23,008 matches
-
nu s-a stins lumina, nu s-au întrerupt gazele și nici nu s-a delcarat alarmă de gradul zero, ca în '77, cînd Ceaușescu nu era acasă, ci într-o vizită la Madrid. Reacția de atunci venea cumva în oglindă după haosul din noaptea catastrofei din '77, cînd autoritățile intraseră parcă în pămînt. Iar mass media au tăcut pînă la întoarcerea lui Ceaușescu în țară. Atunci a devenit postul de radio "Europa liberă" marea vedetă mediatică a României. În tăcerea
Teste de sensibilitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12343_a_13668]
-
numai că noi preferăm, comozi, să activăm ziua și să dormim noaptea. Despre nașterea literaturii "pure" Anoir. Poésie et littéralité2) este o poveste în episoade a poeziei moderne, a crizei poeziei, care-l are ca punct de pornire pe Stendhal. "Oglinda pe care o plimbi de-a lungul unui drum nu reflectă în primul rînd lucrurile, ci cuvintele", spune Gleize la pagina 23. Al doilea episod al nașterii poeziei moderne este proza Raphael a lui Lamartine - 1849. Personajul Raphael este un
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
acum, fiecare domeniu de reprezentare va fi legitimat prin propriile coduri, strategii și politici. Ierarhia nu dispare, ea își schimbă doar criteriile: literatura, de pildă, este literatură numai dacă se ocupă cu experiența literală, dacă nu se mai pretinde o "oglindă plimbată de-a lungul unui drum". Poezia este cea care-i conferă noii literaturi identitatea, poezia care debordează granițele unui gen literar, echivalentă cu ființa literaturii - așa cum Daseinul este echivalentul ființei umane. Dacă vorbim despre literatură, vom vorbi automat despre
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
văd numai pe mine,/ ne suprapunem atât de perfect/ încât nimeni nu ne poate zări deodată/ și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia/ de unde putem fi zăriți amândoi." și iată și primele versuri ale poemului similar în temă Această oglindă: "Între noi doi/ această oglindă moale, nesigură/ astfel înclinată încât/ eu nu mă văd/ și tu nu te vezi/ dar te văd/ și mă vezi,/ ochii ni se întâlnesc/ și ni se încleștează/ în zarea ei argintie." Întregul volum este
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
suprapunem atât de perfect/ încât nimeni nu ne poate zări deodată/ și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia/ de unde putem fi zăriți amândoi." și iată și primele versuri ale poemului similar în temă Această oglindă: "Între noi doi/ această oglindă moale, nesigură/ astfel înclinată încât/ eu nu mă văd/ și tu nu te vezi/ dar te văd/ și mă vezi,/ ochii ni se întâlnesc/ și ni se încleștează/ în zarea ei argintie." Întregul volum este centrat pe metafora mării agitate
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
a fi politicos, circumstanțial, înțelegător și îngăduitor, numai pentru că circumstanțele politice au fost și sunt ingrate, insurmontabile. E oare decent să-mi exprim aceste temeri și acest scepticism? Nu știu. Dar cred că e onest. Literatura basarabeană este, pentru mine, oglinda unei drame a conștiinței naționale. Dar este și o dramă a neputinței estetice, a carenței de expresivitate și de universalitate. Din nefericire, literatura basarabeană nu e mai mult decât o literatură regională, cantonată într-un orizont tematic, problematic și stilistic
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
Arghezi. De parcă s-ar lua, în materie de gust artistic, la întrecere cu ilustrul său părinte. Iată trei modificări din Fabula: a) în ediția din 1959, versul 30 se citește: "Că te vezi, după poreclă, în Esop ca-ntr-o oglindă". "Târâirea" sunetului o ("o oglindă") l-a făcut pe Tudor Arghezi să schimbe versul: "Că te vezi, după poreclă, în Esop, ca în oglindă"; b) versul 39 se citește, în ediția din 1959: El ajunse-o marfă vie și din
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
în materie de gust artistic, la întrecere cu ilustrul său părinte. Iată trei modificări din Fabula: a) în ediția din 1959, versul 30 se citește: "Că te vezi, după poreclă, în Esop ca-ntr-o oglindă". "Târâirea" sunetului o ("o oglindă") l-a făcut pe Tudor Arghezi să schimbe versul: "Că te vezi, după poreclă, în Esop, ca în oglindă"; b) versul 39 se citește, în ediția din 1959: El ajunse-o marfă vie și din târg în târg, vândut", dar
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
din 1959, versul 30 se citește: "Că te vezi, după poreclă, în Esop ca-ntr-o oglindă". "Târâirea" sunetului o ("o oglindă") l-a făcut pe Tudor Arghezi să schimbe versul: "Că te vezi, după poreclă, în Esop, ca în oglindă"; b) versul 39 se citește, în ediția din 1959: El ajunse-o marfă vie și din târg în târg, vândut", dar în Scrieri și în Versuri (1966): El ajunse-o marfă vie și, din bâlci în bâlci vândut"; c) versul
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
acesteia? în romanele lui Camil Petrescu întîlnim trei tipuri de erotici, între care se țes relații de complementaritate sau de sinteză. Ștefan Gheorghidiu ilustrează Erosul primar, fenomenul pasional aproape fără rest, deoarece autoscopia sa nu e decît o punere în oglindă expresivă prin însăși tensiunea obiectului ce se oglindește. Sangvin, gelos, suferind la culme contrarietatea, poate fi raportat, firește, la "cristalizarea" stendhaliană și în genere la Eros ca "boală", obsesie, monoideism. E vorba de Erosul obștesc care instituie o imagine cultică
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi purtătoarele unor înțelesuri secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își schimbă deseori tonalitatea, nivelurile discursului sunt multiple, registrele variază. Enunțurile par formulate în oglindă, iar afirmațiile lasă impresia subliminalului. Textul este un joc serios, practic fără reguli și limite, căci câmpul de manevră textuală este multidimensional, deopotrivă în spațiu și în timp. În eseul Poezia de după poezie, Emilian Galaicu-Păun scrie: " În mod inevitabil, anumite
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
poartă în transa teatrului. Alchimistul și foițe de aur, scoici mici și vorbitoare prinse pe rochia albastru metalizat a Fatimei, Chira Chiralina - instantanee de grup și portrete în sepia, turbane și alambicuri cărate în spinare, corsete la vedere, un chioșc, oglinzi, amor, vînzoleală, povești, Baal și tehnica cool a modernității, a pierzaniei și a degradării teribiliste, Oblomov și divanul lenei, costume spectaculoase care îmbracă ratarea, zeci de perne umflate în ritualurile dinamice ale unei femei simple, zgomotul pașilor pe butucii de
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
decît dezvoltarea uneia, esențială, care să concretizeze mesajul, să-l ordoneze. Construcția barocă devine obositoare, se încep multe căi, se apucă multe fire și puține sînt conduse pînă la capăt. E o filozofie întreagă pe scenă, simbolistica oglindirii și a oglinzii, sufletul vîndut în schimbul iluziei că tinerețea este veșnică, budoarele luxoase ale plăcerii și voluptăților, rama aurie, prețioasă care închide corporalitatea poleită a adorației, halatele ŕ la japonaise, opulente, purtate în intimitatea locuințelor. La fiecare palier al spectacolului se adaugă, nu
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
extraordinare, nasc imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm, unul dintre pereții unui spațiu, fie el cameră, salon, teatru se luminează uneori emoționant, desenînd ipostaze ale iluziei florale a paradisului. Jocul cu transparențele și opacitățile, cu oglindirile, cu succesiunea de oglinzi care glisează la vedere și aduc sau iau personaje, povești, situații, care separă și definesc spații de joc, întărește ambiguitatea textului, estompează, uneori, ca un văl, pulsiunile unui erotism cu legături primejdioase: bărbat-bărbat, femeie-bărbat. Și se susține extraordinar în spectacol
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
tendința stufoasă a abordării exhaustive. Spectacolul pierde, cred, din această pricină, în special în partea a doua, redundantă, obositoare. P.S. Rar am văzut în ultimul timp un program de sală atît de rafinat, o prelungire elegantă a ideii de tablou, oglindă, oglindire.
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
fi, căci unul e mort, iar celălalt în viață, cel puțin până la finalul filmului), pe cine interpretează Sergiu Nicolaescu? Fantomă nu e, deși îi mărturisește Anei Criveanu (Imola Kezdi) că el "nu există": mănâncă, doarme, face baie, se vede-n oglinzi și la sfârșit se și sinucide! Să fie atunci un impostor care se dă drept prințul Morudzi? Iarăși imposibil, din cauza flashbackurilor, din cauza fantomelor care-l vizitează ca să-i facă reproșuri pentru modul în care le-a tratat în tinerețe, ca
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
are arta românească. Astăzi, din păcate, nu putem dovedi că sîntem buni profesioniști, autentici și prezenți în contemporaneitate, chiar dacă, în principiu, am fi. Și nu putem dovedi, pentru că nu folosim instituțiile care contează în această ecuație. Putem să spunem în fața oglinzii că sîntem geniali pînă ni se înroșesc coardele vocale, dar trebuie să-i convingem de acest lucru și pe cei ce trăiesc în afara budoarului în care facem noi vocalize. Pentru asta avem nevoie de o legislație rațională și stabilă, de
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
despre greutățile tranziției, de parcă noi am fi vinovați pentru incompetența partidelor de la guvernare. Nici unul nu și-a dat demisia, recunoscându-și falimentul � decât atunci când s-au cuibărit la sânul partidului pentru care, de fapt, jucaseră în culise. Ei sunt, în oglindă, imaginea miniștrilor și-a parlamentarilor posesori de jeep-uri nichelate. S-a tot vorbit de salariile profesorilor, dar n-am auzit o vorbă despre salariile liderilor sindicali. Tare mi-e teamă că în ziua când vor fi obligați să și
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
un fel de arhitectură serialistă realizată din chipuri. Dar nici nu este vorba de mai multe portrete, adică de mai multe personaje sugerate prin fizionomie, ci de același portret care intră într-un ciudat proces de reverberație. Ca într-o oglindă cu mai multe niveluri, un chip unic se distribuie în nenumărate registre, iar fiecare dintre ipostaze trăiește cumva autonom, în propriul său spațiu de referință. În această perioadă, spre sfîrșitul vieții, Hans Mattis Teutsch pare preocupat de existența unor lumi
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
din artele plastice. Eul spus de scriitor este în opoziție cu imaginea pe care o are lumea despre el: scrisul la persoana I scoate la iveală acel ego pe care nu-l vede nimeni, pe care nu-l prinde nici o oglindă, la care are acces numai cel care scrie. Scriitorul arată, așadar, în autoportret, un eu al său, necunoscut tuturor celorlalți, un eu orgolios și tiranic ascuns sub masca timidului sau un eu vulnerabil și chinuit ascuns de o personalitate intimidantă
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
iau prizonieră cînd îl privesc. În autoportretul pictorului lucrurile stau exact pe dos: el își caută acea imagine pe care o știu și o văd toți, cu excepția lui însuși. Ca să o vadă și el, ca ei, are nevoie de ajutorul oglinzii, metafora ochilor publici. Scriitorul fuge de oglindă, pictorul o caută. Oglinda, mai presus de orice, oglinda este maestrul nostru", spunea Leonardo. Poate de aceea volumul cu este învelit într-o supracopertă cu luciu metalic. Înainte de a deschide cartea sau după ce
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
pictorului lucrurile stau exact pe dos: el își caută acea imagine pe care o știu și o văd toți, cu excepția lui însuși. Ca să o vadă și el, ca ei, are nevoie de ajutorul oglinzii, metafora ochilor publici. Scriitorul fuge de oglindă, pictorul o caută. Oglinda, mai presus de orice, oglinda este maestrul nostru", spunea Leonardo. Poate de aceea volumul cu este învelit într-o supracopertă cu luciu metalic. Înainte de a deschide cartea sau după ce a închis-o, iubitorul de artă are
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
pe dos: el își caută acea imagine pe care o știu și o văd toți, cu excepția lui însuși. Ca să o vadă și el, ca ei, are nevoie de ajutorul oglinzii, metafora ochilor publici. Scriitorul fuge de oglindă, pictorul o caută. Oglinda, mai presus de orice, oglinda este maestrul nostru", spunea Leonardo. Poate de aceea volumul cu este învelit într-o supracopertă cu luciu metalic. Înainte de a deschide cartea sau după ce a închis-o, iubitorul de artă are în față un al
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
acea imagine pe care o știu și o văd toți, cu excepția lui însuși. Ca să o vadă și el, ca ei, are nevoie de ajutorul oglinzii, metafora ochilor publici. Scriitorul fuge de oglindă, pictorul o caută. Oglinda, mai presus de orice, oglinda este maestrul nostru", spunea Leonardo. Poate de aceea volumul cu este învelit într-o supracopertă cu luciu metalic. Înainte de a deschide cartea sau după ce a închis-o, iubitorul de artă are în față un al 501-lea autoportret-surpriză: al său
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
nostru", spunea Leonardo. Poate de aceea volumul cu este învelit într-o supracopertă cu luciu metalic. Înainte de a deschide cartea sau după ce a închis-o, iubitorul de artă are în față un al 501-lea autoportret-surpriză: al său. Și, pentru că oglinda din copertă nu e perfectă, ci mai degrabă ca apele în care s-a zărit Narcis, își zărește și el chipul cu acele trăsături pe care le-ar ajusta o mînă de pictor, în așa fel ca, totuși, chipul reflectat
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]