1,092 matches
-
Craiova, 1973; Evocări, postfață Darie Novăceanu, Craiova, 1980. Repere bibliografice: Pericle Martinescu, „Condicar de lume nouă”, „Reporter”, 1935, 75-77; Paul I. Papadopol, „Condicar de lume nouă”, U, 1936, 47; Alexandru Firescu, Un poet al revoltei: Eugen Constant, în Rezonanțe culturale oltene, Craiova, 1971, 79-88; Piru, Poezia, I, 77-78; Popa, Dicț. lit. (1977), 159; Firan, Profiluri, 210-215; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 276-278; Dicț. scriit. rom., I, 639-640; Faifer, Pluta, 71-74. F.F.
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
Din pricina firii sale dificile, B., care între timp se apropiase de cercurile socialiste, trece din slujbă în slujbă. Din când în când, își face apariția în salonul literar al Elenei Farago. Din 1936, figurează ca membru fondator în Societatea Scriitorilor Olteni, iar în 1946 avea să fie cooptat în Societatea Scriitorilor Români. Dar el, ca poet, nu mai avea nimic de spus. După debutul precoce din „Micul templier”, B. trimite versuri la „Fulgerul studențimii” și la „Revista copiilor și a tinerimei
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
articolele pe teme la ordinea zilei, o gazetărie de atitudine, degajată de atonia și întunecările liricii lui monocorde. Reportajele vădesc și simpatie, și compasiune pentru dezmoșteniții soartei. Broșura Pacea universală perpetuă (1935), încropită împreună cu Crăciun C. Dronca, dovedește că poetul oltean are acces la utopie. În notațiile critice pe marginea unor scrieri literare, el preferă textele de substanță „natural emotivă”. În comentariul, cu ton panegiric, Poezia lui Al. T. Stamatiad (1937), criticul de circumstanță își varsă năduful pe felul de a
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
București, 1942; ed. îngr. Al. Piru, București, 1971. Traduceri: Al. Kuprin, Iama, București, 1924. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, II, 282-297; Ralea, Scrieri, II, 203-206; Al. Bădăuță, „Răsărit”, G, 1928, 1; Eugen Ionescu, „Răsărit”, „Vlăstarul”, 1928, 3; Adrian Maniu, Un poet oltean, RP, 1928, 3052; M. Sadoveanu, „Răsărit”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XLVIII, 1927-1928; Al. A. Philippide, „Răsărit”, VR, 1929, 7-8; Constantin Fântâneru, „Pământul luminilor mele”, UVR, 1940, 32; Petru Comarnescu, „Pământul luminilor mele”, RFR, 1940, 10; Ion Șiugariu, „Pământul
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
de-un craiovean Ce nu-i pasă de sultan ? Auzit-ați de-un viteaz, Care veșnic șade treaz, Când e țara la necaz ? Auzit-ați de-un Mihai Ce sare pe șapte cai, De strigă Stambulul ,,vai” ? Spuie râul cel oltean Spuie valul dunărean Și codrul călugărean Câte lupte au privit, Câte oști au mistuit, Câți dușmani au prăpădit ! Poezie populară Cuvinte: Stambulul = fosta capitală a Turciei, azi orașul Istanbul a mistui = a distruge, a nimici MOȘTENIREA URMAȘILOR după Petru Dumitru
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
din secolul al XVI-lea, dar traducerea lor în românește și intensa lor răspândire s-au produs începând din secolul al XVII-lea. Cea mai veche traducere și prelucrare (după diferite „cărți slavonești” și „alte izvoade”) este aceea a călugărului oltean Mihail Moxa, din anul 1620. Acest „prim” cronograf însă nu prezintă un interes deosebit în cadrul discuției noastre, și aceasta din două motive. În primul rând, pentru că a avut, se pare, o răspândire redusă, necunoscându-se până în prezent decât trei manuscrise
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
romînă" Străini de origine romînă! Contradictio in adjecto. Străini cari nu știu altă limbă decât a noastră, cari sub orice regim se simt și se numesc români, cari au trecut din Oltenia în Banatul Severinului, acea veche posesiune a banilor olteni de unde până azi a rămas vorba ban. Bătrânul Mircea, Dei gratia Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus, împreună cu toți banii Basarabi erau străini de origine română. Străini de origină era, după maniera de-a vedea a d-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o absurdă promiscuitate. Din citirea izvoarelor istorice m-am convins că în decursul evului mediu, care pentru noi a încetat cu venirea fanarioților, n-am avut clasă de mijloc decât ca slabe începuturi și că această clasă - escepție făcând de olteni și ardeleni - e cea mai mare parte de origine străină. De aci abia am putut să-mi explic revoluția socială petrecută în zilele lui Cuza Vodă, al cărei apogeu e sub domnia lui Carol îngăduitorul. Este în realitate nimic mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de ieri - contra alor noștri s-au ridicat Domnul Tudor cu sătenii săi? Contra a lor voștri, v-am spus-o o dată și v-o repetăm ș' acum. La 18 martie 1821 Tudor intră în București cu 3000 de panduri olteni și trase la Emanuel Brîncoveanul. Iată ce zice în proclamația de la 20 martie același an: Așadar, ajungând și în București, care este capitala țării, și unde am găsit mulți boieri patrioți cari s-au găsit și se găsesc de aceleași
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de Roma nati (născuți la Roma). Administrația, cu dări în judecată și persecuții neauzite, a crezut de cuviință să-și atragă voturi pentru candidații ei. Tânărul St. Panait, cetățean proprietar în orașul Corabia, având vederi politice contrare guvernului, subprefectul plășii Oltenii de Jos, Gr. Leoveanu, cu reședința în Corabia, a crezut de cuviință să aresteze pe numitul, sub cuvânt că este condamnat la o amendă de 32 franci, și să-l trimiță la reședința județului, în Caracal, distanță de 40 kilometri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
gladiator de ocazie”, Nae Ionescu - „cruciatul de ceață”, Nichifor Crainic - „un popă de câmp” etc. Reușitele sunt diminuate de alunecări în manierism, alteori de disproporționate izbucniri pamfletare și îndeosebi de supralicitarea talentului unor părtași de idei și a majorității confraților olteni. Treptat, ocupându-se de ultimii, I. abandonează uneltele criticului pentru a deveni memorialist. Ipostaza aceasta se regăsește și în De la Porțile de Fier la Poarta sărutului, aici în alternanță cu aceea de reporter, în maniera lui Geo Bogza, însă fără
ILIESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
este și onomastica personajelor, care se cheamă Spirea Suflănlampă, Ioana Cotoibălan, Grigore Bibănac, Onică Dădălău, Umflănări, Toma Fâsnoc, Luță Ocățidă, Marin Zgâmboașă, Savu Găuriciu, Bică Bodârlău. Sunt nume pitorești, care amintesc de cele întâlnite în proza altor autori munteni sau olteni. În cadrele unui talent limitat, I. a adus o contribuție de neignorat la modernizarea prozei rurale. SCRIERI: Nuntă cu bucluc, pref. E. Lovinescu, București, [1936]; ed. pref. Marin Mincu, București, 1971; O daravelă de proces, București, 1941; Oameni degeaba, București
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
ecou în epocă. În „Crainicul” (Târgu Jiu, 1931), J. publică un fragment din Jertfa îngerilor, roman pe care îl anunța și în 1934 ca fiind „în lucru”. În 1935 îngrijește, împreună cu Sergiu Cristian și C.S. Nicolăescu-Plopșor, o antologie a scriitorilor olteni. Dacă în materie de teatru sau de proză încercările lui J. au rămas într-un anonimat cvasitotal, versurile n-au trecut neobservate, autorul obținând în 1942 și un loc doi la concursul de poezie al revistei timișorene „Fruncea”. Reunind poeme
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
îi plasează pe cei doi regi cumani în Țara Severinului, altfel spus în Oltenia de astăzi 11. Raționamentul lui are în vedere sosirea armatei cruciate din Ungaria spre sud care, în ochii istoricului român, trebuia să se facă pe traseul oltean. Un alt argument este de natură onomastică - referirea la „Vadul Cumanilor“ -, dar N. Iorga a relativizat importanța acestuia, arătând că actul medieval româno-slav care pomenește acest toponim evocă, de fapt, confruntarea armată de la Branicevo, din timpul lui Alexie Comnenul 12
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
București, 1967 (în colaborare cu Elena Lința); Ranko Marinković, Mâinile și alte povestiri, București, 1968 (în colaborare cu Voislava Stoianovici); Fodor Sándor, Mofeta, București, 1972; Kahána Mózes, Șase zile și a șaptea, postfață Lucian Cursaru, București, 1972; Nagy István, Nepoții oltenilor, pref. D.R. Popescu, București, 1972. Repere bibliografice: Sergiu Fărcășan, „Ana Nucului” - nuvelă de Remus Luca, „Scânteia”, 1953, 24 decembrie; Petru Dumitriu, Un prozator autentic, VR, 1953, 10; Lucia Olteanu, „Ana Nucului”, CNT, 1954, 8; Titus Priboi, „Ana Nucului”, „Tânărul scriitor
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
târziu, în Institutul de Editură „Ramuri”. Numele său este legat de cele mai însemnate inițiative culturale și literare craiovene. Apariția, în 1929, a numărului jubiliar al revistei „Ramuri” este una dintre acestea, ca și înființarea, în 1936, a Societății Scriitorilor Olteni. După o culegere de literatură populară, Verde și iar verde (1909), F. publică piesa în versuri Copiii nopții (1911), scriere modestă ca realizare. O altă lucrare dramatică, Visuri spulberate, a rămas în manuscris, ca și culegerea Poezii. Din vatra vechilor
FAGEŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286936_a_288265]
-
monografia „Ramuri”. 1905-1995 (1995), sunt dedicate revistelor și scriitorilor circumscriși sau legați, în diverse moduri, de spațiul cultural al Olteniei. Volumele De la Macedonski la Arghezi (1975) și Profiluri și structuri literare (1986) sunt, cum le anunță și subtitlurile (Bibliografia scriitorilor olteni și Fizionomii literare legate de spațiul oltenesc), sinteze bibliografice și de istorie literară „oltenească”. Autorul pornește de la premisele unui „specific oltenesc” în literatură, insuficient descris ori explicat. Se pomenește de „apetența pentru poezie” și de cele cinci trăsături prin care
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
de spațiul oltenesc), sinteze bibliografice și de istorie literară „oltenească”. Autorul pornește de la premisele unui „specific oltenesc” în literatură, insuficient descris ori explicat. Se pomenește de „apetența pentru poezie” și de cele cinci trăsături prin care Petre Pandrea definea „spiritul oltean”: tipul atletic, lăudăroșenia, complexul cobiliței, tendința migratoare, spiritul de echipă. În cazul unor scriitori precum Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, F. vorbește despre „complexul originii”. De la Macedonski la Arghezi este un dicționar de scriitori care „aparțin” Olteniei, atât criteriul
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
pref. Ovidiu Papadima, Craiova, 1976; Pe urmele lui Tudor Arghezi..., București, 1981; „Arhivele Olteniei” (1922-1943). Bibliografie (în colaborare), București, 1983; Profiluri și structuri literare, pref. Liviu Călin, introd. Const. M. Popa, Craiova, 1986; „Ramuri”. 1905-1995, Craiova, 1996. Ediții: Rezonanțe culturale oltene, Craiova, 1971; Corespondență. „Ramuri”, pref. edit., Craiova, 1973; Mihail Cruceanu, Lauda vieții, Craiova, 1987; Al. I. Amzulescu, Capodopere ale literaturii populare românești, pref. edit., Craiova, 2003. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „De la Macedonski la Arghezi”, RL, 1975, 26; Emil Manu, „De la
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
craioveană”, RL, 1977, 20; Dima, Dezbateri, 66; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 156-162; Adriana Iliescu, Document și interpretare, RMB, 1981, 11; Ion Simuț, „Pe urmele lui Tudor Arghezi...”, F, 1981, 6; Marcea, Varietăți, 322-325; Șerban Cioculescu, O nouă antologie olteană, RL, 1986, 6; Z. Ornea, Monografia revistei „Ramuri”, RL, 1996, 12; Dicț. scriit. rom., II, 277-279. R.D.
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
pagini manuscrise), roman nedefinitivat, la care lucrează în ultimii ani de viață; fragmente au apărut în „Vremea” (1941 și 1942). Romanul („cea mai mare lucrare a vieții mele”) era o saga românească extrem de complicată, începând cu un Udrea Mălureanu, boier oltean de la sfârșitul secolului al XVI-lea; un descendent al acestuia, viforosul Pană (Celebiul), aventurier la Stambul, ulterior întors în Oltenia natală și ținându-se de tot soiul de răutăți, apoi alți Mălureni, în nota balcanicilor lui N. Filimon și a
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
revistei „Ramuri”. Este numit, în 1972, director al Editurii Scrisul Românesc, unde funcționează până la pensionare (1990). În 1965 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România și secretar al Asociației Scriitorilor din Craiova. După 1990 este membru fondator al Ligii Culturale Oltene, care editează revista „Meridian”, și al Fundației „Scrisul Românesc”. Debutează cu ciclul de versuri Oltenia în revista „Luceafărul” (1959), la rubrica „Steaua fără nume”, girată de Mihu Dragomir. Prima carte este placheta de versuri Cântec tânăr, apărută în 1960. A
HINOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
strategică pe frontul vieții naționale, aparținând (sub pseudonim) lui Al. Iacobescu, desfide „ironiile atât de dese, de variate și de ieftine” care discreditează „specificitatea creatoare a provinciei” și declară solemn: „Accentuăm azi superioritatea liniei strategice pe care o înfățișează provincia olteană pe frontul vieții noastre morale și sociale”, cu „autohtonii ei stângaci”, însă „treji, autentici și creatori de realități morale”. Publică versuri George Voevidca, Al. Iacobescu (care mai semnează Daniel Aramă, Th. Roman și t.r.), prezent și cu note diverse
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
REVISTA OLTEANĂ, publicație apărută la Craiova, lunar, sub direcția lui Traian Demetrescu și a lui Grigore D. Pencioiu, de la 15 martie 1888 până la 15 martie 1890 și între 1 mai și 15 iulie 1892, ca supliment literar al ziarului „Economistul”. Revista își
REVISTA OLTEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289244_a_290573]
-
limbă cu o anume savoare arhaică, scrisorile lui Ș. către negustorul sibian Hagi Pop, trimise din Karlsbad, sunt interesante și ca document psihologic. În orașul apusean, unde petrecerile se țin lanț, frecventând o societate care i se pare strălucitoare, boierul oltean nu își mai revine din uimire și încântare. Luxul îi ia ochii, civilizația apuseană îl impresionează, atenția cu care se vede înconjurat, poate din simplă curiozitate, îl măgulește. Spiritul de observație nu îi lipsește și el are prilejul să constate
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]