479 matches
-
emergente. Neorealiștii plecau de la capacitatea distinctă a teoriei structurale de a evidenția tipare generale de comportament, și foloseau acest instrument puternic pentru a îndepărta confuzia, făcând afirmații ferme, cu titlu de previziune. Al doilea motiv, înrudit, pentru care nu vom operaționaliza varianta de neorealism a lui Wohlforth constă în faptul că această perspectivă este vulnerabilă în fața criticilor potrivit cărora ea oferă o raționalizare post hoc a previziunilor neîndeplinite, asociate cu modelul neorealist convențional. Neorealiștii înșiși recunosc faptul că sistemul internațional emergent
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pe capacități (James, 2002). Totuși, dezvoltarea unui model realist structural elaborat pe aceste direcții este de dată relativ recentă, și nu toate teoriile pot fi incluse și testate în sfera unui singur studiu. Din aceste motive, în analiza de față operaționalizăm versiunea waltziană convențională a neorealismului și predicțiile asociate cu aceasta. Modelul instituționalist identifică distribuția interdependenței și a instituțiilor internaționale drept variabilă care afectează comportamentul statelor. Potrivit instituționalismului, cooperarea între state este posibilă chiar și în lipsa unei autorități centralizate la nivel
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
oferă o perspectivă "de jos în sus", în care caracteristicile interne ale statelor explică comportamentul statelor. Înțeles în acești termeni, liberalismul inversează accentul realismului structural asupra constrângerilor impuse comportamentului statelor de către sistemul internațional. Aceasta, de exemplu, este versiunea de liberalism operaționalizată în Keohane ș.a. (1993, p. 4). De asemenea, este formularea teoriei liberale utilizată pentru a explica "pacea democratică". Pacea democratică se referă la aparenta lipsă a războiului între democrații liberale stabile sub aspect constituțional, din ultimele două secole. În secolul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
școală de gândire în cadrul disciplinei (Carr, 2001). Criticile lui Carr la adresa direcțiilor utopice ale gândirii liberale încă au ecou în prezent, și orice încercare de revigorare a tradiției liberale trebuie să poată răspunde convingător la afirmațiile realiste. Versiunea teoriei liberale operaționalizată în studiul de față dezaprobă elementele utopice ale acestei școli de gândire. În schimb, ea este influențată de încercarea lui Keohane de a dezvolta un "liberalism sofisticat", care ține seama de constrângerile impuse de anarhia internațională și caracterul competitiv al
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui teoretice atât preferințele interne, cât și procesele socializării din interiorul statului. Din acest motiv, autorul a recunoscut ulterior că este mai potrivit ca perspectiva lui teoretică să fie etichetată drept instituționalistă, și nu liberală. Prin contrast, versiunea de liberalism operaționalizată în studiul de față oferă o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi înțeles
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide o a doua direcție a criticii la adresa realismului, mai apropiată de o formulare cu influențe constructiviste a teoriei liberalismului. După cum am precizat deja, teoria liberală, așa cum este operaționalizată în studiul de față, face o prioritate din procesele sistemice ale socializării în raport cu rolul preferințelor interne, deși acceptă că variația internă joacă un rol puternic în medierea dinamicii socializării. Prin urmare, ea se deosebește de modelul liberal al lui Moravcsik
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pacea democratică. Ideea de pace democratică ca set de norme internaționale care reflectă predispozițiile instituționale, comerciale și culturale comune republicilor liberale s-a încetățenit. Primele două dintre aceste predispoziții reflectă variabilele instituționale sau economice tangibile, care sunt mai simplu de operaționalizat. Totuși, partea culturală a argumentului păcii democratice reflectă un set difuz și informal de norme internaționale. Astfel, este esențial să definim aceste norme și să specificăm efectele comportamentale cu care pot fi asociate. Potrivit lui Wendt, cultura se referă la ideile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este termenul de "uniune pașnică", menținând sensul referitor la pacea democratică, ce înlocuiește balanța de putere ca echilibru dominant în sistem, după apariția unei mase critice kantiene. Această abordare a distincției dintre alinierea la hegemon și socializarea liberală poate fi operaționalizată empiric prin examinarea ajustărilor din cadrul aranjamentelor de împărțire a responsabilităților din regimuri multilaterale importante. În acest sens, esențiale sunt angajamentele de alianță ale Americii din Europa și Asia de Est, și statutul statelor de rangul doi din cadrul acestor regimuri. Potrivit lui
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
adusă de Wohlforth teoriei neorealiste este, așadar, deschisă criticii potrivit căreia ea face o raționalizare post hoc a eșecurilor predictive, asociate cu explicația neorealismului convențional pentru structura emergentă a politicii internaționale. Din acest motiv, în studiul de față nu am operaționalizat și nu am testat argumentul realist structural modificat al lui Wohlforth, privitor la stabilitatea lumii unipolare. În schimb, dezbaterile dintre neorealismul ortodox și instituționalism au reprezentat principalele puncte de referință pentru teoria la nivel sistemic. Clark afirmă că dezbaterea teoretică
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
reacționeze la marja enormă de acțiune dobândită de SUA în lumea post-Război Rece. Evaluarea lui Johnson asupra dilemelor de politică externă ale SUA este compatibilă cu un caz de învățare eșuată în cadrul versiunii sistemice a teoriei liberale, care a fost operaționalizată în lucrarea de față. Johnson nu crede că logica conflictului violent este o trăsătură inevitabilă a lumii după Războiul Rece. În schimb, instabilitatea decurge din recul și este produsul unei serii de opțiuni strategice făcute de SUA după sfârșitul Războiului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
astfel că organizațiile ar rezulta din eforturile de economisire a costurilor tranzacționale. Ulterior, economistul instituționalist O.E. Williamson transformă modelul explicativ al lui Coase Într-o veritabilă paradigmă, intitulată „economia costurilor tranzacționale”. În The Logic of Economic Organization (1993), el operaționalizează conceptul de costuri tranzacționale, justificându-și În același timp și premisele modelului explicativ. Economia costurilor tranzacționale presupune, În concepția sa, trei etape: „identificarea factorilor microanalitici responsabili de diferențele În costuri tranzacționale Între tranzacții, asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare (instituții
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
unitate primară de analiză, dar nu și metodologia economiei costurilor tranzacționale. Instituția, introdusă În modelele teoretice ulterioare ale costurilor tranzacționale ca variabilă fie dependentă, fie independentă, rămâne la un nivel de generalitate ridicat În lucrările lui Commons, fără să fie operaționalizată pentru a putea fi utilizată În cercetări empirice. 3. Natura firmei - teoria lui R. Coase Deși nu folosește explicit termenul de „costuri tranzacționale”, Coase este considerat promotorul noii teorii. În articolul său din 1937, „The Nature of the Firm”, Coase
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un fundament cognitiv (integrarea Într-un sistem gnoseologic). Standardizările au, În acest sens, un conținut moral și politic. Astfel, atunci când vorbim de valorizarea socială, performanța sau eficacitatea organizației ne referim la un criteriu de evaluare externă a organizației ce se operaționalizează ca grad de satisfacție a constituenților, fie aceștia salariați, proprietari, clienți, comunitate (Pffefer și Salancik, 1978, 2001). Eficacitatea are, la rândul ei, o Înțelegere socială, nefiind un dat natural care ghidează structurarea organizării. Satisfacția constituenților nu este Însă neproblematică, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
așteptări), iar oamenii ajung să le ia ca atare (taken for granted). 3. Cercetări empirice ale modelului implicării Larson (1992), Portes și Sensenbrenner (1993) și Uzzi (1996, 1997) se numără printre autorii care au aplicat modelul implicării, rămas mai puțin operaționalizat În articolul lui Granovetter (1985), În cercetări empirice concrete. Analiza rețelelor sociale la nivel organizațional este centrată pe modelul de relații existente Între o organizație de referință și alte organizații din aceeași rețea. O rețea socială poate fi reprezentată prin
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Politică Europeană de Securitate și Apărare (PESA)456 reprezintă un instrument relativ recent al palierului interguvernamental al UE, subsumat politicii mai largi externe și de securitate, aflat în evoluție conceptuală din 1998 (la summit-ul franco-britanic de la Saint Malo) și operaționalizat din 2003, când a fost adoptată Strategia Europeană de Securitate (ȘES) și au fost lansate totodată și primele misiuni. În ultimii ani, UE și-a reorientat politică externă și de securitate în direcția prevenirii declanșării conflictelor, PESA fiind unul din
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
materie de securitate fiind legate de obiectivele ONU.719 Politică Europeană de Securitate și Apărare este un instrument relativ recent al palierului interguvernamental al UE, subsumat politicii mai largi externe și de securitate, inclus în 1998 (la Saint Malo) și operaționalizat din 2003, când a fost adoptată Strategia Europeană de Securitate (ȘES) prilej cu care au fost lansate primele misiuni destinate îndeplinirii obiectivelor stabilite prin Strategia de Securitate Europeană. Conform Consiliului European (din 1999) politică de apărare comună are ca obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
etichetării produselor); acvacultură, procesare și comercializare, pescuit continental (ex. trecerea la metode de producție ecologice); asistență tehnică pentru a finanța administrarea fondului. Toate aceste fonduri constituite la nivel european pentru diferite state membre, regiuni geografice sau domenii de activitate sunt operaționalizate pe baza unor programe specifice. În acest sens, putem prezenta următoarele programe care se ocupă cu distribuirea fondurilor precizate anterior: 1) Programul Operațional Sectorial - Dezvoltarea Resurselor Umane Misiunea acestui program este dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității acestuia „prin corelarea
Sinergetica accesării proiectelor Pregătire. Elaborare. Evaluare. Optimizare by Conf. univ. dr. Claudiu CICEA, Lect. univ. dr. Cristian BUŞU () [Corola-publishinghouse/Science/207_a_476]
-
se pune Însă În legătură cu securitatea umană este că există riscul ca, punând accentul pe individ, statul să revină ca obiect principal al securității În virtutea sa de agent al protejării și Îndeplinirii dorințelor individului. De aceea, este necesar să definim și operaționalizăm clar acest concept. Nu trebuie să uităm Însă că securitatea umană este mai ales un excelent slogan mobilizator, elaborat În anul 1994 cu scopul strategic de a modifica o anumită agendă politică (Krause, 2004, p. 44). Importanța ei rezidă În
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
grup acesta fiind un factor al implicării în organizații sociale, culturale sau politice. Credința în validitatea sistemului social este și ea o măsură a forței comunității. O analiză atentă a conceptului de comunitate și a modului în care este el operaționalizat în literatura actuală sugerează ideea unei înrudiri a acestuia cu un alt concept extrem de studiat astăzi, cel de capital social. Definițiile date capitalului social, care accentuează fie relațiile sociale și încrederea în instituții (Putnam, 2001), fie capitalul social guvernamental și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
-i în discuție până la urmă însuși statutul de disciplină (vezi Kukla: 2002). Golul îl acoperă, consider, lucrările lui Nicholas Onuf (1989; Onuf în Kubálková, Onuf, Kovert: 1998, 58-78). Onuf propune, pentru a surmonta dualismul metodologic agent- structură, conceptul de reguli, operaționalizat împreună cu cel de norme (rules and norms). Regulile (legile în general) și normele (dispozițiile morale și comportamentale care legitimează regulile într-o societate dată) se află la intersecția dintre agenți și structuri, constituind în esență ambele părți. Agenții folosesc regulile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sfârșitul unui program de instruire, la rezultatele anticipate, dorite, așteptate, ele îndeplinind astfel rolul de reglare a activității. Ele pot fi diferențiate în funcție de gradul lor de generalitate. Putem aminti aici obiectivele generale, cele specifice și operaționale. Obiectivele concrete se pot operaționaliza apelând la două criterii: performanța și competența. În primul caz obiectivele vor fi direct observabile și măsurabile la sfârșitul unei activități, pe când în al doilea caz performanțele nu sunt vizibile imediat. Indiferent dacă vorbim de obiective de învățare, ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să învețe, cunoscându-și clar interesele și nevoile, demersul instructiv și formativ la un asemenea nivel avându-și specificul lui pregnant, nefiind scutit de probleme și dificultăți, începând chiar cu comunicarea. Aceasta pentru că adulții își filtrează, își impregnează și își operaționalizează curent conduita comunicativă personală în raport cu un cuantum prealabil de cunoștințe și experiență, foarte diferit de la individ la individ, dar, oricum, consistent, care le facilitează clar comunicarea până la înțelegere, inclusiv (dar nu întotdeauna și dincolo de ea, până la retenție sau acceptare), știut
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sfârșitul unui program de instruire, la rezultatele anticipate, dorite, așteptate, ele îndeplinind astfel rolul de reglare a activității. Ele pot fi diferențiate în funcție de gradul lor de generalitate. Putem aminti aici obiectivele generale, cele specifice și operaționale. Obiectivele concrete se pot operaționaliza apelând la două criterii: performanța și competența. În primul caz obiectivele vor fi direct observabile și măsurabile la sfârșitul unei activități, pe când în al doilea caz performanțele nu sunt vizibile imediat. Indiferent dacă vorbim de obiective de învățare, ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să învețe, cunoscându-și clar interesele și nevoile, demersul instructiv și formativ la un asemenea nivel avându-și specificul lui pregnant, nefiind scutit de probleme și dificultăți, începând chiar cu comunicarea. Aceasta pentru că adulții își filtrează, își impregnează și își operaționalizează curent conduita comunicativă personală în raport cu un cuantum prealabil de cunoștințe și experiență, foarte diferit de la individ la individ, dar, oricum, consistent, care le facilitează clar comunicarea până la înțelegere, inclusiv (dar nu întotdeauna și dincolo de ea, până la retenție sau acceptare), știut
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de fapt16. Această contestare îmbracă o formă axiologică în măsura în care se autolegitimează prin practică socială, prin recunoaștere internațională 17. Se evidențiază, credem, o triadă fundamentală pentru examinarea drepturilor omului: nevoi valori drepturi. Valorile exprimă nevoile esențiale și, la rândul lor, sunt operaționalizate în drepturi 18. Pentru orice drept există un "eșafodaj" construit din elemente obiective și subiective, care reflectă stadiul de dezvoltare al unei societăți, dar și opțiunile, valorile la nivelul conștiinței sociale. În faza finală de "construire" a lor, drepturile omului
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]