2,025 matches
-
în domeniu. în ce mă privește, las la o parte proza și poezia, consider eu, "delirante" pe care le comit, amintind aici doar antologia de poezie românească Deliruri și delire, care s-a dorit a fi un manual al tehnicilor onirice, coșmarești, halucinatorii etc., explorate în lirica scrisă în România mai cu seamă în secolul XX. Lumea fantasmelor, aceasta este obsesia firească și ținta Centrului de Cercetare a Imaginarului. Cum poate fi traversată irealitatea, care îi sînt instrumentele, care sînt structurile
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
de apă un cal nechează întruna sub fereastră în pod șobolanii bat darabana te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi te-a trădat până și aroma portocalei nimeni nu îți întinde colac de salvare în această noapte în această fiestă onirică lungă nesfârșită insomnie și deodată bătaia clopotului de dimineață zguduie geamurile patul pereții ce se prăbușesc peste tine și adormi sub molozul orelor Nașterea poemului Descifrez anevoie încâlcite semne pe zăpada proaspătă toate duc la magazia de lemne ce vietate
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
Mai direct spus, cartea ("romanul") pare începută într-un fel, cu o perspectivă și o intenție evidentă - de restituire aproape parnasiană a unei lumi istorice și mitice, a unei Indii din sec. XVI, în același timp loc istoric și proiecție onirică - pe care o pierde sau o transformă pe parcurs, făcând din acest consistent început istoric doar punctul de plecare al unui destin repetat, dar supus totuși schimbării: reîncarnat, sau mai degrabă continuat în diverse personaje, în diverse epoci istorice, ca
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
ochii verzi și buzele carmin, desenîndu-și un grain de beauté pe obrazul stîng. Rar am văzut o femeie atît de irezistibilă cum era Virgil fardat. Poate aceste mici frivolități, acest gust de a șoca, ne venea din familia noastră a oniricilor, ne solidariza: MRP avea dreptate cînd spunea că eram onirici înainte de a ne cunoaște, parcă Vintilă Ivănceanu făcea altceva cînd citea la Cenaclul Labiș cu cilindru pe cap și mănuși glacé? Era un stil de viață, un curaj și un
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
pe obrazul stîng. Rar am văzut o femeie atît de irezistibilă cum era Virgil fardat. Poate aceste mici frivolități, acest gust de a șoca, ne venea din familia noastră a oniricilor, ne solidariza: MRP avea dreptate cînd spunea că eram onirici înainte de a ne cunoaște, parcă Vintilă Ivănceanu făcea altceva cînd citea la Cenaclul Labiș cu cilindru pe cap și mănuși glacé? Era un stil de viață, un curaj și un sictir, acel eden boem care zvîcnea în cubul de beton
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
cîștigă, decupînd cu claritate atît constantele poeziei lui Gellu Naum, în interiorul avangardismului și suprarealismului, cît și dinamica lor, abia aceasta relevantă. Premisa de la care pornește criticul este neașteptată doar pentru aceia care văd în suprarealism hazardul dicteului automat și retorica oniricului. O definire, cît de succintă a poeziei, era acum necesară, și Ion Pop nu ezită s-o formuleze: "Poezia e, desigur, cum știm mai ales de la simboliști, o stare, sufletească și de limbaj, un sentiment al lumii și totodată o
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
constelații moarte văduvă frumoasă lîngă mine în pat jubilație larma golurilor inima mea descojită iezii trec cu gîtul tăiat muzică în dezintegrări mergi îngropată pînă la brîu în falduri de stronțiu necopt știutul pe chipul reinventatului înfometatului din lup derulează oniric celuloidul tot ce știam e atît de ciudat acum cînd se moare în acest loc unde sticlirile mîngîie unde sunetele pipăie unde gîndurile se răspîndesc pecingine în liră Prin microscop dacă mă desprind trupul meu e altul la apus irizarea
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
continuă alternare a planurilor. Prozator mai curând de subtilitate, decât de forță, Dumitru }epeneag nu poate dezvolta scene de mai mare întindere, pornind de la câteva puncte și construind, cu ele, în spațiu. Cele mai bune fragmente se nasc din țâșnirile onirice, fulgurante, luminând deodată pagina, dar neputând-o prelungi. Spre deosebire de proza scurtă, romanul pretinde acumulare și sedimentare epică. Cu resurse limitate în această privință, prozatorul se folosește de tehnica narativă (cu toate subtilitățile ei) ca de un adjuvant indispensabil, preferând să
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
atmosferă de exaltare religioasă și toleranță democratică în care ne-am trăit adolescența. Un timp istoric și social modelat de speranțe arzătoare și temeri difuze, un imaginar colectiv aflat în echilibru precar cu realul propriu-zis, apăsător sau neglijabil (prin injecție onirică), deformat și deformator. Plasticitatea ficțiunii se datorează, firește, celui care o scrie. Dar și contribuția realității autohtone e semnificativă. Lumea românească de azi oferă atâtea elemente de pitoresc, aspecte comice ori sumbre, evoluții spectaculoase la nivelul indivizilor și al societății
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
de prozator al lui Daniel Dragomirescu este și cel avându-l drept protagonist pe junele Culae al lui Caloianu, care ambiționează să cânte tot ceea ce auzise mai frumos în repertoriul bunicului (deadul ) Vasile. Zis și făcut. Pleacă într-o călătorie onirică, deși cu toate datele realului. Petrece o noapte cu moșul care-l și învață tot ce știa, la fel și cititorul care se-nfioară a posteriori, aflând că deadul era mort de vreo trei ani. Prea târziu însă, povestitorul obținuse deja
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
este că nu l-au văzut, ci că regizorul l-a "introdus" pentru uzul spectatorului. La rîndul său, insert-ul este continuat - mai tîrziu - de o imagine ce ține ceva mai mult. Ambele reflectă proporția de adevărat/fals din producțiile onirice ale protagonistului. Un personaj este comun viselor lui Georges și inserturilor: un băiețel algerian, căruia protagonistul i-a făcut rău la vîrsta de 6 ani. De aici vă predau ștafeta comprehensiunii, cu mențiunea - este un lungmetraj care merită văzut de
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
Ionesco și Eliade, s-a referit în mod special la teoria jurnalului, la problema exilului și la ezitarea între a intra și a rămâne în literatura franceză. A subliniat că jurnalul ține loc de operă realistă la un prozator declarat oniric. Decepționat de propria naționalitate, exilatul perpetuu adoptă deriziunea în felul de a vorbi despre succesele și insuccesele sale. Eventuala situație de ratare sau de reușită se află deasupra oricărei conjuncturi, cum prozatorul însuși o prezintă autoironic în jurnal: ?Sunt liber
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
o circumscrie. Autorul este mai mobil, mai intrepid, mai vital decât propria lui creație, pe care toate aceste rezolvări ingenioase o ,rezolvă" definitiv. Invers decât la Leonid Dimov, rima verifică și incită inteligența combinatorie, iar nu imaginația poetului. La marele oniric, universul liric este somptuos și foșnitor, bogat în sunete, culori și arome, traversat de curenții vieții și ai morții. La excelentul versificator, ,lumea" poeziei apare ca artificială, aseptică, de nu inconsistentă, o aglomerare de cuvinte ,ce din coadă au să
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
altele sînt pur și simplu greu de îndurat pe tot parcursul lecturii. Ritualul bărbieritului unui muribund în La fel ca altădată reface, în cheie profană, ceva din emoția euharistiei. Cînd și cînd, dintre nenumăratele tablouri ale dezolării cu inextricabil miez oniric răsar mici parabole, străvezii pînă în adîncul substratului lor social : Urechea muzicală nu e totul / Mai e și muzica, domnilor, strigam / Chiar în vreme ce pasărea măiastră / Cădea de pe ram". Lipsit de orice echivoc stilistic, scrisul Ilenei Mălăncioiu dovedește talent și inteligență
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
de pensionar cuminte cu pipă, halat de casă și o tichie." Dacă nu-și mai face visuri, nu contează nici pe vise, a căror amănunțită narare îndesește filele celor mai multe dintre Jurnale. Și nu numai a lor: ,Invidiez bizara specie a oniricilor ce fac (sau doar pretind că fac) din vise materie primă pentru opul literar. O spun cu jenă: în fața lor mă simt handicapat, ne-trebnic." Lectorul care nu va sesiza ambiguitatea textului nu e pregătit pentru literatura diaristică. Pe aceeași
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
O alegorie a mișcării. O mișcare verticală a păsării în spațiu, dar și în timp, este o relație ontologica. Poemul o sugerează cu subtilitate. Trecerea de la un plan la altul, o întâlnim mereu în poemele cărții. Volutele de la real, la oniric de la la ironia acută la mitologie, fac nota specifică scrisului autoarei în discuție. Un vers alert, imaginativ, expresiv și plin de sensuri . Trebuie să fac o mică precizare și referitor la titlurile poemelor discutate. Cel al primei poezii a fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
scrie “aripi de gheață”, pentru că gheața este atât de rară, dar în țări precum România sau Ungaria, gheată “vizitează” locul în fiecare iarnă, câteva luni. în ochii mei aripile mi se par străvezii. Citind, mă simt într-o lume ireală. Onirica. La începutul poeziei îngerul se depersonalizează, pierzându-și adevărata menire. El e ca un animal de companie, este gata chiar să fie imobilizat într-o cușcă la circ. își odihnește uneori capul pe umărul omenesc. Din nou, poezia autoarei în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lui, cea din afară si dinăuntru, ziua de azi și de mâine a semenilor - și toate acestea, altoite cu unica lor dorință de a descoperi un nou și bogat veșmânt pentru idei bogate în gândire și viziune. Nevăzutul, abstractul, ipostaza onirică, dar și finalitatea vieții și a omului, neliniștea metafizică a individului, amorul, locul și predestinarea individului în societate, relațiile umane în spațiul social-istoric, menirea artei și a creatorului, creatorul față în față cu propria opera sunt doar câteva din temele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în transcrierea unui vis: ,Descrierea unui vis exact, cu toate săriturile și inconsecvențele, haotic și cu părți foarte precis conturate. Cum iese visul din neființă și lipsa de conștiință și cum se destramă apoi iarăși în neant" (p. 232). Tentația oniricului la Rebreanu ne lasă o speranță neîmplinită. Niculae Gheran a trăit pentru opera și biografia lui Rebreanu din 1965 și până astăzi, când conturile nu s-au încheiat, totuși. Ar mai fi de redactat ultimul volum din biografia lui Rebreanu
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
atlet care-și încordează mușchii în mod spectacular în fața noastră s-ar așeza pe scaun și ar începe să ne povestească ceva. Eventual un vis. Odată sugerat ca performanță, fixat ca bornă absolută, formalul esențializat, abstractizat alunecă voluptuos pe toboganul oniric: "Și Cuvîntul s-a prăvălit printre ierburi/ și oameni/ dar El Cuvîntul nu mai era Cuvînt/ nu era oglindă nu era harpon/ nu era fereastră prin care să vezi// era leii care treceau prin el/ și puii de leu zbenguindu
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
interior) este spart în mai multe bucăți, redactate, uneori, în registre stilistice foarte diferite. Oricum, fie că este vorba de poezie sau de proză, în scrisul acestei autoare greu de clasat, realismul se combină în permamență cu suprarealismul și cu oniricul, viii și morții fac parte din existența cotidiană a eului care se confesează, senectutea și copilăria conviețuiesc în aceeași persoană care are puterea și inteligența ca, la vîrsta celor o mie de riduri, să redescopere, o dată și încă o dată, cu
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
-mi linge pleoapele pieptul întregul trecut / adorm și visez că patul acesta de hotel / e-un sicriu plutind în derivă deasupra orașului". Petre Stoica e, mai adesea, precum în antologicul poem de la pagina 508, un poet al insomniei ("această fiestă onirică"), percepută ca o invazie din exteriorul nocturn, omniprezentă, exasperând lucruri și ființe, dându-i celui ce o îndură senzația de a fi trădat de real: "noapte lungă noapte fără sfârșit / insomnia intră prin gaura cheii de la ușă / intră prin coșul
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
de apă / un cal nechează întruna sub fereastră / în pod șobolanii bat darabana // te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi / te-a trădat până și aroma portocalei / nimeni nu îți întinde colac de salvare / în această noapte în această fiestă onirică // lungă nesfârșită insomnie // și deodată bătaia clopotului de dimineață / zguduie geamurile patul pereții / ce se prăbușesc peste tine / și adormi sub molozul orelor." Liniște și plenitudine. "Sunt contabilul senectuții mele" (în "Poem robust I"), proclamă autorul, nu de la masa de
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
în foarte scurt timp o voce inconfundabilă a prozei românești actuale. Nici nu este de mirare câtă vreme romanele sale, aflate la limita eseului (și uneori dincolo de ea), sunt o combinație destul de sofisticată (cert postmodernă) de ficțiune și realitate, de oniric și presă cotidiană, de abstract până în pragul ermetismului și transparență maximă, de teorie științifică și versuri reproduse cu generozitate din lecturile mai mult sau mai puțin întâmplătoare ale autorului. Viziunea lui Constantin Virgil Negoiță asupra vieții și, implicit, asupra romanului
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
cititorul să aibă chef să-și continue lectura" (p. 114 în Hotel Europa). Romanul se pune în permanență sub semnul întrebării. Adevărul e că scriitorul își regizează foarte bine îndoielile și tatonările. Înfiripă, totuși, narațiuni palpitante, fabulează, speculează, introduce obsesii onirice (scafandrul, un vultur cu un pește în gheare, un șoim în colivie). Se cenzurează când constată că e prea narcisist: Totul trebuie rescris. Chiar și frazele de mai sus (...) Voi elimina în orice caz aproape (de ce nu toate?) toate scenele
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]