473 matches
-
visat în înserări... în tine văd frânturi de lacrimi și suspine și-aud un mic răspuns la mii de întrebări. îți spun cât te iubesc când tu nu ești de față și simt cum mă desprind de tot ce-i omenesc, te-aștept de așa de mult, aproape de o viață, de-atâta dor suspin, tresar, mă prăbușesc. Cu tine-n gând mi-e pasul pe-un drum curat de rouă și inima se scaldă în calde dezmierdări, aproape-ți simt privirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine. S-a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și surorile mai mici, gălăgioși ca de obicei, sărbătoreau evenimentul când, la geamul de la ușă, o căciulă rusească apăru deasupra perdelei. Precis era un militar rus! Dorea și el, sărmanul, să facă Paștele într-o casă de om! Îl vor omeni cum se cuvine cu un păhărel de secărică, un ou roșu, o felie-două de cozonac, că așa-i la sărbători! Când au deschis însă ușa să pună planul în aplicare, aflându-se față în față cu așa-zisul "soldat rus
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
milă și compătimire. A început să devină cunoscută cimitirului. Câte cineva i-a adus și câte ceva de pus pe trup. Ea nu s-a întristat. Dimpotrivă. S-a bucurat, a spus bogdaproste, și a strâns, tot, cu ce miloșii au omenit-o. Bărbatul, părinții, o uitaseră. Parcă, nici nu fuseseră, pe lume, ei pentru ea și ea pentru ei. Aseară, s-a simțit rău. Aproape că n-a dormit, deloc, toată noaptea. Către ziuă, a născut. O fetiță. Au auzit paznicii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prost. Dionisie Cosașu era cheie de biserică, adică nu fura, nu înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum ducîndu-ți bagajele cele mai grele. Pe scurt, era om de pus la rană. Cusurgiii îi căutau hibele, dar omul ăsta n-avea neam de răutate în el. Totuși și în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îi căutau hibele, dar omul ăsta n-avea neam de răutate în el. Totuși și în sufletul acestui aproape Sfînt era un colț negru, dar negru, nu glumă. Vecinul lui de peste șapte case a intrat în casa lui, a fost omenit, i s-a dat și o damigeană de 5 litri de vin și a mai fost condus și acasă, deoarece băuse lacom. Dionisie nu știa însă că în buzunarul "omenitului" se afla și ceasul lui de argint, primit de la taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fără suflare propriul ostaș, o idee cu capul spart se retrage în alți luptători. N-am văzut idei cotonogite care să nu fi fost în stare să se înalțe iar. Însă, cînd mor, soldații rămîn cu desăvîrșire morți. Alcătuirea noastră omenească permite ca folosul fiecăruia să provină din eșecul celuilalt. Și, pentru că te-ai născut în Broscărie, ideile dumitale nasc din acel peisaj. În lume eu m-am ivit pe sofaua pe care stai dumneata acum. Tot ce gîndesc e îmbibat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
las trapa“ - a zis. „E exact același lucru ca și cum aș suci gîtul la un pui“ - a zis. „Ce părere ai?“ - mi-a spus tatăl tău. „Ai mai pomenit un om ca ăsta? Parc-a pierit din el tot ce-i omenesc“ - zice. N-am reușit să aflăm niciodată dacă Dock Hensley a fost sau nu părtaș - dacă a știut că or să evadeze - dar, dacă a știut, a fost cam ciudat că... „Uite ce cred eu“ - zice domnul Grant la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
teribil pe unii profesori de la Filologie: ați ajuns până în anul trei și vorbiți tot ca în sat la voi? Alții, însă, erau de-a dreptul încântați. Așa era Ovidiu Drimba, care îi chema la el acasă, pe strada Speranței, îi omenea, le dăruia tot soiul de lucruri: genți, mănuși, cărți etc. Ideea era că ei preferau munca sălbatică, dură și fără implicații. Simplu - se duceau să repare casa unui vecin, să cosească tarlaua altuia, își luau banii și reveneau cu nașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
patru roți mai circulau doar la periferie. Încă îmi riscam viața ducându-mă cu ele la liceu. Cu metroul îi plăcea să călătorească pentru că o încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
erau mulțumiți de guvernarea trecută și care, prin urmare îi erau dușmani, decît prietenia acelora care i-au devenit prieteni și l-au ajutat să ocupe principatul numai pentru că nu erau mulțumiți de guvernarea anterioară" (Principele, XX). Acest ciudat, dar omenesc joc de interese există ab antiquo, după cum tot de atunci datează obiceiul celor ce conduc state, de a-și întări dominația prin sacrificarea unor miniștri, potolind astfel neliniștile mulțimii, întîmplări de acest fel, ca și alte scheme descoperite de Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o trecut, iar calul știind parcă că te duce pe tine, s-o silit ca niciodată. După ce s-au văzut în ogradă, Toaibă a rugat-o pe Maranda să-l ajute să coboare din căruță și pe urmă să-l omenească pe cal după cuviință. Intrat în casă, s-a așezat pe laiță, cu o răsuflare de ușurare. Nu după multă vreme a intrat și femeia. Acum să ai puțină răbdare, să fac ceva de mâncare... Am și nu am răbdare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta mai ari tu... De la toamnă... Să dea Dumnezeu să fie așa. După o vreme, a început să dea pe la ei câte unul din cimotia lor sau câte un vecin... Apoi dacă îți intră omul în casă trebuie să-l omenești cu un rachiu? Trebuie! Că așa se cuvine la casă de oameni gospodari. Uneori mai veneau și musafirii cu câte o sticlă în traistă și atunci treaba se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă spune că beau cu dușmanul poporului? O pățesc rău de tot... De unde până unde sunt eu „dușmanul poporului” măi Cotârlă? Așa le spune celor anchetați... Da’ îi bine că ai scăpat. Atunci poate treci cândva pe la mine, să te omenesc cu un pahar. Nu-ți făgăduiesc, dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
miez de iarnă. Încercarea moarte n-are. Așa am să fac! Bine, Toadere. Să treci și pe la mine, să-mi spui dacă ai găsit ceva de lucru și oi fi tare bucuros să aflu asta. Până atunci, mă-i mai omeni cu un țoi-două de rachiu, că tare-s cătrănit. Și te rog să nu spui nimănui ce am vorbit. Nu duce grija asta, Toadere... Târziu în noapte, a ajuns acasă: Marandă, mâine mă duc la târg. Ce să cauți tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aduse cinstitei fețe aproape bisăricești, om cu multe vrednicii În vecii aceștia viitori. „Să nu cumva să lipsească din șahul electoral al acestei primăveri”, șuruie acest al nost’ al treilea Iorga. Neputincios lucru să poți cuprinde și scorni cu mintea omeniască treburi atât de subțiri și de mirare ca acestea. Căci, iaca, În altă carte, trimete iară Învățătură nemuritoriul Neacșu, tot Întru apărarea comunismului cu orișice chip și vârstă, scriind: „Dac-am fi făcut pact cu China, Occidentul ar fi umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cânta între vreo zece șipuri goale și era de plată nu glumă”. Imaginează-ți un asemenea spectacol în zori de zi! Parcă și văd cum bietele femei speriate își scuipau în sân... Unde-i acum măcar stareța Martha, să ne omenească cu un blid de mâncare și un vin din cel de care bea împăratul, nu din care bea tot satul. Poate se plimbă prin Rai, vere. Așa că mai pune-ți pofta-n cui și mulțumește-te doar cu apă de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dumneavoastră să trăiți să-i pomeniți. Spunând acestea, au lăsat să cadă în colbul drumului câte o picătură de vin „pentru morți”. Au băut pe așezate, gândind că și boulenii își vor trage sufletul în acest timp. După ce s-au omenit, moș Dumitru a dat semnalul de plecare. Cu adâncă plecăciune, i s-a adresat lui moș Petrache: Mai rămâi sănătos, moș Petrache, și tare mulțămim pentru bunătate. La drum, flăcăi, că ne apucă noaptea. Nu de alta, dar plânge crâșma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
este mai mult sete decât foame. Așa ești tu făcut: din fum amestecat cu rachiu... Din ce sunt, din ce nu sunt făcut, asta nu-i treaba ta. Hai mai bine să tragem carele în curte, să dejugăm și să omenim dobitoacele și apoi să vedem de burțile și gâturile noastre - a răspuns Pâcu, trăgându-se de vârful mustăților, cum avea obiceiul când era pus pe ceartă... Ai dreptate, Pâcule, dar întâi spune-mi dacă nu ar fi bine să punem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mea șade uscată ca toaca - a făcut-o Pâcu pe supăratul. Vasile Hliboceanu - finul din seara aceea - atent la ce se întâmpla în jur, l-a strigat pe crâșmar. Ce faci, stăpâne? Ne lași să ne uscăm ca iarba cosită? Omenește-ne cu o oală de vinișor din cel mai de soi. Când totul a fost pe placul mesenilor, Pâcu a prins a povesti: Apoi la mine în sat era o fimeie frumoasă foc! Bine făcută și cu niște ochi săltăreți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Măriuța crâșmărița a făcut de mâncare pe gustul cărăușilor. După ce a terminat treaba, Costache s-a ocupat de udătură. Era firesc să se întreacă pe sine în a o descânta, pentru că de această dată era și el dornic să se omenească alături de prietenii lui... Când masa era în toi, Măriuța i-a făcut atenți: Mâncați pe săturate, dar mai lăsați un locușor și pentru niște plăcinte, care ți se topesc în gură de bune ce-s. Nu duce grija asta, gospodino
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu prietenii și cunoștințele din satele vecine, care vin neinvitați, c-așa-i la noi. Anul trecut sosi în musafirie la mine, unu’ - Costică a’ lui Ciuntu - cu căruța cu cai. Mi-a povestit de una, de alta, l-am omenit cu ce aveam prin casă, și pe-nserat și-a înhămat caii. L-am povățuit: “Stai omule, cum să pleci acum, doar n-au intrat zilele în sac, odihnește- te în odaia mare din față, și dimineață, odihnit, o vei lua
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
glăsuit cu vorbă dulce: ― Ia Îndemnați, oameni buni, până nu se răcesc vărzările... Tatăl lui Nicu privea cu mirare la tot ritualul. În cele din urmă, a intrat și el pe făgașul urmat de ceilalți comeseni... După ce fiecare s-a omenit cum se cuvine, Petrică a anunțat: ― Multe povești am ascultat noi până acum, dar am vrea să aflăm și prin ce a trecut tatăl lui Nicu În timpul războiului, până s-a văzut În libertate. E vorba de un curaj nemăsurat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Îi cercetăm Întâi de la distanță și ne dăm seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă, ne-am dat pe mâna unui basarabean bătrân, care ne-a omenit cu de toate. Cu haine, Încălțări și hrană de drum. Ne-a ținut Într-un șopron vreo săptămână... Se purtau cu noi - bătrânul și cu baba lui - de parcă le-am fi fost frați. Cred că a aflat de noi un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
goală? - s-a auzit glasul doamnei gazde, care tocmai intra cu două străchini cât o lume pline cu brânzoaice. ― Ei, da! Așa parcă mai vii de-acasă, soro - a apreciat momentul Petrică. ― Acum, după ce am ascultat povestea și ne-am omenit cum se cuvine, vă cerem Îngăduința ca să plecăm acasă, fiindcă mâine Despina și cu Gruia participă la o intervenție chirurgicală grea - a cerut voie Nicu. ― Când interesele nației o cer, noi nu ne putem Împotrivi - a răspuns Petrică, cu oarecare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]