2,453 matches
-
pe acolo într-un basm? Tot ce vezi împrejur înmănunchează liniile unui punct de fugă, unde se unesc toate cele câte se află pe pământ și se îngemănează. Ștefan zâmbi acestui gând al său, păși peste pragul fânarului în noroiul ogrăzii, răcorit deasupra și călduț înăuntru, în care i s-au cufundat picioarele și privi cum printre degetele picioarelor lui trece pământul ca o pastă înălțându-se în fâșii molatece și zâmbi, plăcându-i cum trece pământul printre degetele picioarelor lui
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
iute în sine și se ascunse după colț, ca să nu-l vadă tătâne-său și să-i spună cine știe ce vorbă de ocară, căci stolnicul, călare, pornise cu flăcăii spre sat și Ștefan privi cum copitele cailor se afundă în pământul ogrăzii ca într-un mâl și cum din copite sunt aruncate bucăți de noroi împrejur. Se scutură. Unde se ascunsese, sub streașina șurii, lângă urzici, îi cădeau pe spinare picuri de apă și Ștefan sorbi aerul printre dinți, de parcă apa ar
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
le făcea în locul doicii tatălui său, de când doica îmbătrânise, se îngrășase peste poate și o lăsase vederea și era atât de înceată, încât nici pe scaun nu putea sta, ci mai mult întinsă pe pat și totuși, când ieșea prin ogradă uneori, lui Ștefan îi părea că e un glob de păpădie ușor, imponderabil. Luciia desfăcuse o fașă, o încălzea lângă cuptor, ca să-i panseze antebrațul, dar Ștefan privind fașa, începu să se creadă iar prunc, urcă în pat și se
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
termină și se ridică în picioare vădind că vrea să plece plutind, Ștefan sări în picioare, își trase nădragii și cămașa uscate și cam scorțoase pe el, dar în fugă, fără să se încheie și auzindu-l pe Burcuș în ogradă, hau-hau, ieși valvârtej și afară soarele se rotea ca o roată zimțată în cer, măcinând albastrul într-un pospai cernut asupra pământului ca o lumină. Și apoi soarele se făcu aidoma unei urechi, pentru că Ștefan păstra în minte urechile Luciiei
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Undeva spre dreapta e o ulicioară Când înfloresc pomii, parcă-i un regal. Iarba e mai verde ,aerul mai tare Și privighetoarea cântă mai duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
-i dor de satu-n care m-am născut, De școala veche și de bătrâna-nvățătoare, De-al meu abecedar, misterul unui început Și de copiii-n uniformele de sărbătoare. Mi-i dor de casa copilăriei mele, De mărul mare din ogradă, De romanița cu luciri de stele Și de cocoșii puși mereu pe sfadă. Mi-i dor de iasomia din grădină, De trandafirii, ce-i udam cu drag, De liliacul, de pufușorul de sulfină Și de măicuța, care m-aștepta în
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
dorMi-i dor de satu-n care m-am născut,De școala veche și de bătrâna-nvățătoare,De-al meu abecedar, misterul unui începutși de copiii-n uniformele de sărbătoare.Mi-i dor de casa copilăriei mele,De mărul mare din ogradă,De romanița cu luciri de steleși de cocoșii puși mereu pe sfadă.Mi-i dor de iasomia din grădină,De trandafirii, ce-i udam cu drag,De liliacul, de pufușorul de sulfinăși de măicuța, care m-aștepta în prag.Mi
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
avut, derbedeule! De acum încolo dracii te vor juca cum vor ei. - Ha, ha, ha! Am să ți-i trimit înapoi plocon să te speli cu ei pe cap! Să-i folosești în loc de leșie și săpun! - Vei veni târâș până la ograda mea să-mi ceri iertare! - Babo! - se enervă Valdescu, știu că faci vrăjitorii și umbli cu necuratul, dar eu unul nu cred în așa ceva și când nu crezi nu ți se întâmplă nimic rău. - Vei simți pe propria piele! - Dacă
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
afurisită din satul vecin care se ciondănea cu sătenii din motive neîntemeiate. - Lasă băiatul în pace! - sări Leta lui Mandache. Toată lumea știe că mergi tiptil pe lângă gard, seara pe negură, ca nu cumva să te vadă careva și intri în ograda vrăjitoarei. De ani de zile îți face de măritiș și degeaba! Nici prostul satului nu se uită la tine că ești acră la mațe cu vecinii. - Făăă, te dau în judecată pentru calomnie! - Vom depune tot satul mărturie împotriva ta
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
zgomote sinistre răzbătură de afară. Tinerii pluteau pe aripile visului, undeva între bolta înstelată și plaiurile mioritice, ca într-o grădină de rai cu valuri de verdeață și flori multicolore ce răspândesc în jur un parfum amețitor. Dar atmosfera din ogradă se tensionă și deodată calul necheză, păsările din coteț se agitară, vaca mugii, oile și berbecii behăiră iar câinele se repezii schelălăind de la poartă la pridvor. Pătru auzi zarva prin somn și întredeschise ochii. Lumina de la lampă pâlpâia agitată aruncând
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
femeii. Aceasta îngrozită se ținu scai după el. Din prag cu pușca în mână somă: - Sarsailă, mai ești aci? - și descărcă în aer un foc de armă de răsună ulița satului. Urmară câteva minute de liniște mormântală, Deodată cocoșul din ogradă bătu din aripi și cântă. - Dacă ne cântai mai de vreme plesnea împielițatul! - rosti soțul. Hai la culcare că am scăpat de musafirii nocturni! Până la ziuă mai sunt câteva ceasuri. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - O viață nobilă, undeva între Carpați
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
țuică de-ți lua gura foc, iar femeile gustară un vin roșu cu aromă de tămâioasă regală. Încet, încet, tinerii se acomodară noii situații. - Părinte, începu femeia cu un ușor tremur în glas, noaptea trecută sperietoarea satului ne-a călcat ograda... La această veste Popa Ștefan se schimbă brusc la față și rămase cu furculița în mână ca împietrit. - Am tras două gloanțe după ea. La primul foc am vrut s-o sperii, dar împielițata nu s-a sfiit de avertismentul
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
puseră tămâie pe jarul din sobă și-și continuară rugăciunile cu inimile înfricoșate. De afară răzbatu un vuiet, ferestrele plesniră în cioburi, ușa cea nouă se făcu țăndări, acoperișul se zgâlțâi puternic, iar țiglele săreau prin aer și pocneau în ogradă ca niște artificii. Într-o criză nervoasă, Pătru smulse pușca din cui. Instantaneu Elena se năpusti asupra-i: - Nu, Pătrule! Nu trage! - Am să-i ucid! - Potolește-te! - țipă încercând să-i smulgă arma. Nu poți împușca un duh! - Trage
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
dea de bănuit cotoroanței de planul lor. În curând seara se așternu liniștită peste întreaga comunitate. Aproape de miezul nopții, ca la un semnal nevăzut, se adună cu mic cu mare la procesiunea de exorcizare a localității. Gospodarii aprind focuri în ogrăzi, apoi ies pe ulițe cu făclii și lumânări aprinse, cu icoane și cruci. Din toate părțile se strâng pe drumul principal bărbați și femei, tineri și bătrâni. În fruntea lor, preotul rostește rugăciuni către Domnul și stropește în dreapta și în stânga
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
zvârcolesc prin nisip. Deodată, „hârșc” și capul îi cade în colbul bătăturii, iar trupul se rostogolește zbătându-se neputincios. Ochii îi sar din orbite și degetele de la palme parcă-i caută pe jos. Câteva zvâcnituri și rămășițele trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap, își pune coasa pe umăr și
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
cât și prin ingenioasa lor arhitectură; sunt mori „de mână”, mori de apă cu construcții fixe pe malul râului sau plutitoare, mori de vânt, dar și o moară cu cai din județul Timiș, cu o interesantă istorie: în 1977, în ograda lui Petre Wischet din localitatea Sânpetru - Timiș au fost descoperite elementele definitorii ale unei astfel de mori datând din 1829, pe baza cărora a fost reconstruită integral, cu sprijinul muzeului de profil din Belgrad. Aces tip de moară era specific
Agenda2005-40-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284282_a_285611]
-
gustarea de prânz, am ridicat tabăra, ne-am îmbarcat... iar în drumul de întoarcere, la marginea satului, ne-am oprit la casa unei femei bătrâne. I s-a spus că Marele Voievod Mihai și colegii săi vor să-i îngrijească ograda... ne-am scos uneltele și ne-am apucat de lucru: unii dintre noi am măturat curtea, alții au reparat gardul și au curățat șanțul din fața casei. Apoi i-am tăiat lemnele... Se terminase o zi de școală, dar cercetași fiind
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
ceea ce începe cu o glumă se poate într-o clipă transforma într-un obsedant iureș al suspiciunii: copilul crescut până la o anumită vârstă, este sau nu al tatălui prezumtiv? Se spune din bătrâni că mărul căzut din pomul vecinului în ograda de alături aparține celui care l-a ridicat. Într-un fel confirmă și legea. Doar că relația pasageră sfidează legea... Numai în 2004 s-au solicitat 53 de teste ADN pentru tot atâția tați din 5 județe, cu toții cu îndoiala
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
-i dor de satu-n care m-am născut, De școala veche și de bătrâna-nvățătoare, De-al meu abecedar, misterul unui început Și de copiii-n uniformele de sărbătoare. Mi-i dor de casa copilăriei mele, De mărul mare din ogradă, De romanița cu luciri de stele Și de cocoșii puși mereu pe sfadă. Mi-i dor de iasomia din grădină, De trandafirii, ce-i udam cu drag, De liliacul, de pufușorul de sulfină Și de măicuța, care m-aștepta în
MI-I DOR de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385118_a_386447]
-
calendar ortodox. De creștini e prețuită Icoana cu Drepții Împărați. Iar ziua-i sărbătorită De cei ca Sfinții botezați. Nimic nu se muncește, Că va ploua cu grindină. Iar mana pârjolește Legumele din grădină. De ulii sunt atacate Păsările din ogradă. Iar viile sunt prădate, Când credința-i încălcată. Călătoare-i primăvara, Că pe dealuri și coline, Prin cireși colindă vara Cu ciorchini de rubine. Că e început de vară, Cu-a vremii repetare, Puișori de păsări zboară Și lasă cuiburi
SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385157_a_386486]
-
Râvnita aveam ceva de mers. Cei peste 200 km se-așternură plăcut în fața mea și-a lui URSUS. Mă visai adevărat Pegas pe 4 roți, accelerând spre dragele mele pacostioane! Aproape că nu simții ceasurile trecând. Când fusei în poarta ogrăzii de la Râvnita, stupefacție! Fetele lipseau. Mașina Lixandrei se odihnea în garaj, bine merçi. Era liniște. Pesemne că Nicole le invitase pe Cantemiriste la vreo plimbare și plecaseră și mirandolinele. Martie din post să lipsească! le tachinai în lipsă. Numai să
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
Și-au venit în goană norii, Apoi s-a oprit și vântul, S-a oprit și roata morii. Și în foșnet de mătase, În totală armonie, Au căzut din cer pe case Bucățele de hârtie. Și-au căzut și în ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384344_a_385673]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PROMISIUNE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului PROMISIUNE Omul cu căciula spartă A bătut la noi în poartă: - Dați-mi drumul în ogradă, Eu sunt omul de zăpadă! Cât o fi iarna să țină, Voi sta paznic în grădină, Mai târziu, în primăvară, Când se va-ncălzi pe-afară, M-oi topi în soare sfânt Și-oi pătrunde în pământ. Iar apoi, o
PROMISIUNE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384575_a_385904]
-
mișcare. „Unde o fi? La vreun vecin?... Dacă i s-a făcut rău?” Ca un uragan pătrunse disperat pe ușă. - Elena! Unde ești iubito? În camere nu era nimeni. Ieși din nou în pridvor, nedumerit. Calul îl privea curios din ogradă, neînțelegând ce are stăpânul de este așa speriat și aleargă disperat când în casă, când afara. „Probabil a uitat unde a pus ceva foarte important și îl caută de zor”, gândi animalul. „Băi stăpâne, tare aiurit mai ești! Ce cauți
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
coapte, Ori în iarba foșnitoare Privind luna visătoare? De ce toamna e pustie? Ce se-ntâmplă pe câmpie? Unde s-a ascuns albina? De ce s-a-ntristat grădina? De ce frunza se usucă? De ce are dor de ducă Chiar și rața din ogradă? Vine iarna cu...zăpadă! Referință Bibliografică: CE SE-NTÂMPLĂ? / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CE SE-NTÂMPLĂ? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382440_a_383769]