțirii Îngrijește trandafirii Însă cumpănește-ți votul! Seara asta dintre toate Singura în care se aude Cum vin
CU CAGULELE LĂSATE de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355209_a_356538]
-
solemn Îi dă unui solist cu bagheta în cap că era de lemn și acesta atacase uvertura prea violent și la trap Cucoanele din rându-ntâi Fiecare cu câte un evantai Unul de la Paris, altul de la Versailles, Scot câte-un oftat languros Din creștet până la călcâi: Vai ce frumos, vai de frumos! În rest orchestra marșează: Lasă dom'le că merge oricum Aici nu e nici o Scală. Și noi Plecăm după amiază la ploi- -ești. La un spectacol de gală Numai
CONCERT de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355597_a_356926]
-
aș putea vorbi despre punți care despart tărâmuri însorite Ți-aș putea vorbi despre iubire un cuvant rămas ție ca și atâtor alti oameni necunoscut Ți-aș vorbi râzând ca să-ti pară iubirea ceva vesel Aș putea să presar un oftat și câteva lacrimi ca să-i simți sarea și piperul Aș putea dacă aș vrea să te fac să te îndrăgostești de mine Atât de mult încât să te urăști, Aș putea fi eu cuțitul care să-ți fac inima să
POATE ÎNTR-O ZI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355612_a_356941]
-
la vreun bal, N-am primit de mult, v-o jur, Din senin un șut în cur, Nici măcar un bobârnac, Nu știu ce să mă mai fac ... Nu văd la televizor, În pârnae-un procuror, Magistrat sau avocat, Că m-apucă și-un oftat Cum putem să mai trăim, Nu Becali, nu Vadim, Fără Base, viață grea, Ce “succesuri” ‘om avea, Fără Crin, Ponta la fel, Și nimic în portofel ... N-a fost chip, măcat o dat' Să aud de-un plagiat, Nu mai
SCRISOARE CĂTRE AMICII DIN ŢARĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346145_a_347474]
-
sorcova... -Bună ziua, doamnă! abia șopti, Gențianne. Vă este rău? Să chem pe cineva? Femeia nu dădea semne să o fi auzit, privea mai departe, impersonal, fără să clipească, fără să se miște...din când în când, scotea câte un oftat de și se rupea sufletul, auzindu-l. Gențianne se lăsă păgubașe, nu fără a vărsa iar niște lacrimi amare și se întinse în patul acela mic, în poziția fătului.O icoană, zâmbea trist pe un perete murdar , cu varul răzuit
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
amar. Ce dracu mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și fierbinte, dar nu mă simt în stare de un asemenea efort!”... Se abandonă cu un oftat adânc în hamacul generos, decorat cu plante și păsări exotice adus din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își petrecuseră ore întregi, îmbrățișați, legănați de pasiunea și amintirile lor. Acum
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
am pus un zâmbet acolo în abis e vina mea ca flori iubesc s-ofer ca azi nu vreau să fiu decât ... mister e vina mea ca ție eu m-am dat ca pe-al meu umăr lasata-ți un oftat e vina mea ca nopți am plâns cu șuvoi ca azi eu vreau să fiu doar eu .. nu doi e vina mea ca rău nu pot să fac ca la șicane nu pot decât să tac e vina mea ca
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
am pus un zâmbet acolo în abis e vina mea ca flori iubesc s-ofer ca azi nu vreau să fiu decât ... mister e vina mea ca ție eu m-am dat ca pe-al meu umăr lasata-ți un oftat e vina mea ca nopți am plâns cu șuvoi ca azi eu vreau să fiu doar eu .. nu doi e vina mea ca rău nu pot să fac ca la șicane nu pot decât să tac e vina mea ca
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
Adam nepăsător nici n-o aude Și el adoarme după cum i-e vrerea, Aici nu ai de cine te ascunde Și-n goliciune stă toată puterea. Povestea asta n-a durat prea mult, El, șarpele, s-a furișat în gânduri, Oftatul ei și astăzi îl ascult Rămas în Cartea sfântă, dintre rânduri; Sunt frumuseți ce nu le poți vedea, Sunt frumuseți ce nu le poți atinge, La umbra mărului cum doarme ea ea Și aerul ca flacăra o încinge... Referință Bibliografică
ADAM ȘI EVA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368922_a_370251]
-
tac prea des, acum, tăcerea mea, utilă-ți este, atât! Simt azi, altă cale ai ales. Când? De ce ai renunțat la tot ce am avut? Tac..., mă doare rău, dar tac, aștept... Pierdut-am, oare, noi, haina vieții în culori? Oftat adânc, la mine în piept... Aprinde-te scânteie rătăcită în nori! https://www.youtube.com/watch?v=9 1vFfku82U Referință Bibliografică: Tac... / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1706, Anul V, 02 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
TAC… de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369040_a_370369]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ? Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Foșnește iar sub tălpi, frunza uscată Ca un oftat prelung, răscolitor, Acceptă soarta care i-a fost dată: Toamna, cad toate frunzele și mor. Privește printre ramuri,rece, tristă, La frunza ruginie și uscată, Din raze-i face soarele batistă: De ce plângi Toamnă? Nu fi supărată! Pe zi ce
DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ? de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369099_a_370428]
-
zăceau stafidite în beciurile securității. Ei, care au fost apărătorii cei mai îndârjiți ai Crucii lui Hristos și ai Neamului, Ei, jertfiții pe Cruce, n-au avut parte de cruce. Ele, care erau surâsul oricărei Primăveri a vieții încremeniseră în oftaturile încleștate ale Siberiilor de ghiață. Ei, n-au avut primăveri însorite, ci numai ierni îmblănite cu ger. Ele, care au avut în surâsuri mlădieri de boboci și de flori, au primit prohodiri de jale și înmormântări. Ei, care n-au
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
îngeri și sfinții-au sosit E noapte, e cald și e bine. AM CURS Am curs în nădejdi frumos colorate Și-n clipa ce trece a curs dor din EU. Am curs și în lacrimi fierbinți, înnodate, Prelinse pe cupa oftatului greu. Am vrut să ajung la apa cea mare Și perle să iau din adâncul ocean. Să duc celor dragi zăplaz în uitare Și eu să-mi hrănesc doinitul alean. La lacrimi nu vreau să pot avea rând. Nădejdea s-
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
îngeri și sfinții-au sosit E noapte, e cald și e bine. AM CURS Am curs în nădejdi frumos colorate Și-n clipa ce trece a curs dor din EU. Am curs și în lacrimi fierbinți, înnodate, Prelinse pe cupa oftatului greu. Am vrut să ajung la apa cea mare Și perle să iau din adâncul ocean. Citește mai mult LA CEAS DE VECERNIILa ceas de vecernii se sting trandafiri.Petalele curg vânturate.Mă bucur de crezul a noi zămisliriDin apele
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
alpine.În casa sunt îngeri și sfinții-au sositE noapte, e cald și e bine.AM CURSAm curs în nădejdi frumos colorateși-n clipa ce trece a curs dor din EU.Am curs și în lacrimi fierbinți, înnodate,Prelinse pe cupa oftatului greu.Am vrut să ajung la apa cea mareși perle să iau din adâncul ocean....
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
mângâie obrăjorii. Bucuria împlinirii rugii pe care o avea ticluită încă înainte s-o murmure cu ceva nazuri, aluneca cu pași ușori și lini, așijderea iuțimii cu care razele soarelui vor împresura și netezi degrabă crețul încruntării. Slobozi cu un oftat crispat și o bâlbâială încă încrâncenată, abia reținută, un refuz deloc ascuns, nițel răstit iar buzișoarele crude i se strângeau precum un fruct de piersică ce se împotrivea cu greu dezghiocării: -Întâi, să-mi spui o poveste! adăugă abia stăpânindu
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MIROSUL DE MIR... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului 26 Octombrie 2016 „Poezia ta miroase-a mir!” Ce sfânt era oftatul tău, copilă, Curată și ne-scrisă ca o filă Pe care n-am uitat să o admir! În clipa dintre noi și veșnicie Îți mai aduci aminte ce ți-am spus Aproape de-adevăr, acolo sus? Și trupul tău miroase
MIROSUL DE MIR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370976_a_372305]
-
la doctorul de familie pentru efectuarea unui control de rutină. O săptămână mai târziu, aceeași familie, din nou în fața televizorului...însă fără ca cineva să privească vreo emisiune...O atmosferă grea însoțită din când în când de un scâncet și un oftat care sfâșia orice clipă de tăcere.. Michael, tatăl copiilor, este bolnav... Alzheimer... În timpul acelui control de rutină a fost descoperită această boală fatală... Întreaga viață a acestei familii s-a schimbat brusc. Nimic nu mai este așa cum a fost odată
ALZHEIMER... UITAREA VEŞNICĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370998_a_372327]
-
că-i mai pasă să ne mângâie și să ne răsfețe ?! Privirile mai caută doar urme cu întâmplările din viața-i toată. Ce amintiri voiesc ca să mai scurme, să tulbure trăirea fără pată? Durerea-nvăluie,iar pieptul geme în chinul și oftatul neîncetat. De ce a trebuit ca EL să cheme mult prea devreme suflet bun,curat Glasul său cald venea cu alinarea la oricare necaz,sau întristare, cum pentru toți își folosea răbdarea ca un balsam pe rana care doare Vezic-a plecat
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
Pierdut în lume, Se pregătea să plece către Rai, Copil pribeag ce nu primise nume, Ci doar durere multă-n scurtu-i trai... În pumnișorul mic strângea cearșaful, Ce nu-i fusese casă și nici leagăn. Privea spre cer, nu-nțelegea oftatul, Al sufletului meu, amarnic geamăt. Priveam cu ochii-n lacrimi micul suflet, Ce-și întindea privirea spre lumină. Nu-nțelegeam, nici nu puteam să cuget, La viața ce-ncepuse și tocmai se termină... Mă întrebam, plângând cu lacrimi grele, Cu
ÎNGER TIMID de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369994_a_371323]
-
urmărește scurgându-se hipnotizant pielea cu solzi colorați ai reclamei răcnitoare șuierătoare comandând străzii coloană de trupuri în transă purtate cu grija cuvenită recipientelor cu TNT cu privirile-n perpetuum mobile după alt chilipir și peste toate se simte adierea oftatului ușurat - ca după dezlegare - dintr-o singură expirație a unui singur plămân PENTRU CĂ MERITAȚI! Referință Bibliografică: PENTRU CĂ MERITAȚI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate
PENTRU CĂ MERITAŢI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370049_a_371378]
-
a nu știu câta oară Din altă rană, născută ca să doară, Și am atins lumina cu-o privire Ce-a așezat în mine tot iubire. Azi m-am născut doar pentru tine Să te respir profund în mine Și prin oftat și prin suspin În noua viața plină de venin. Azi m-am născut ca să trăiesc Prin tot ce simt și ce iubesc, Și de-oi muri și astăzi fără tine O să mă nasc, încă-o dată... mâine. Referință Bibliografică: Doar
DOAR PENTRU TINE de ANA SOARE în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370067_a_371396]