3,226 matches
-
perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul pădurii de argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar eu știam că era al meu, așa cum uneori în vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari, pomeții proeminenți, liniile gurii aproape indescifrabile. Iată o făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în cristalul biroului până acum. Nu și-a surprins această latură a lui ascunsă, umbroasă, spectrală. Nu a mai avut timp de la o vreme pentru sufletul lui. Când era mic și uita de el în fața oglinzii, simțea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bufanți ai nopții lăsați pe șolduri, refuza să apară. Un câine întârziat, mușcând vânjos aerul, lătra în semicerc de la stânga la dreapta. În seceta verii, copacii orașului își cereau dreptul la moarte. Mamă, de ce m-ai născut, când tu te oglindești acum în mine și tinerețea mea se veștejește ca tu să te hrănești cu ea, să o dăruiești nenumăraților bărbați, deși ei întrebau unde e Mioara, eu sunt Mioara, fără să știe că vampirul e Mama, iar victima zace ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bucată cu bucată, tu erai mirele meu format din fiecare amant în parte. Mama dorește, așa cum e mumificată de mine în piramida vie pe care eu o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu-se în mine, că ea e Mioara Alimentară, pe care o speria atunci când era mică, am să te înec în Dunăre, ca pe puii de pisică scufundați de tine în butoiul cu apă, câte necazuri mi-ai adus, toți profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau mângâindu-și sânii și șoldurile, provocator, neștiind că sunt provocatoare, unele căutând să-și aranjeze părul răvășit, alungând mecanic un fir de praf efemer, neștiind că sunt efemere, căutând cu ochii un sprijin material ce le-ar fi putut oglindi frumusețea, neștiind că sunt frumoase, în jurul lor razele soarelui țeseau un curcubeu compus din străluciri verzi sau albastre sau negre ale ochilor din lumina verde sau albastră sau neagră a gândurilor din portocaliul cu zimți roșii strălucitor al poftelor sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
verde deja Năsuc își pregătea sprintul. La primul fluier era deja înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea 3 minute în gară, își lua viteză, Năsuc și Samaliot erau deja beți. Profesorii puneau clătinarea lor oglindită în retrovizoarele uriașe pe seama nețărmuritelor intersecții ale destinelor care puteau tulbura pe oricine, darămite pe niște gunoaie cu ochi de pe marginea liniei. Singura care saluta ca o oligofrenă, atât Luna, Soarele, umbrele, vidul, fluierele și nesfârșirea de trenuri, era Any
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și un Intercity! îl încurajă Prunilă pe amicul său. Nilă ridică mâna și un tren din viitor cabră, scrâșnind din copitele de oțel spre mirarea (oglindită în toate retrovizoarele trecutului, fragmentat în trecuturi și în cele ale viitorului, fragmentat în viitoruri mai mici) mecanicului, care clătină din cap spre poeți și împinse maneta în sus pentru deblocarea frânelor. Ajutorul său învârti roata de metal, puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din ochiul meu ciudat și invizibil, ascuns, nu dispăruse. Nici șalul galben de la gîtul profesoarei mele favorite nu se Îndepărtase de chipul ei, nici halatul de doctor al dascălului Sorin Secășan și nici pantofii lui roșietici, lucitori de te puteai oglindi În ei, nu-și schimbaseră stăpînul. Colegii mei, la rîndul lor, nu-și Înlocuiau Îmbrăcămintea de la o zi la alta, dar ei măcar erau supușii uniformei școlare. Totuși, parcă-i vedeam jucîndu-se cu aceleași obiecte: unul cu un briceag, altul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nici coada de fum și nu zăresc nici Dunărea. Trebuie să fie și ea prin părțile astea, un rîuleț Încă, un „rivulus“, cum tot spui tu. Și e păcat că nu zburăm mai jos ca să vedem castelul din Sigmaringen. Se oglindește În Dunăre, din cîte știu. Ai văzut? Și regii României provin tot de aici, nu numai șvabii Sătmarului... Dar uite: cornul din stînga al melcului e despicat spre capăt! Poate că am o iluzie optică, dar să știi că așezările
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de inten si tatea amintirii, nu de contactul cu modelul. Lanțurile de cris tale rupte, Împrăștiate, așchiile, pulberile, lăcrămările lor rănite, oglindind un cer de demult, conțin nu tocmai culori, ci emit nuanțe și penumbre cromatice care nu mai există sub soare, s-au format la fața locului prin amestecuri endogene haotice, În absența luminii. Dar imaginile despre care Ruby vorbește pot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Știați că și pietrele au îngerii lor?" Așa își începu bătrânul povestea. Era o după-amiază senină de vară, soarele luneca spre asfințit și, până departe, apa lacului strălucea vălurind lin, până la poalele muntelui. Lacul fusese dintotdeauna aici îmi spuneam ca să oglindească brazii, să zboare deasupra lui păsările și, mai ales, să ne dea nouă răcoare vara, apă rece cu parfum de cetină, pește bun și dulce în vacanță. Dar nu fusese așa. Bătrânul spunea că la început, pe când stră-străbunicul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
strigase el) probabil că, dacă spusese așa, erau toți rudele lui, altfel de ce s-ar fi zbătut atâta, și că..." "Bine, am înțeles! o fi așa cum spui tu continuă spinul. Da'..." "Stai, că n-am terminat ! suspină cicoarea. M-am oglindit odată în ochii minunat de albaștri ai unui băiețandru. Mă uitam fix în ochii lui, cu toate petalele mele, fiindcă nu știam dacă sunt numai albaștri, numai verzi sau și albaștri, și verzi, când, deodată, mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-a părut, Petrică. Da’ mai știi?” Tocmai atunci a ajuns la noi zgomot clar de locomotivă, care pleacă de pe loc cu greutate În spate. Zgomotul a venit de undeva din stânga. Tensiunea pe care o strecura Petrică În povestire se oglindea cu limpezime pe chipurile celor din preajmă. A continuat pe același ton: „Treaba Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară printre care fumuri subțiri și înalte se întrezăreau și răspântii finuțe, tremurate. Existau și livezi, smocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat se abate pe la ale noastre case, transpirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sa, ca nenăscută, ca fiind în iubire neterminată, ca fiind concepută de iubire. Toată acea gingășie nu o părăsește, lebăda nu trăiește, ea se iubește. Așa și eu, eram singură pe scenă, dar știam că Angi mă iubește și mă oglindeam în iubirea lui, care mă făcea să mă iubesc și mai mult. În pauză mă dusei la camera costumelor. Eram toată transpirată și aveam nevoie să-mi refac machiajul și să-mi trag sufletul. Profesoara își întregi trupa și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Fără glasul rațiunii ne-am dezbina în mii de bucățele. Natura a avut grijă de toată suflarea de pe pământ. Omul, care a putut să depășească programul genetic e mai liber. Nebunia dacă a atins paroxismul se vindecă prin anulare. Ne oglindim în primele senzații! Raportăm totul la ceea ce știm noi. Și ce știm? Mintea controlează trupul. În ea este tot ceea ce noi avem în codul genetic. și mintea se controlează cu ea însăși. Bon. Vous connaissez votres affaires, je connais les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu arma, însă nu trăsei, așa că mi-o luă din mână. Și mă plesni pentru cum putea să se termine rău totul. Acum stă lângă mine și facem o înțelegere. Cât îmi place să zâmbesc! Și acum îmi zâmbesc mie, oglindindu-mă în ochii lui. Ce priveliște încântătoare. · · · · În zilele noastre, Iași, Alexandru. El mă jigni cu dispreț, furie și nedreptate. Eu mă săturasem de toate, știam că nu dă doi bani pe mine, că nu are idee ce impact au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de băț, glumea Silvia. Nu chiar așa, dar cu avionul ajungi în două ore. După ce și-a cam aranjat tot ceea ce trebuia să ia cu ea, Cecilia și-a făcut un duș, s-a îmbrăcat frumos,s-a aranjat tot oglindindu-se. — Unde te duci de te faci frumoasă? a întrebat-o Leni. —Să mă întâlnesc cu Matei ca să-mi iau rămas bun. El nu știe că pleci? — Nu are de unde să știe că și eu abia am aflat. — Îmi pare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ferm la exemple cunoscute din spațiul apusean. Mai mult, veți observa că două stiluri subîntind textura acestei cărți: unul eminamente concis, ironic, implicit eseistic, altul (probabil, mai seducător) preponderent baroc, metaforic, implicit artistic. Acest fapt este, și el, menit a oglindi esența gândirii nipone, informate simultan de un realism lucid și de un lirism voalat, de raționalitate cvasi-științifică și de empatie estetică. Pentru a păstra particularitățile stilistice ale fiecăruia dintre noi doi, precum și pentru a potența diferențele de poziție auctorială, am
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ștefăniță Lupu, pentru a-i pedepsi ambițiile de mărire, poruncise să i se scurteze nasul). Acum, să trecem la lucruri ceva mai serioase: nivelul de educație și de pregătire profesională în Japonia medievală și în Țările Române moderne, așa cum este oglindit acesta de cele două romane. "Era o zi menită a te face să te întorci cu gândul la epoca de glorie a universității", scrie nobila prozatoare niponă (care, să reținem, constata un declin al procesului deja în anul 1000). "Oameni
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vorbesc pe această temă sunt pe deplini conștienți de sensul negativ purtat de componenta femeie în diferitele ideograme în care apare. Iar străinii care învață kanji și intră în contact cu societatea japoneză nu pot scăpa tentației de a descoperi, oglindite în străvechile desene, obiceiuri, modele comportamentale și fragmente ideologice din viața de zi cu zi a Japoniei moderne. Despre aceasta însă, mai târziu. Pentru moment, să lăsăm creioanele jos, să punem foile cu desene deoparte, să uităm că, de pe albul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și Martin Walser în ultimul său roman povestește despre cum Goethe, la șaptezeci și patru de ani, se îndrăgostește pasional de o femeie mult mai tânără, pasiune care eșuează la limitele ridicolului. Este o istorisire în care Martin Walser se oglindește? Ori a amânat în mod definitiv Gretchenfrage din Faust de Goethe întrebarea pe care Margareta o adresează lui Faust: "Ce crezi despre religie?". Întrebarea mea de fond atunci nu era despre religie, ci despre comportamentul meu față de viață. Cum pot
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anotimpurilor sau a momentului zilei: Österberg chiar în centrul orașului și pe fundal Schwäbische Alb. La fel și locul natal din Elveția, priveliștea Alpilor și, printre coline, lacul Sempach a cărui întindere se supune celei mai slabe adieri de vânt, oglindind cerul și schimbându-și constant înfățișarea și atmosfera. Fiecare are propriile experiențe legate de natură, care se imprimă în adâncul memoriei. Îmi voi aminti toată viața prima dată când, în timp ce schiam pe muntele Weissfluhjoch la Davos, într-o zi splendidă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lungi, măsurați, prin sălile sacre. Țineam brațele și mâinile la spate, iar privirea mea se rotea cu o sensibilitate intimă printre vizitatori și opere de artă. îmi cumpărasem taloane pentru pantofi, pentru ca nici o durere a picioarelor să nu mi se oglindească pe față. Mă străduiam să fiu discret sau, mai precis, cea mai mare dorință a mea era ca oamenii să mă poată privi ca și cum eu însumi aș fi fost unul dintre tablouri. Deseori mă alăturam grupurilor cu ghizi. Din explicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]