498 matches
-
este infinită în două sensuri: în ceea ce privește actualitățile trecute și în ceea ce privește posibilitățile 361. În lucrarea Man Vision of God, Hartshorne afirma: "Omnisciența nu implică o cunoaștere în afara timpului. Se poate vorbi de un eveniment viitor chiar și în cazul unei ființe omnisciente. Când un eveniment viitor are loc, o astfel de minte atotcunoscătoare va cunoaște ceva mai mult decât a cunoscut înainte, dar în fiecare moment ea va cunoaște tot ceea ce e de cunoscut deși în viitor există alte evenimente pe care
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
toată realitatea, iar a-l cunoaște pe Dumnezeu implică de fapt, cunoașterea a tot ceea ce poate fi cunoscut iar acest lucru nu poate fi realizat de către un individ oarecare, ci numai de către ființa perfectă. Este posibil că concepem o ființă omniscientă care se schimbă o astfel de ființă va știi întotdeauna mai mult într-un moment viitor decât a știut în trecut. Se poate vorbi de cunoaștere adevărată în cadrul teismului neoclasic doar printr-o corespondență cu realitatea, iar a cunoaște lucruri
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de a sprijini argumentul ontologic: argumentul cosmologic ne ajută să vedem că ființa absolută poate fi concepută, argumentul moral ne ajută să vedem absurditatea implicată în enunțul "Dumnezeu există", iar celelalte argumente încearcă să arate că Dumnezeu este omnipotent și omniscient. Este un punct comun în rândul filosofilor că argumentul ontologic reformulat din perspectiva logicii modale este un argument valid. Sunt criticate premisele care stau la baza acestui argument, adevărul acestor premise. Luat independent, argumentul ontologic nu este suficient pentru a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
suflet; - prezența unui narator este o trăsătură specifică fundamentală a genului epic; (!!) corespondentul său literar Ț artistic este, în genul liric Ț eul poetic; (!!) este cel mai important personaj al unei opere literare;este sau poate fi, personajul omniprezent și omniscient; - are o competență nedeclarată în toate domeniile (artă, civilizație, cultură, etc.); dar în același timp, paradoxal, este de regulă, personajul fără portret fizic; rareori deducem trăsăturile sale fizice;în schimb, cele psihice ni se dezvăluie pe parcursul operei; - în unele opere
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
legătura cu cititorul;alteori, povestește, comenează, se confesează; în alte situații, naratorul este doar un personajpretext al declanșării fluxului narativ; sau face legătura între episoade, personaje, fapte, etc.; ori consemnează doar faptele, povestind simplu, concis, etc. Câteva feluri: 1. narator omniscient; 2. narator- martor al acțiunii; 3. narator protagonist. Un bun narator: 1. cunoaște bine evenimentele; 2. are aptitudini de povestitor (deci are forță narativă); 3. are capacitatea de a surprinde conflictul, forțele care-l declanșează. Alte obiective, de urmărit: 51
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
-ne, este imperativ să oferim un răspuns personal dezechilibrului generat de întâlnirea lor. Nu există a treia cale, nu avem posibilitatea de a nu alege. Fenomenul "Hitler" este o posibilitate mereu reînnoită de fiecare încercare umană de apropriere a posturii omnisciente care îi revine exclusiv lui Dumnezeu. Cred că acestui sens al denaturării "modelelor de gândire religioasă" îi dă credit Kenneth Burke în paginile sale finale, constatând, de bună seamă, că, într-adevăr, o astfel de denaturare îi corupe pe cei
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în final ei sunt chemați să intre în acțiune, să ia locul invitaților la banchet ca martori ai omorului comis de Clitemnestra. În acest caz, o convenție a teatrului clasic subliniază actualitatea mitului. Preluând, parcă, din lucrările dramatice antice personajul omniscient care prezintă evenimentele și anunță desfășurarea lor ulterioară, Doinaș îi amplifică rolul și îl întrebuințează în întreaga piesă, nu doar în secvența inaugurală. Frământările de la începutul republicii romane sunt văzute prin ochii lui Petronius, adus din epoca lui Nero, mult
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Limpede?? Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului... (David 18:10) Începutul înțelepciunii este frica de Domnul. (Psalm 110:10) Doamne, încă mai cred în Tine, cred că exiști undeva, acolo și aici, ca o entitate omniprezentă, omnipotentă, omniscientă, cred că ești suveranul unic a tot ceea ce există pe pământ și în cer. Dar așteaptă-mă să vin la Tine de bunăvoie, nu de frică, mândru de statutul meu de om, trăind în armonie și deplină fericire alături de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
narativă împrumută reflectarea neofitului pentru a o transmite mai departe celor ce asistă la desfășurarea artistică. Interjecții precum vai, zău, mări influențează perceperea hiperbolizată a evenimentelor, prin stabilirea instanței narative ca etalon al gradului de gravitate a lucrurilor. Aura de omniscient a povestitorului face să se supradimensioneze uimirea și mirarea provocată de situațiile ficționale. Experiența substanțială a eului epic pentru lumea mitică marchează unicitatea faptelor: „Ce n-am văzut de când sînt!”. Interjecția prezentativă iată orientează și acutizează atenția pentru a vizualiza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-mă, așadar, Lazarus, ce visez eu, ce lume apare în visul meu, lumea reală, lucrurile așa cum sunt, sau lumea plăsmuirilor, a plăsmuirilor care nu au realitate de fapt, care dispar ca un fum îndată ce visul se încheie? Surprinzător, Lazarus, cel omniscient, nu se grăbește să aducă speratele clarificări. Tace, în chip vădit stânjenit. Nu știe, sau nu vrea, sau nu poate să-mi ofere răspunsul? Într-un târziu, dându-și seama cât de mult mă preocupă întrebarea asta, caută o soluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de istorii.“ („Cu steaua pe umăr“, Ramuri, 15 august 1972) MORARU Cornel, critic literar și publicist „Or, adevărul este unul singur, înseamnă că acel scriitor nu s-a implicat destul în acest trecut. Înarmându-se cu o retorică autoritară și omniscientă, a uitat poate ceva absolut elementar: faptul că acest trecut este și al lui, și al nostru, parte integrantă din ființa noastră vie. Pe bună dreptate, tovarășul Nicolae Ceaușescu indica, într-o intervenție recentă, ca literatura să exprime fără nici un
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vă previn. Îmi plac oamenii cărunți. Au spirit." " Da, cred că am spirit, am spus. Și când vă vine mașina?" "A, ieri." "Ieri?", mă mir, ieri? Vreți să spuneți "mâine". "Nu, vreau să spun ieri. Sunt dotată cu darul inversiunii omnisciente. Sunteți de acord cu doctrina mea, sper. Sunt doctor în științe abstracte... doctrina ieriului viitor... și accesarea imposibilului..." Comunicăm, așa. Pentru mine este o distracție, numai bună pentru ora 3 dimineața, cât s-a făcut. Continuăm. * Târziu, aproape de patru, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întinzându-mi o mână cu multe inele, o mână făcută pentru a fi privită și pupată. Am întrebat-o totuși când va sosi mașina... "AIeri." . "Ieri? Vreți să spuneți mâine?..." "Nu. Vreau să spun ieri. Sunt dotată cu darul "inversiunii omnisciente". Sunteți de acord cu doctrina mea, sper. Sunt doctor în științe abstracte... doctrina "ieri-ului viitor"... și "accesarea imposibilului"." * Mai vorbim despre aceste doctrine. Este o distracție numai bună pentru ora trei dimineața, cât arată ceasul. La plecare, a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
domeniu ne amintim cât de greu și cât de riscant era să facem filosofie în condițiile în care aceasta era ancilară în raport cu politica. Practicam un adevărat slalom prin programă astfel încât să eliminăm critica marxistă a orice și să eludăm contribuția omniscientului cârmaci la dezvoltarea filosofiei. O făceam pe riscul nostru și în virtutea unei credințe că datoria noastră este să pregătim viitorul (destul de abstract pe atunci). Filosofia este exercițiul gândirii critice, reflexive, exercițiu dialogal, pluralist, exercițiul prin care ni se oferă șansa
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
unui Mare Zeu încă de la începutul vieții spirituale. Ca urmare, totemismul nu mai reprezintă prima formă a religiei, ci una târzie, ce apare în special în comunitățile tinere. religia primă, originară, „consta în credința într-un Mare Zeu, etern, atoatefăcător, omniscient, binefăcător și locuind în cer”. Acesta deținea de timpuriu atributele lui Iahve din vechiul Testament. ulterior, acest zeu se va retrAge, mai întâi din conștiința oamenilor, apoi va înceta să-și mai facă în vreun fel simțită prezența. Devine ceea ce
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Cartea Milionarului). Criticul postulează existența unui paralelism între acest joc de forțe narativ, pe de o parte, și relația dintre ființă și transcendență în discursul intelectual modern, pe de alta. Principalele etape stabilite sunt romanul tranzitiv, în care naratorul e omniscient, personajul este narat și are iluzia apartenenței la realitate; romanul reflexiv, în care personajul e și narator, dar își conservă iluzia vieții; în fine, metaromanul, în care personajul accede la conștiința auctorială, pierzându-și însă iluzia vieții în beneficiul asumării
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
ci pe Întreg, pe contururi instabile, pe funcții instantanee, pe relativism și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un orgoliu inversat, mai credibil și mai profund. Lumea se transferă asupra eului, asupra subiectivității și a conștiinței de a fi. Persoana, eul, conștiința, plasate În centrul existenței și al creației
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unde personajele își fac apariția sub privirea lui atentă, studiate din cap până în picioare. Nu sunt scăpate detaliile, dichisul vestimentației, „poza” pe care se merge, mimica, gesturile, modulațiile vocii, dar nici efectul asupra partenerilor. Doar în oglinzile așezate de autorul omniscient în fața personajelor poate fi văzută masca, observată metamorfoza histrionică a chipului și tot aici apar deconspirate stratagemele. De aceea, în descendența prodigioasă a lui Dinu Păturică poate sta cu mai puțină îndreptățire Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu, filiația stabilindu
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
obiectivă, dacă nu chiar ca un reportaj asupra unui eveniment politic major al epocii - degringolada unuia dintre cele două partide de guvernământ. Dar accentul nu cade pe acțiune, ci pe analiza psihologică. Efectuată cu mijloace oarecum învechite, din perspectiva naratorului omniscient, aglomerând comentariile mentale ale eroilor și explicitarea meticuloasă, chiar cu iz didacticist, a comportamentelor și exprimărilor, analiza sfârșește prin a da impresia de cerebralitate excesivă, de uscăciune. Totuși, interioritatea personajelor se conturează clar, conferindu-le viabilitate. Conservator & C-ia, reprezintă
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
în proiect la acea dată. Purtând titluri proprii, „piesele de roman” pot funcționa ca texte independente. Este vizibilă preferința pentru fragment, pentru alternarea registrelor, pentru încrucișarea mai multor trasee în corpul aceluiași capitol; subiectul este abandonat și reluat, perspectiva naratorului omniscient fiind întreruptă de largi pasaje de monolog al personajelor. O lume patriarhală, a arhetipurilor, a supranaturalului, superstiției și fantasticului, este surprinsă în dezintegrarea ei sub presiunea istoriei. Personaje ale „lumii vechi” se strămută într-un citadin provincial politizat, hibrid și
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
Bruno Îl cunoaște pe Philippe Sollers când Îi propune spre publicare niște proze și eseuri personale; naratorul amintește de sinuciderea lui Deleuze, etc.). Cartea, construită ca o analepsă (din perspectiva anului 2009) fisurată de scurte prolepse care Întăresc rolul naratorului omniscient, reușește să creeze prin Bruno, fratele vitreg al lui Michel (amândoi având vârsta autorului, 40, respectiv 42 de ani), cu exagerările de rigoare, prototipul occidentalului contemporan. Este vorba despre acel individ-(auto)consumator, banal, modelat permanent de modelul cultural În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
extrem-orientale sau caraibiene, are ocazia unor priviri panoramice asupra lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii despre lumea În care trăim. Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată la amare autopersiflări. SÎnt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Flaubert la școala de la Minuit Houellebecq apare ca un reacționar estetic. El revine În punctul În care Balzac Îi făcea loc lui Flaubert, pentru a-i continua primului opera, tratînd individul și societatea la modul exemplar, ca rod al proiecției omnisciente disprețuitoare față de amănuntul bogat În virtualități estetice și simboluri culturale, dar sărac În substanță normativă, În prescripții morale. Ficțiunea lui ambiționează exponențialul, interesul pe care este menită să-l provoace destituie casta, cercul de inițiați și nu Încurajeaza snobismul literar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mounir Laouyen, și anume cuvîntul-valiză faction, rezultat prin telescopaj din fact și fiction. Dar și semantic se pare că avem de-a face cu o noțiune telescopată, rezultată din Întîlnirea paradoxală a unui “protocol modal ficțional” (specific romaelor cu narator omniscient) și “protocolul nominal” mai sus amintit. Exemplu. În anul În care căuta domiciliu autoficțiunii, Marie Darrieussecq publică una, care rămîne cel mai mare succes al anului 1996: Truismes (cu traducere dublă: Truisme și Scrofisme, Întocmai ca și Fils - Fii și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
plaje de spațiu infrareal hiperbolizat proprii literaturii minuitiste. Marie Redonnet nu descrie aproape deloc, ci acumulează sacade diegetice care fiecare ar putea fi punctul de pornire al unei vaste fresce psihologice. După 1986, Marie Redonnet scrie În fine romane, scurte, omnisciente, unde realismul clasic este subvertit cu totul altfel decît se Întîmplă În cazul minuitiștilor. Personajele participă la o cavalcadă narativă care curge cu repeziciune către un deznodămînt tragic adesea, dar, iarăși, n-avem de-a face cu „scriitura albă” a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]