872 matches
-
a portretului pictorului în tablou. Laconic, paradoxal și plin de umor, Ionesco se autodefinește cu precizie: “Sunt cel mai intelectual dintre pictorii naivi.”3 Cu apetitul și cu siguranță cu care un copil de “treizeci și trei de luni”4 desenează un omuleț, Ionesco pictează trupuri-capete, cu (sau fără) mâini și picioare, capete roșii, rotunde care plutesc pe fondul în culori aprinse, monștri cu mai multe capete, capete cu mai mulți ochi, cruci, figuri geometrice, broaște valsând, insecte văzute la lupă, plante anemice
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
trupuri-capete, cu (sau fără) mâini și picioare, capete roșii, rotunde care plutesc pe fondul în culori aprinse, monștri cu mai multe capete, capete cu mai mulți ochi, cruci, figuri geometrice, broaște valsând, insecte văzute la lupă, plante anemice, pictează orice. Omuleții aceștia diformi, viu colorați (sau reduși la o simplă silueta neagră) dansează, jonglează, se plimbă cu familia, se luptă (fără scop), merg la scoala, iată-i chiar la ora de sport, aleargă, se lasă dominați de un “maître d’école
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Hârjeu nr. 61, cod 021992, București. Informații, la telefon 021/322 69 57 (fax 021/326 21 87) sau prin corespondență electronică, la e-mail: centruleminescu@yahoo. com <mailto: centruleminescu@yahoo. com>. „Croitorașul cel Viteaz“ l Premieră la Teatrul German „Un omuleț urmează să salveze de tot răul ținutul în care creaturi nemaivăzute ajung să facă fel și fel de năzdrăvănii. El e Croitorașul cel Viteaz, care, cu ajutorul Spiritului Pădurii, reușește să îi păcălească pe uriași, să lupte împotriva unui comandant de
Agenda2004-11-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282171_a_283500]
-
sau despre extratereștri? -Nu. În primul rând că nu am avut timp. Dar astfel de discuții nici nu se prea poartă. Dacă vorbim e viața extraterestră, toți savanții și cosmonauții suntem de acord că e extrem de răspândită în Cosmos. Despre ”omuleții verzi” nu am date noi, serioase, sau dovezi pe care să le comentez.
INTERVIU cu Dumitru Prunariu: Criza se vede din Cosmos. Faţă de asteroizi, suntem la fel de neajutoraţi ca dinozaurii () [Corola-journal/Journalistic/70289_a_71614]
-
lor și își salută mamele mănâncă pufuleți beau suc cu paiul deschid televizorul mută pe desene animate își scot caietele din ghiozdanele colorate se pun în paturile lor mici și dorm visând că sunt supereroi sau prințese cum pot acești omuleți să ignore tot ceea ce e urât și să trăiască atât, dar atât de simplu și frumos? ... iar toate astea se întâmplă sub ochii mei sub ochii noștri ce păcat că mi s-a răcit ceaiul și că trebuie să îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Foarță de la Editura Liternet, o carte rezultată în urma schimburilor de email între cei doi. În mediul cărții tipărite însă, astfel de experimente pot fi urmărite în Mesi@ de Andrei Codrescu, Cinci nori colorați pe cerul de răsărit de Florina Ilis, Omulețul roșu de Doina Ruști ori în Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita de Adrian Oțoiu. Interpretată ca o concatenare între spațiul realității fizice și cel al noilor medii de comunicare, virtualitatea poate fi analizată deopotrivă în chip fenomenologic, pragmatic, discursiv
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
mele de balerină boreală Un abur se rostogolește roz De pe buzele mușcate până la sânge Am locuit în imperii stelare Dar nu m-a aruncat acolo rotirea Pământului în jurul axei sale Decât după ce ai plecat Tu și prințul (Așa îmi ziceau omuleții verzi aurii cu ochii bulbucați de plăcere Uite astea sunt scrieri extraterestre N-ai să poți respira aici Fără balonul de oxigen) Îi sărut straiele arse de raza stelară Ca să-i aflu sub ele trupul gol Îmi apăs pe globii
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
sa. Cina singur în majoritatea serilor, servit de Moses Walker, un steward negru înalt (care nu vorbea cu nimeni de pe vas, ci plutea dintr- o umbră în alta). Din când în când, căpitanul lua cina cu secundul, domnul Shaw, un omuleț mărunt ai cărui ochi pătrunzători și chip crispat înspăimântau echipajul, care nu avea simțul umorului și nu agrea băutura la bord, deși nu făcea nimic să-i împiedice pe oameni în această privință. Herman îl vedea stând singur pe punte
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
și sumbru împânzind împrejurimea cu alabastrul său rece și încremenit. Pustietatea pune stăpânire peste tot ținutul, fiori reci se întrepătrund cu cristalele de gheață, dar zăpada e joaca preferată a copiilor iarna. Bulgării zboară pretutindeni, pe pârtie glasurile intense ale omuleților se înalță în văzduh animând cel mai sălbatic anotimp. Pentru o viață de copil, iarna poate însemna timpul durerii intense când guturaiul sau febra ne ceartă că ne-am jucat prea mult în omătul moale și alb ca spuma laptelui
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor pășea un omuleț în cizme grele, cu bombeuri lustruite. Purta plin de importanță o scurtă din piele cu șapcă de mușama care părea să-i turtească fața. Când îl zări pe Neculai, îi făcu un semn autoritar să stea pe loc. Experimentat, Neculai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea resturi într-o farfurie. Pe drept cuvânt filosoful era neliniștit. Și altădată i se interzisese să cânte sau să cerșească. De data asta însă omulețul cu labe de gâscă îi întinse mâna. Spre cinstea sa, Neculai răspunse la fel. - El e tovarășu’ ?... Păi bine, tovarășe, ce fel de conștiință de clasă ai dumneata ? Faci jocul chiaburilor, te dai cu popii, în loc să vii cu noi ? - Tovarășu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și ne-a privit pe rând. — Asta-i cea mai tâmpită frază de agățat pe care am auzit-o vreodată. — Du-te după cocktailuri, mi-a ordonat Melissa. Când m-am întors de la bar își șușoteau ceva râzând și compunând omuleți cu degetele pe masă. Omuleții lor, făcuți cu arătătorul și mijlociul, se examinau un timp, relativ ostil, apoi se repezeau unul spre altul și își frecau genunchii cu o obscenitate atât de naturală, că rămăsesem în picioare, trei cocktailuri în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rând. — Asta-i cea mai tâmpită frază de agățat pe care am auzit-o vreodată. — Du-te după cocktailuri, mi-a ordonat Melissa. Când m-am întors de la bar își șușoteau ceva râzând și compunând omuleți cu degetele pe masă. Omuleții lor, făcuți cu arătătorul și mijlociul, se examinau un timp, relativ ostil, apoi se repezeau unul spre altul și își frecau genunchii cu o obscenitate atât de naturală, că rămăsesem în picioare, trei cocktailuri în mâini, holbându-mă perplex. — Sunt
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să l invite pe țigan la o țuică. S-a așezat lângă noi, a mulțumit de pahar, l-a băut, după care a-nceput să se hlizească. — Lucrez la morgă, zice. Și începe să povestească. — Era odată la noi un omuleț. De treabă, n am ce spune. Stăteam și ne uitam la el cum povestește, da’ nu-i zicea nimeni nimic. El îi dădea înainte. Atâta că, de la o vreme, colegii a nceput să-l bă nuiască. Nu-și aducea niciodată
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Dacă nu, îmi dau drumul pe tine. — Ce este? a zis repezit Leila venind din spate. De ce îl chinui? Până să-i explic, mi l-a smuls cu o forță pe care nu i-o bănuiam. Mă ocup eu de omulețul ăsta, a zis scurt și a plecat cu el în dreapta drumului, printre pancartele care avertizau, în litere scrise cu hemoglobină, Don’t step off the road, iar cu semne prelinse de la dreapta la stânga același lucru în trei limbi locale. Au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mi-am amintit dintr-o dată de o altă întâmplare, survenită în împrejurări asemănătoare. O motocicletă condusă de un om mic de statură și uscățiv, purtând ochelari și pantaloni de golf, mă depășise și se oprise în fața mea, pe roșu. Stopând, omulețul blocase motorul și se străduia în zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să se dea la o parte cu motocicleta, ca să pot trece. Omulețul se chinuia înainte, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
oprise în fața mea, pe roșu. Stopând, omulețul blocase motorul și se străduia în zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să se dea la o parte cu motocicleta, ca să pot trece. Omulețul se chinuia înainte, străduindu-se să pună motorul în mișcare. Conform regulilor amabilității pariziene mi-a răspuns, așadar, să mă duc la dracu. Am insistat, tot politicos, dar cu o ușoară enervare în glas. Pe dată am putut afla că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
A doua Încercare la care fu supus omul, fu aceea de a se Înfrunta cu un ciclop.Da ciclop, frate, nu șagă!La fel, omul Începu să vorbească cu namila cea frumușică. -Mi-e milă de tine, prietene! Auzi obraznicie la omulețul ăsta, să creadă că ei sunt prieteni! -Mi-e milă, pentru că vezi tu, am venit să-ți scot ochiul. Ciclopului nu-i venea a crede ce aude. -Tu ești mult mai puternic, și dacă Îmi scoți un ochi, Îmi mai rămâne
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Și văzând că Zmeul cel mic Îl tot ghiontește, Îl tot Îmbrâncește și-l tot lovește, scoase iarba fiarelor din traistă și o mâncă pe toată. Zmeul râse de Moș Arici, cât de mic era și facea pe grozavul. Atunci omulețul nostrum se transformă Într-un animal mic. Zmeul fiind flămând, se bucură gândind că Îl Înghite pe loc, dar vreascurile, nuielele pe care le cărase până atunci Moș Arici În spate se transformaseră În niște țepi ascuțiți care-l Înțepară
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
din văzduhuri. "Dunav! Dunav!" chiuiau copiii, care săriseră din sănii și-o luaseră la fugă, lipăind prin zăpadă cu opincile din piele de porc, ca să ajungă mai repede pe ghețușul uriaș. Dar preotul strigă cu glas mare după ei, și omuleții se-ntoarseră, mângâind în drumul lor burțile fierbinți ale cailor. Căci, mai înainte de-a trece peste adâncimile lui, fluviul trebuia îmbunat. O jertfă se cerea făcută, ca să nu piară toți în sfărâmarea mânioasă a gheții. Slujitorul Domnului își aducea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hașurează, într-o lume care abia se formează, cu spațiul și timpul ei abia înmugurite, înainta totuși, până când din el nu mai rămase decât înaintarea. Lumea era acum murdară și diformă ca plastilina în care-ai amestecat toate culorile, toți omuleții, toți pomișorii. Curând, orice însușire se resorbi în matca ultimă: noaptea. Ce se disipa și ea în negândit, nescris, neexistent. În pagina albă deasupra căreia stau aplecat și pe care n-am s-o mai pângăresc cu sămânța obscenă a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când ajun-se-n sfârșit în culisele mizere, o baracă de fapt, plină cu recuzită roasă de molii. Îl apucă de guler pe crainicul care-anunțase spectacolul, și care, în lumina de zi cenușie ce venea de pe geam, era un biet omuleț cu figură de funcționar. Femeia-păianjen, nimic altceva decât o pițipoancă plină de coșuri pe bărbie, tocmai își dădea jos din jurul șoldurilor labele negre și păroase de cârpă umplută cu câlți. Înghițitoarea de șerpi era în capot și căuta în cap
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
recunoștință, ca un mei în jurul prințului galben, victorios. Abia apoi mă apucam să modelez copaci maro cu coroană verde și fructe roșii, oameni cu ochi de bile violete și gură de viermișor roșu, căsuțe galbene cu ferestre și uși maro... Omuleților le puneam, pervers, un firișor alb între picioare, atent la ușă, să nu cumva să intre ai mei și să mă prindă. La cel mai mic zgomot îi striveam pur și simplu în pumn pînă-mi ieșeau printre degete măruntaiele lor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ne jucam toată ziua în dormitorul îngust, ne împleteam unul cu altul în o sută de feluri, formam împreună, și noi, izvoade complicate în covorul mecanic al orelor și-al zilelor. Mama împăturea o bandă de hârtie și decupa un omuleț cu foarfecă, apoi desfășura hârtia și deodată din unul se făceau doi, ținîndu-se de mână, apoi trei, apoi patru, până când femeia mare și roză ținea desfășurat, în fața surâsului ei încă tânăr, un șir întreg de omuleți atât de fragili, încît
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]