2,429 matches
-
compozită. În Chemarea focului se menține același apel la sacru, la acea forță prin care se regenerează întreaga fire, cele trei părți ale poemului care constituie substanța volumului (Chemarea focului, Îngerul roșu, Intrare în etern) marcând un traseu inițiatic. Ultimul op, Balade și simfonii (1983), îl definește pe autor ca bun tehnician al versului. Pe lângă sonet, sunt abordate terțina și distihul, unele poezii având versificație în stil popular. Încercarea de a scrie roman nu i-a izbutit, cum se observă în
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
în Antologia poeților tineri (1934). Autoarea este prezentă în paginile unor periodice ca „Viața românească”, „Azi”, „Viața literară”, susținând și cronica muzicală la „Curentul”. Formată în spiritul revistei „Gândirea”, care îi găzduiește de altfel debutul poetic, H. publică acest unic op, Cartea dimineții, după care părăsește spațiul literar în favoarea muzicii. Lirica sa este o reacție antisămănătoristă. Citadină prin excelență, poeta are un alt fel de receptare a universului rural, după care tânjește, ca și după copilăria pierdută. Satul reprezintă pentru H.
HAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
incolore. În versuri, o altă cărțulie, Vademecum la Dâmbovicioară (1889), e un fel de reclamă, zgomotoasă și prozaică, a unor priveliști care îl încântă pe călător, dar nu reușesc să-l și inspire. El își adună produsele poetice într-un op intitulat Modeste încercări poetice, „originale și traducțiuni” (1873). Sunt aici versificările unui amator, care, propunându-și nici mai mult nici mai puțin decât să elibereze poezia din „sclavia rimei”, scrie adesea în versuri albe. În traduceri se folosește, obstinat, de
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
atestă, într-adevăr, o inteligență ieșită din comun. O inteligență de „geniu pustiu”, cum îl caracterizează Tofana. Ieftine, cele mai multe, „cugetările” nu îi sunt, totuși, banale, având măcar în expresie ceva scânteietor. Etern student, care „lucrează” de doisprezece ani la „un op monumental”, din care nu a scris un rând, Sbilț e tipul ratatului cinic, care trăiește ca un parazit. Neputându-se acomoda lumii acesteia și nereușind să o părăsească, el o sfidează cufundându-se și mai adânc în noroi, înrăindu-se
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
în melodramatism, reprezintă zona de eșec a însuflețirilor sale poeticești. O sentimentală încropire, Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand (1914), cantonează cam în aceeași zonă. Despre viața și minunile „Sărăcuțului” din Assisi, K. scrie un op masiv, încărcat de emoție și pietate, după o prelungită ședere în Umbria verde (Sfântul Francisc din Assisi și spiritul franciscan, 1942). Pe fundalul unei epoci în care luminile se întretaie violent cu întunericul, faptul biografic se întrețese cu legenda iradiantă
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
este construită anume pentru a ilustra ideile autorului. Numai că dialogurile forțate, lipsa de preocupare pentru psihologia personajelor, maniera aproape polițistă a narațiunii accentuează schematismul romanului. În ciuda numeroaselor naivități și stângăcii, S.-C. rămâne o figură interesantă de idealist. SCRIERI: Opuri dramatice, I-II, Cernăuți, 1888-1893; Magdalina păcătoasa, Cernăuți, 1889; Trei suveniri, Cernăuți, 1890; Istoria unui țânțar, Cernăuți, 1891; Contrabandistul, Cernăuți, 1892; Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților, Cernăuți, 1894; Caleidoscop literar, Cernăuți, 1895; Răsunete din Basarabia, Cernăuți, 1898; Opere, îngr
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
a exilaților, Cernăuți, 1894; Caleidoscop literar, Cernăuți, 1895; Răsunete din Basarabia, Cernăuți, 1898; Opere, îngr. și pref. Leonid Curuci și Vasile Ciocanu, Chișinău, 1978; Zagadocinâi celovec, îngr. și pref. Vasile Ciocanu și Sava Pânzaru, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Iacob Negruzzi, „Opuri dramatice”, AAR, partea administrativă, t. XI, 1888-1889; Mihai Teliman, Constandin de Stamati-Ciurea, Cernăuți, 1897; Eufrosina Dvoicenco, Viața și opera lui C. Stamati, București, 1933, 51-53; V. Șt. Ciobanu, Un scriitor român din Basarabia: C. Stamati-Ciurea, RFR, 1941, 8-9; Călinescu, Ist.
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
109-110. 94. După Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. I, fasc.1, p. 146. 95. Vezi Literatura română veche, antologie de G. Mihăilă și Dan Zamfirescu, vol. I, București, Editura tineretului, [1969], p. 162-163. 96. Vezi și Nicolae Iorga, op cit., fasc I, p. 149. Pasajul este inspirat evident de formularea dăltuită pe piatra de mormânt a lui Neagoe Basarab, citată și de mine mai sus. 97. Vezi G. Mihăilă, în Literatura română veche, vol. I, p. 157; vezi și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
477; Șarolta Solcan, „Văduva în societatea medievală din țările Române”, în vol. In memoriam profesor Radu Manolescu, Editura Universității din București, București, 2006, p. 228. 19. Nicolae Stoicescu, loc. cit. 20. D.R.H. B. țara Românească, vol. II, pp. 412-416; Șarolta Solcan, op cit., p. 227. 21. DIR. B. țara Românească, veacul XVI, vol. IV, p. 478; D.R.H. B. țara Românească, vol. VIII, București, 1996, p. 306; Șarolta Solcan, Văduva ..., p. 227. 22. DRH. A. Moldova, vol XXII (1634), p. 226, doc. nr. 198 (datat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1862, când se alege și consiliul de conducere: Partenie Cosma - președinte, Ion Nedelea - vicepreședinte, Iosif Vulcan - notar, Sabba Fercu - bibliotecar. La constituire societatea număra douăzeci și unu de membri, iar țelul urmărit e astfel formulat: „deprinderea în limba maternă prin prelucrarea diferitelor opuri originale, imitațiuni, traduceri și declamări, excluzând dezbaterile politice”. Curând membrii vor deveni mai numeroși, vor spori și acțiunile țintind solidarizarea tinerilor prin cultură: citirea și discutarea unor scrieri literare originale, disertații, declamări, seri de teatru și poezie, concerte, coruri, dansuri
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai târziu. Pusee lirice, mici patetisme, ca și livrescul ingenuu împing în conformism o narațiune confesivă care tocmai își propune să torpileze „șabloanele” ce ar fi parazitând opurile de evocare a stagiului ostășesc. O carte cu farmec este cea intitulată Povești de adormit părinții sau Carte cu copii pentru părinți (1990). Și pentru cei mici, și pentru cei mari sunt cele cinci scenarii îngemănate în volumul Ion Creangă
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
Fedorenko, București, 1963; Anotimpurile poeziei românești - Poetry’s Seasons, ed. bilingvă, tr. Gabriela Bernat, București, 1984; 30 poeți, 101 poeme, București, 1999. Traduceri: Torquato Tasso, Aminta, îngr. și introd. Nina Façon, București, 1956 (în colaborare cu George Lăzărescu); François Villon, Opurile magistrului..., pref. trad., București, 1958; Ana Marcos, Rădăcinile zorilor. Poeme din închisoare, cu desene de Constantin Piliuță, București, 1961; Carolina María de Jesús, Săo Paolo, strada A, nr. 9, pref. trad., București, 1962; François Rabelais, Gargantua, introd. N. N. Condeescu, București
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
legitima”, un episod cu o tentativă de organizare socio-economică original „socialistă”, dar și câteva considerații filosofic-umanitare de nuanță demofilă, incluse în final. Subterfugiu plin de naivitate, fiindcă elementele de „oportunitate”, de altfel grosolan confecționate, nu au avut darul să facă opul acceptabil în rândul scrierilor realismului socialist în curs de coagulare. După mai bine de două decenii, în 1971, când genul romanului de aventuri va fi chiar recomandat, cu alibiul posibilelor virtuți educative pentru tineret, al exaltării istoriei naționale etc., S.
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
a vieții de altădată se reducea la înfățișarea cadrelor de existență ale unei epoci, în felul în care erau ele puse în lumină de sursele (preponderent) narative utilizate. După venerabilul model - nu întotdeauna divulgat - al Istoriilor lui Herodot sau al opurilor enciclopedice ale filosofilor francezi ai Luminilor (ca bine cunoscutul Secol al lui Ludovic al XIV-lea), cotidianul propriu istoriilor de acest tip, reductibil mai ales la „casă”, „familie”, „moravuri”, „mode” ș.a.m.d., avea un rol pur decorativ, de fundal
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
poetului - Câteva pagini inedite din tinerețea lui Eminescu (1903) -, o parte din articolul Naționalii și cosmopoliții, iar în altă lucrare - Kant și Eminescu. Traducerea „Criticii rațiunii pure”, (1906) - semnalează și comentează echilibrat (ținând seama de dificultățile întâmpinate de tălmăcitor) traducerea opului kantian, urmărindu-i implicațiile în opera eminesciană și inserând în corpul studiului fragmente elocvente. Cercetează laboratorul nuvelei Cezara, editează fragmente din Archaeus, articolul Ecuilibrul (vorbind primul de influența lui Hegel), precum și pagini din corespondența poetului cu Maiorescu și Creangă. Alte
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
clasicismul antic. Traduceri: Meditații religioase, I-II, Buzău, 1839-1840; Goethe, Suferințele junelui Werter, București, 1842; Thomas a Kempis, Urmare lui Iisus Hristos, București, 1845; Tacit, Viața lui C.J. Agricola, Brașov, 1858, Germania sau Situațiunea, datinele și popoarele ei, Sibiu, 1864, Opurile lui..., postfață G. Barițiu, Sibiu, 1871; Suetoniu, Viața a XII imperatori, pref. trad., Brașov, 1867; Horațiu, Odele și epodele lui..., pref. trad., Iași, 1868. Repere bibliografice: Aron Pumnul, Gavriil Munteanu, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
la Consistoriul Eparhiei Buzău (1864) ori la Arhivele Statului din București. Cu o carieră administrativă lipsită de strălucire, mai mereu fără bani, s-a dedicat compensatoriu scrisului. De-a lungul anilor, începând cu Poezii fugitive (1846), publică o puzderie de opuri cuprinzând versuri lirice și epice, impresii de călătorie, nuvele, romane, tragedii, melodrame, vodeviluri ș.a. E o literatură de fundal, ilustrând, și dincolo de limita cronologică, tendințe ale epocii pașoptiste. Autorul, care scria în 1845 la „Vestitorul românesc”, iar în 1848 la
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
aloce un numar de pagini fiecărei litere, iar cuvintele să înceapă toate cu acea litera. Ocupat cu treburile legate de apariția revistei, el nu are timp să-și trieze sau să-și adune textele. O va face Șasa Până, alcătuind opul intitulat Repertoriu (1935), si acesta neterminat, înrudit vizibil cu Alfabet. Într-un număr al revistei berlineze „Der Sturm” (1935), prozatorul se află într-o vecinătate onoranta cu Urmuz, Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Geo Bogza, B. Fondane, Râul Iulian, Aurel Zaremba
MOLDOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
-
viața!” Recunosc că geniul polifonic al lui Dostoievski este modelul aproape desăvârșit al mărturisirii care cunoaște valoarea apofatică a tăcerii. La el, discreția auctorială nu suspendă vertijul instrospecției psihologice și nici verdictul final. Dar polifonia nu înseamnă ambiguitate. Pe lângă celebrele opuri, trebuie să citim jurnalele și sutele de articole de presă ale lui Fedeor Mihailovici 1. Este adevărat că pravoslavnicele sale convingeri alunecau, adesea, într-un utopic panslavism. Dar esențialul stă în altă parte: pe acest om îl interesa aproape totul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
previzibile și repetitive, deși se ocupă, pentru a-și menține cote lucrative de audiență, în special de subiectele „grase”, construindu-și eventual o rețea de contacte privilegiate în „cercurile bine informate”. Confuzia a fost sporită, paradoxal, de apariția paginilor de op eds în principalele ziare: fiecare cotidian a încercat să-și adjudece o galerie de intelectuali publici foarte vizibili, pe lângă jurnaliștii-„analiști” de serviciu, plătindu-i regește în raport cu salariul mediu pe economie; dar nici obținerea, la un preț mai mare, a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
între teorie și practică, între universalism și particularism. știm ce au propus „liberalii academici”, știm și că propunerile lor nu au fost câtuși de puțin folosite în practica politică, aceasta din urmă fiind mai interesată de policy papers decât de opuri savante. Odată cu trecerea timpului, formidabilul Hayek, alături de alt mare autor „paleoliberal”, Ludwig von Mises (de la care, între altele, Hayek a preluat un viguros antistatism), a devenit referința unei forme dogmatice de liberalism, greu de îmbrățișat după sfârșitul Războiului Rece fără
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
accept handicapul tuturor scriitorilor englezi de romane polițiste: nu pot să-i înfățișez pe polițiști ca ticăloși, pentru că sunt niște polițiști de treabă și cei mai mulți dintre ei îmi sunt prieteni (Chandler, 1981, pp. 402-403). Ca extensie temporală, scrierea acestui ultim op acoperă cam un deceniu. În intervalul cu pricina, Chandler a scris și cel mai complex dintre romanele sale, The Long Goodbye. Nu e hazardată, deci, ipoteza unui critic care vedea în Playback o anexă la romanul publicat anterior. Anexă e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
epitafuri, unde americanul Edgar Lee Masters va contempla vremelnicia altui veac, în dialogul, doar ceva mai liber, mai puțin aulic, cu morții săi de pe colina din Spoon River. Alte traduceri, din Vergiliu (opt cântece din Eneida) și Ovidiu, alături de un op juridic (contribuție în degajarea unei terminologii specifice), sunt reevaluate de asemenea postum, odată cu descoperirea manuscriselor nepublicate. Preocupările de ordin filologic, constante, nicidecum de neglijat, îl vor afilia, altminteri, fără echivoc, pe A., la marele curent creat de Școala Ardeleană. În
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
se „întinde lung în față” și se apleacă: toată talpa sau călcâiul se află pe podea; spatele nu se îndoaie (extensie a musculaturii posterioare a coapsei și gambei). Exercițiul nr. 40 Ducere în diagonală a brațului prin spate la călcâiul opul, picioarele se află într-o ușoară semifandare cu piciorul din spate îndoit: se încordează musculatura abdominală, trunchiul nu se îndoaie, spatele nu se curbează. Exercițiul nr. 41 Din stând, ducerea brațelor prin spate la călcâie: ca la exercițiul anterior (extensie
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
LITERARĂ" nr. 24-25, 21 iunie-4 iulie 1995 Misterul adevăratei identități [...] Adesea, a comenta plauzibil o carte înseamnă a te plasa corect față de miza pe care o conține: estetică, etică, filozofică, religioasă etc. Adică a-i capta intenția, mai ales atunci când opul final nu vrea să confirme niște legi consacrate ale genului. Eu cred că realizarea este întotdeauna pe potriva intenției. Pentru că intenția (relevabilă în text) este direct proporțională "mulajului" mental concretizat de opera imprimată (afară de cazul când proiectul rămâne nedefinitivat, o simplă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]