760 matches
-
de tristețe. În poezia erotică, îngânările lui sunt ale unui eminescianizant, mergând până la pastișă. Unde inspirația se mai primenește e în contact cu „cântările poporului”, cu doinele și baladele, al căror spirit îl asimilează cu o destul de exactă intuiție (Doine oltenești, 1896). O poftă de viață îl însuflețește aici, nestăvilit, pe trubadurul singurătății, risipindu-i melancolia. A mai scris (sau a tradus) fabule, iar în 1910 și-a tipărit o plachetă de Epigrame. Proza - nuvele, schițe, povestiri, e lipsită de relief
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
R. Planquette) și a unor vodeviluri. În poezie, a tălmăcit din Berta Galeron de Calonne, Béranger, Schiller ș.a. Tălmăcirile sale sunt din franceză și italiană, germană și engleză, ceea ce denotă cultură. SCRIERI: Singurătate, Craiova, 1892; Din vravuri, București, 1894; Doine oltenești, Craiova, 1896; Lew, Craiova, 1899; Două cumetre, Craiova, 1899; Sonete, Craiova, 1904; Cântări, Craiova, f.a.; Salba de aur, Craiova, 1907; Proză, Craiova, 1907; Poezii, Craiova, 1907; Epigrame, Craiova, 1910. Traduceri: [Berta Galeron de Calonne, Béranger, Marc Monnier, Schiller], în Din
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
urmă, secretar al Teatrului Național craiovean (1952- 1954). Între 1949 și 1960, B. a condus filiala din Craiova a Uniunii Scriitorilor. În toți acești ani, el desfășoară o bogată activitate gazetărească și literară, fiind, intermitent, redactor la „Gând și slovă oltenească” (1936-1947), unde publică cronici dramatice, versuri și proză, articole politice și literare. A mai colaborat și la alte ziare și reviste craiovene („Presa Olteniei”, „Jurnalul”, „Cugetul românesc”, „Tribuna Olteniei”, „Vatra” ș.a.), semnând de multe ori Fanu sau F. Bossun, dar
BOSSUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285823_a_287152]
-
e, însă, lipsit de inventivitate, el contribuind la îmbogățirea formelor strofice din lirica vremii. A evoluat de la poezia de meditație intimă, influențată de Young, Byron și Lamartine, către meditația socială, creștin umanitară (în poezii ca Epistolă D.K.A.K., Cântec oltenesc, Clăcașul ș.a.). A scris și câteva tragedii, care nu s-au păstrat. Ca traducător, s-a simțit atras îndeosebi de scriitorii francezi: Hugo, Musset, Vigny, Lamartine, M-me de Staël, Diderot. Pentru tălmăcirile din alte literaturi (Ariosto, Ossian, Byron) s-a
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
Stalin”. Problematica țărănească abordată în acest roman (iar mai înainte în volumele de povestiri) este reluată în Sfântul drac sau judecata de... acum (1999). Acest al treilea roman al lui B. este, pe de o parte, o monografie a satului oltenesc și a limbajului specific, pus în valoare de Marin Sorescu în La lilieci; pe de altă parte, o reluare a tipului de colocviu țărănesc de la „poiana lui Iocan” al lui Marin Preda, purtat aici pe marginea șanțului sau la MAT
BAILESTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
Nicolăescu-Plopșor, G. F. Ciaușanu, N. I. Dumitrașcu, Gh. N. Dumitrescu-Bistrița, I. N. Popescu, C. Ciobanu-Plenița, I. I. Buligan-Delagorj și Gh. Gh. Fierăscu a pus, la 3-5 ianuarie 1927, bazele Tovărășiei folcloriștilor olteni, care a editat, timp de un an, revista „Suflet oltenesc”. Având șansa de a locui într-o bogată zonă folclorică, în apropiere de Valea Mamului (lângă Drăgășani), loc vestit pentru lăutarii mămuleni, organizați și în „bande”, care au existat până către sfârșitul secolului al XIX-lea, în fostele județe Vâlcea
BALASEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285578_a_286907]
-
oferă o comoară; s-o știm prețui”. Au știut s-o prețuiască, prin referate favorabile, Ov. Densusianu și Gr. Tocilescu, însă colecția n-a putut să apară din motive financiare. Cea mai reprezentativă colecție a sa, apărută postum, Cântece populare oltenești (1967), prin numărul mare de balade antologate, rămâne cea mai valoroasă lucrare de acest gen pentru spațiul oltenesc. Culegeri: Sfânta Duminică, Vălenii de Munte, 1912; Versuri populare române, I-IV, Craiova, 1919-1926; Ostrovul de la Călimănești, Râmnicu Vâlcea, 1931; Cămătarul fix
BALASEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285578_a_286907]
-
Gr. Tocilescu, însă colecția n-a putut să apară din motive financiare. Cea mai reprezentativă colecție a sa, apărută postum, Cântece populare oltenești (1967), prin numărul mare de balade antologate, rămâne cea mai valoroasă lucrare de acest gen pentru spațiul oltenesc. Culegeri: Sfânta Duminică, Vălenii de Munte, 1912; Versuri populare române, I-IV, Craiova, 1919-1926; Ostrovul de la Călimănești, Râmnicu Vâlcea, 1931; Cămătarul fix, Râmnicu Vâlcea, 1935; Împăratul și ciobanul, Râmnicu Vâlcea, 1938; Cântece populare oltenești, pref. N. Iorga, în Folclor din
BALASEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285578_a_286907]
-
lucrare de acest gen pentru spațiul oltenesc. Culegeri: Sfânta Duminică, Vălenii de Munte, 1912; Versuri populare române, I-IV, Craiova, 1919-1926; Ostrovul de la Călimănești, Râmnicu Vâlcea, 1931; Cămătarul fix, Râmnicu Vâlcea, 1935; Împăratul și ciobanul, Râmnicu Vâlcea, 1938; Cântece populare oltenești, pref. N. Iorga, în Folclor din Oltenia și Muntenia, II, îngr. Gh. Alexe și Vasile D. Nicolescu, București, 1967. Repere bibliografice: Bârlea, Ist. folc., 390-392; Nicolae Bellu, Teodor Bălășel, R, 1991, 2; Datcu, Dicț. etnolog., I, 63-65. I.D.
BALASEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285578_a_286907]
-
cu teamă, că la o adică, aș putea chiar să-i iau. Pe iarbă, un pic mai încolo, mai erau vreo patru, cinci ca ea, bineînțeles cu puradeii din dotare după ele. Pe vremea ceea lucram la CFR, la stația Oltenești și în spatele gării pusesem pe picioare o mică grădină, în care aveam de toate, castraveți, roșii, ridichi, salată, ceapă, mărar pătrunjel și mai știu eu ce. Țigăncile acelea umblau prin sate ca să vândă cratițe din aluminiu, din acelea turnate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fost dezastrul acela al românilor de la Cotul Donului. Într-una din nopți când termometrul coborâse spre -38 de grade Celsius și unele locomotive înțepeniseră cu tot cu trenuri pe linie din cauza congelării motorinei, din trenul de Huși au fost dați jos la Oltenești, pe motiv că nu aveau bilet, un grup de vreo treizeci de țigani, bărbați, femei și puradei. Au năvălit cu toții în sala de așteptare, care era fără foc de la începutul iernii, fiindcă nimeni nu stătea peste noapte în sala de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
oase. Asta ascund nenorociții ăia sub burqa? Niște femei pierite? Împuținate și ca oameni, și ca femei? Și nu exagerez cu nimic. Ele mănâncă ultimele, exact ce rămâne. Ce lasă stăpânul. Am colegi care mi-au spus că în satele oltenești nu e tocmai mare echitate culinară și că, din pui, de exemplu, femeile mănâncă mai ales spatele, aripile și târtița, iar bărbații, copanele și pieptul. Aferim! - La birou, îmi spune Walizada, bărbații nici nu mă bagă în seamă, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prin frumusețea lor. Armele din vechime, atenție, au păstrat de asemenea pe corpul lor Încrustături, pietre prețioase, fildeșuri și zeci de alte feluri de exprimare artistică. Ideea care mi-a venit tot traversând cu camionul satul ăsta pierdut În câmpia oltenească a fost să Încerc să descopăr legătura dintre frumusețea invocată a acareturilor enumerate mai sus și cea a urmașilor moderni. Se află aici: o grădiniță de copii o gogoșerie un restaurant un magazin universal un bloc cu patru etaje și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
G. Lukacs despre Wittgenstein, În Ontologia existenței sociale, vol. 1, p. 93, Editura Politică, București, 1982) ( Se mutară apoi pe terasa dinspre mare a restaurantului. Era răcoare, dar țânțarii mișunau nestingheriți. După ce fură serviți cu ficat de porc și cârnăciori oltenești, cu vin roșu și apă minerală, Grințu se duse din nou În salon și ceru să fie stinsă lumina de pe terasă. — Așa da! - se bucură Zare. Ceilalți doi nu păreau la fel de Încântați de soluția aleasă. Până la urmă se așezară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un semn și, În câteva clipe, fu adus un oștean În uniforma Țării Românești. Armata lui Mahomed avea deci translatori și călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp. - Și caii? Întrebă românul, căruia spahiul Îi spunea, cu un glas răstit, Întrebările. - Nu știu, stăpâne... mormăi Oană, Încercând să nu-și arate dezgustul față de cuvintele pe care trebuia să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cum l‐ai pus. Noaptea‐ l coace și ea, luna, Caldă lui întotdeauna și pe câmp cu cer în față Câmpul pletele‐ și răsfață. În adâncul lui tresare Altă vatră de izvoare Ți‐ a făcut destinul semnul Untul negru, untdelemnul. OLTENEASCĂ Sâmbătă, pe la Nagaica, Îți răsfață pruncul maica, Pe când pruncul suge țâță Lângă mâță. Oțul mamii, cel frumos, Te dași din copaie jos . Oț în sus și oț în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
an o prins rădăcină, ș-o adus, di la Caracal, on frate; di la Vâlcea on văr cu nevastă cu tot; di la Severin o nepoată și trei mătuși - ’n doi ani s-o mutat la noi cu tăt neamu oltenesc - uite-i pe disculțâi de ieri, azi În șaretă: mâine În bihuncă, poimâne În otomobil - c-o’ pus mâna pe moara lui cutare, o’-ntrat În casăle lui cutare, o’ pus japca pe jiile de-acolo, pe dughenele de dincoaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta, să cazi pe Opelu’ lu’ doamna directoare! Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră capetele pe ferestrele de la etajul unu. Mă încurajau cu toții: - Multă grijă, domnu’ Leo, că dacă alunecați dumneavoastră, pe cine mai trimitem? - Aoleu, Doamne ferește, se topește înghețata! Fac pași mărunți, sprijinindu-mă de zid. La jumătatea distanței mă opresc. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aflu peste 15 ani, când am venit în vacanța de vară studențească din 1966. Nepotul tatălui și verișorul meu drept, pe nume Constantin Obreja, după ce a fost dat afară din funcția de activist de partid și numit primar al comunei Oltenești, apoi destituit și din această funcție, deoarece devenise alcoolic. Fiind în stare avansată de ebrietate, a intrat în curtea casei noastre și când m-a văzut, s-a luat la ceartă cu mine. A început să mă înjure. Avea ochii
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nici cel din baltă ! — Sît, paciauro ! Ce-i asta ? Păi, o ceartă între două oltence. Nu, nu-i reală, dar s-ar putea să fie autentică. Am compus-o, cuvînt cu cuvînt, după ce am răsfoit cîteva ore Dicționarul de grai oltenesc al Dorinei Bărbuț, publicat în 1990 și înregistrînd aproape 11.000 de cuvinte. Nu, nu toate sînt de neînțeles pentru un „român”, dar sînt multe care te pun în încurcătură. Ce-mi veni cu această înscenare de hendiri bendiri ? Nimic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se cheamă marketingul tradițiilor. E trist, e jalnic, e o „făcătură” ? De ce ? Jalnică e doar ipocrizia care pretinde „autenticul”, care cere să fie mințită frumos, care nu cumpără decît ceva „cu adevărat tradițional”. Un „meșter popular” reputat pentru scoarțele sale oltenești povestea unor colegi că a preluat niște modele geometrice de pe un poncho peruan, că se potriveau foarte bine. Făcătură ? Da, evident, dar s-a vîndut cu emoții autentice la fel de evidente. Și totuși, rămîne ceva ireductibil, autenticul real al acestei produceri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
începea câmpul, se înălța, chiar în mijlocul arăturilor, la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de război pentru cine știe ce proprietar insomniac. Ai fi zis că e o culă oltenească, la fel de solidă, cu contraforți puternici și muchii ferme, îngustîndu-se la catul al doilea, dar terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii cădea atât de tăios peste edificiul acesta neașteptat, încît, dacă deschidea până la trandafiriu culoarea unuia dintre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
costa la cît era de lung Imperiul? După o jumătate de an, s-au suit pe cal și-au luat-o așa, pe la Strehaia În sus, și nu s-au mai uitat Înapoi, că cică nu le mai trebuie legume oltenești de calitate superioară. Vezi, și asta e o poveste despre oltenii tăi! Gari SÎrbu trecea pe-acolo, dar nu zăbovea niciodată mai mult de un pahar de vin. Se ducea să-și plimbe În singurătate exilul pe aleile parcului, pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost absorbit Într-un coșmar. După cîteva minute de orbecăială, disting niște lumini și mă Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori, ca Într-o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol de mic; are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șoferul tace și eu mă uit la arhitectura standard, clădiri posace, nereușite, aspre, toate militare. Dar, dincolo de aparența comună, e ceva specific locului. Bărăganul Începe să-mi pară un fel de Academie militară. Aici totul are un aer de ogradă oltenească, e ceva neglijent În tot ce se află În jur și te aștepți ca În orice clipă un cîrd de gîște să străbată peisajul, țîșnind din gardul viu aproape uscat, printre picioarele soldaților care se deplasează În coloană. Ai senzația
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]