2,454 matches
-
îngăduie să fie martorii succesului altora, sau pe seama obtuzității oamenilor politici, a căror îngustime de vederi îi împiedică să intuiască fața revoluționară a invenției lor. Altfel spus, nu ei sînt de vină că ideile lor nu sînt admise, ci orgoliile opace ale adversarilor sau interesele obscure ale politicienilor. Dar uneori se întîmplă ca pionierii unor astfel de născociri voodoo să nu fie defel niște diletanți care confundă arena disputelor științifice cu altarul de oficiere a unor străvechi superstiții magice, ci adevărați
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
a unui om poate fi adunată în cele câteva versuri ale unui poem: "Acum patruzeci de ani, punându-mi/ dintr-o toană primii ochelari ai mamei,/ ochii mei râzători de adolescent/ n-au întârziat a plânge, învestiți/ de scurtul și opacul viitor al zării.// Departe în vârstă și pe continent,/ mă pierd azi în limpedea duioșie/ ce, din altă lume, mă sprijină în lume.// Și uneori îi vorbesc mamei într-o limbă/ pe care n-am învățat-o de la ea". Volumul
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
geniul jurnalistic al autorului presară din loc în loc cîrlige pentru cititorul diletant. Povestea spiritului spusă de Hegel e zădărnicită de propriul limbaj, scrie filozoful de la Karlsruhe: „Chiar și transformată în carte de buzunar, Fenomenologia spiritului tot rămîne ceva inert și opac, ce își contrazice propriul conținut.” Cercul ontoteologic nu se poate deci închide. Fantasma lui Hegel rămîne fantasmă, adevărul nu poate fi atins prin rațiune, adică prin logos. Derrida găsește o singură cale să iasă din ea fără s-o sfîșie
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
se întind pe zece pagini, cititorului îi e greu să intuiască de partea cui e dreptatea, și asta fiindcă tema rămîne de o obscuritate încăpățînată, pe care distincțiile etimologice nu fac decît s-o încețoșeze și mai mult. Simțind miezul opac la discuției, Frenkian vine în întîmpinarea nedumerilor cititorului: „Dacă sîntem întrebați: oare Homer își imagina un dublu aerian al corpului uman în viață, avînd aceleași caractersitici cu al acestuia și existînd în individul viu fără să aibă vreun rol?, am
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
pe la margini de cetate întru a doua grea zidire bate Vestigii dintr-o epocă bătrână Fără psalmistul David. înnoptate La nordul pleoapei rune-adânci îngână Agava aurorei de țărână: Veșmântul suprarealist a toate. Subt pașii surzi vulcanul amuțitul Sloboade pocăința lui opacă "Legat de ceruri eu sunt pângăritul" înalta cârjă încă îi împacă Preamult rămas în urmă răsăritul Cu prea aproape-în față asfințitul. Epitemia Trezire/ penitență la trezire O dată cu păcatul împăcată Cum fu și nu proorocirea dată Pe-un dublu fir. Nouă
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
o pagină de scrisoare ,de amor", o excelentă profesie de credință. Corespondența lui Marin Preda cu Aurora Cornu aparține unui mare scriitor îndrăgostit, care, cu opera lui, trăiește printre scriitori, cu orgoliile, rivalitățile și invidiile lor, și printre critici, unii opaci și pieziși, alții, luminați, spirite fine, cu gust, clarvăzători. Scrisorile către Aurora schițează și un mic tablou al relațiilor lui Preda cu mediul literar. Din chiar momentul apariției romanului Moromeții. Ca și Rebreanu, care ardea de nerăbdare să afle opinia
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
se explicitează, din fericire, prin acest text complementar. De cele mai multe ori, totuși, nu avem șansa unor asemenea completări, poveștile începând, tranșant, chiar din centrul lor. Orice enunț pare să fie, de fapt, o concluzie provenită în urma unor raționamente subtile însă opace. Așa se întâmplă în neobișnuit de nuanțata poziție față de holocaust : ,Ultimul evreu ars în Spania e în 1730. Și dacă vedeți climatul: în Portugalia 100 de ani mai târziu. Prigoana hitleristă sau antisemitismul românesc sunt niște glume față de ceea ce s-
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
o vioară munții În lemnul ei cu crengi încă verzi Și-un surâs al cuiva printre brazii maturi S-a risipit ca un cântec albastru-n păduri. Țipa un munte-ntors din mâini în ape, Ca o lumină-n noaptea grea, opacă; Și peste zarea spartă ce nu mai încape Se-nalță-nvingătoare întâia-ne baracă. Luceafărul, nr. 5, 1 martie 1963 Viața cercurilor literare: Andrei Steiu Cântec de dragoste Iată am venit. Și ți-am adus câmpiile și vântul Și răsăritul lunii în
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
este istoria luptei pentru promovarea și apărarea dreptului la exprimarea liberă a opiniilor, iar jurnaliștii sunt extrem de sensibili la orice încercare de a li se limita libertatea de opinie.” (Cristina Coman). E foarte adevărat însă că scena politicardă cu ferestre opace a timpului nostru veșnic schimbător ne obligă în mod constant a-i considera spectacolul său de grup drept cel mai periculos și necinstit joc de societate oferit în așteptarea unui Godot întotdeauna, din păcate, antestabilit... În tot acest sistem ce
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
Cântarea răsună din adânc și ne inundă făptura. Poezia lui bate-n aripile cugetului nostru dorinți înviorate, chemări din Slava Luminii. Un crâmpei de soare umblă /prin zăbrele loc să-și facă, /a împins vreo zece suliți /în celula mea opacă. /Și pe firul lor subțire /a lăsat ușor să vină /pentru zilele Învierii /o plăcintă de lumină. /s-a uitat în jur și-n blidu-mi /și văzând că-i gol, că nu e, /a vărsat un ou de aur /peste
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > TĂBLIȚELE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului TĂBLIȚELE - Bună! Ce faci ? Tot grăbită, tot grăbită?” - auzi deodată răsunând chiar în dreptul ei vocea Georgetei și vălul opac ce părea de obicei să plutească peste tot și toate, lăsând-o pe Irina mai degrabă să ghicească siluetele care se scurgeau pe lângă ea pe trotuar și să nu se lovească de ele, se rupse brusc. Fără să se mai
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
sfântă a iubirii și maniera în care ea se poate consolida, pe un tărâm divin unde o clipă de dor te poate costa nemurirea. “Pe tărâmul în care te-ai născut dintr-un fulger/ Și din ploi înghețate de stele opace/ Voi zbura călărind albe aripi de înger,/ Însoțit pretutindeni de o tainică pace./ Heruvimi și arhangheli ne formează alaiul,/ Zeități necăzute ne contemplă iubirea,/ Între lacrimi și zâmbete ne vom duce noi traiul,/ Pentru-o clipă de dor, ne-am
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
vestoane, cu toate dau roată, purtate în ritm de blues, tango, cha-cha ori samba de nămet de pantofi pentru domni, doamne, fini balerini, escarpeni, botine, chiar cizme... Zvăpăiatele umbre sunt filtrate de privirea-mi, avidă să le țintuiască prin textura opacă și laxă din draperii și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când lumina prin firide
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
meu, pe frunte, Era rubinul întregind cununa. Și era largă calea către stele ... Furam din ele străluciri și'n lume Le răspândeam, ori dăruiam, anume, Celor ce dor și drag vedeau în ele ... S-a poticnit cărarea, totu-i nins ... Opacii nori, obloane's către stele. Arar, un vis, mă poartă către ele, Nu prinț iubit, ci, insipidul ins. *** Referință Bibliografică: Am înțeles de acum ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi
AM ÎNŢELES DE ACUM … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382912_a_384241]
-
Meditatie > PASĂREA PHOENIX Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
Aplicații ale științei)... VI. PASĂREA PHOENIX, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017. Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta ... Citește mai mult Vă întreb pe voi îngeri de pazăCare zi și noapte stați de privegheCum înfloresc crinii seraficiDin țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripileDe foc ale Pasărei Phoenix,Înveșmântând cu luminăCerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celesteS-au topit sorii și galaxiileși s-au umplut clepsidreleCu nisipul de aur al stelelor.Râurile de sânge ale veaculuiS-au vărsat
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
fiecare dată A treia zi ca Domnul în Scriptură. Și-a mai găsit în duhul său putere Ca Golgota durerilor s-o urce Și este semn ca marea Înviere Nu-l va găsi încovoiat sub cruce. Că sub povara vremilor opacă Se rezvrătește-un vis nestins cu anii Și sângele nu poate să mai tacă Vândut din nou în codrii Gesetmani. Că va renaște neamul ca un soare Sub boltă, ca la început de leat Peste pământ și’n inimi iar tresare
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cum nu se poate mai lămurit. — Nu e așa, izbuti el să spună În cele din urmă adunându-și forțele. Bărbații din Studium păreau spectatorii unei comedii, cu ochii ațintiți asupra lui, așteptându-i cuvântul lămuritor. Aveau ochi de sticlă opacă. Simți o mână cum i se așeza cu blândețe pe umăr și auzi cum glas care Îi păru cunoscut. S-ar fi rotit să vadă cine era, dar mai Întâi trebuia să Își desprindă haina, care i se Încurcase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și de lanțuri pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta mea Îi desenează talpa piciorului, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lung care Își soarbe lumina zilei doar prin deschizătura intrării din holul mare, singurul spațiu unde există ferestre și scări ce duc spre exterior. De cum pătrunzi În coridor ai senzația că ești absorbit de o pîlnie Într-o sticlă verde, opacă. Cel ce intră distinge chipurile oamenilor care Îi ies În cale, deoarece lumina Îi cade din spate, aceștia Însă nu-l pot identifica de la Început - ei au lumina În față - de aceea nici nu-i răspund la salut și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Titi aude jetul sonor al dușului Împroșcînd pereții vanei, vede un trup alb care-și dezvăluie prin pielea subțire cu indecență scheletul și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă Îi Înghite spuma, o spumă totală, opacă, asemenea unei nopți de iarnă... și deodată În golul oglinzii părul roșu al Wandei. Trezit brusc, Titi se ridică să o Întîmpine. — Nu pot să stau. În orice caz nu aici. Mă tem să nu mă cunoască cineva. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fumegă În urma unui dezastru aici a fost un altar sau un grătar pe care se frigeau cărnuri fragede sau o groapă de gunoaie O față galbenă plutind printre norii de praf, sus, sus, deasupra betonierei, un soare de iarnă rece, opac, iluzoriu. Uneori purtăm În noi teroarea unei sentințe ireversibile: despărțirea definitivă de o existență care ne aparținea, cu care ne identificam, condamnarea la o moarte lentă, exilul Într-un spațiu ostil - prezențe care ne torturează creierul zile și luni Încetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
drumul se transforma într-un adevărat coșmar. Asfaltul ud parcă devenea mai negru decât de obicei în timp ce marcajul aproape că nu se mai vedea. Lumina farurilor vehiculelor ce veneau din sens opus se reflecta în carosabil, orbindu-l. Parbrizul devenea opac și era nevoit să reducă viteza până aproape de oprire deoarece nu mai vedea nimic în față. Acum ploua de-a dreptul torențial iar ștergătoarele abia mai făceau față șuvoaielor de apă ce cădeau de sus. Alaltăieri seară, se juca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]