440 matches
-
Își înfipse mâinile în molozuri și le prefiră în jur, făcând un nou cerc care se rotea între marginile celuilalt. Apoi urcă doi pași și se prinse cu brațele de un stâlp al cărui vârf se înălța pe povârniș. Se opinti, nu era înrădăcinat, reuși să-l smulgă, dar se prăbuși cu el cu tot. Lucică vru s-o ajute, dar Magdalena îl împunse cu degetul în piept. — Te iubesc... nu găsi Lucică altceva de spus, în fața acestei opreliști. — Degeaba, hohoti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndărăt. Iadeș își apucă sacul din care se vedeau, înghiontindu-se, colțuri metalice. — Lasă-l pustiilor ! îi ceru Pârnaie. Iadeș căută din priviri și găsi telefonul cu firul atârnând. Îl îndesă lângă celelalte. — Mai schimbăm și noi o vorbă, spuse, opintindu-se să ridice sacul în spate. Se depărtau cu fereală, tupilându-se. Dar poate că fereala le era zadarnică, monștrii nu aveau ochi, capetele lor nu păreau să-i bage în seamă. În spate, huruiala devenise asurzitoare, muntele se nărui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi răspuns : Nu aia mică și cu mânerul de plastic, cealaltă, metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți în sec și se opinti. Podul rulant începu să huruie și se urni. — U-hu-hu ! strigă iar Maca, începând să dea din picioare, ca și cum ar fi alergat, înainte de a-și lua zborul, pe o pistă imaginară. Continuă să strige, de parcă asta dădea brațelor lui puteri noi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bătrânul Coropciuc veni cu țoiul lui de țuică. Ciocniră, îl dădu peste cap și decise : Gata, am cam terminat pe ziua de azi. Acuma începe treaba găliganului. — Doar nu-l pui să spele paharele, pufni Maca, amintindu-și cum se opintea, fără s-o dibuie, să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu plece vreunul fără să plătească ori să nu șterpelească ceva de pe tejghea. Și, când se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumea își avea durerile ei, chiar și fără sforțările lui, așa că nu-l băgă în seamă. Ba chiar îi întoarse răcnetul cu o gură cât o mie de guri. Maca aruncă rața cât colo, apoi o luă la fugă orbește, opintindu-se, de parcă trăgea după el o cergă uriașă, dezvelind orașul și aprinzându-i, în urmă, luminile, una câte una... — Ar fi trebuit să ne dăm seama, spuse Maca. Dacă dau zilele înapoi și-mi aduc aminte de discuțiile noastre, voia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dispar spontan, în și din neant, fără o minimă legătură între ele. Orice eseu vrea de fapt să reconstituie acea legătură cvasi-invizibilă dintre diversele fragmente. În rest, rămân un adept al eficienței fragmentului... Cel puțin nu-ți cere să te opintești pentru o înlănțuire de idei. * Prin darea de nume omul a pus ordine în lume; ordinea lui. * Am în continuare suspiciunea că inegalitatea biologică ne poziționează diferit față de egalitarismul pe care perceptele morale încearcă să-l inducă. Povara purtată de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
gospodar. Aceste semnificații sunt departe de el. În jocul său, semnele căpătă o semnificație mult mai profundă, constituind un prilej de meditație asupra capacităților fizice limitate ale omului. Asta rezultă din Întrebarea adresată Însoțitorului care “apucase oiștea căruții și se opintea s-o tragă spre poartă” Crezi că ai s-o poți duce? Moromete nu recurge la jocul de limbaj doar pentru amuzament. Prin joc el Își poate atinge obiective foarte precise. Sfârșitul dialogului ne confirmă acest lucru. Ceea ce Moromete a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cred.” - Într-o noapte, a continuat Markovic, un grup de cetnici s-a prezentat la casa unde locuiau sârboaica și fiul croatului. Au violat-o rând pe rând, cât au poftit. Cum băiețelul, care avea cinci ani, plângea și se opintea să-și apere mama, l-au bătut În baionetă pe canatul ușii: cum Înțepi fluturii cu acul În insectar, Închipuiește-ți, cei cu efectul de care vorbeai mai Înainte. Apoi, când s-au plictisit de muiere, i-au tăiat țâțele și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi: "Hăis! Joian, cea! Bourean". Boii pornesc." (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) Exemplificați, în enunțuri, folosirea punctului ca semn de punctuație, respectiv ca semn de ortografie. II. Nivelul lexical-semantic al limbii
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în alegerea numelor proprii: Madam Pușlenghe, Hantadura, Purhedia, Sevastița, Ilioaia, Măriuca, Ozonofia, Virginica, Vasîlca, Măndița. Tabloul sociologic e sălbatic, scena ușurării țaței Ioana de un pitoresc african. Ioana naște greu și toată lumea îi dă sfaturi. Safta îi cere să se opintească, apoi să se scoale și să dea cu piciorul în vatră, în sfârșit, Hantadura îi poruncește să joace o sârbă. Ioana, goală, despletită, umflată, joacă văietîndu-se în vreme ce babele chincite jos cântă sârba și bat din palme. În cele din urmă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de biftec à la grenadir. Și astfel, cu ramele și cu chiotele, ambarcațiunile despicau valurile. între timp, Stubb, păstrîndu-și locul de comandă, continua să-și îndemne echipajul la atac, fără a înceta să pufăie din pipă. Oamenii vîsleau și se opinteau ca niște apucați, pînă cînd auziră porunca mult așteptată: Ă Ridică-te, Tashtego! Atinge-o! Harponul fu lansat. Ă înapoi peste tot! Oamenii vîsliră înapoi; în aceeași clipă, ceva fierbinte trecu șuierînd pe lîngă încheieturile tuturor: era saula fermecată. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
printr-o fază extrem de critică, deoarece, desfășurînd într-o direcție saula și vîslind cu înverșunare în direcția contrară, oamenii riscau să se răstoarne în orice moment. De fapt, ei căutau doar să cîștige un avans de cîteva picioare. Și se opintiră, pînă ce izbutiră să obțină acest avans; în clipa aceea chila vasului începu să vibreze ca lovită de trăsnet: era saula întinsă, care, zgîriind fundul vasului, țîșni brusc de sub prova, plesnind ca un bici apa și împroșcînd cu atîta putere
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scape ambarcațiunea - în momentul acela el făcuse o ultimă încercare de a se smulge din gura balenei. Dar, alunecînd și mai adînc în botul căscat și înclinîndu-se într-o parte, ambarcațiunea îl azvîrli peste bord pe Ahab, tocmai cînd se: opintea ca să împingă falca. Ahab căzu cu capul în apă. Moby Dick se depărta într-un vîrtej de spumă de prada ei și rămase la oarecare distanță, afundîndu-și mereu capul alb și lunguieț în valuri și răsucindu-și încet trupul enorm
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acest joc și îl fac fărâme. Ei declară că vor adevărul și nu doar un joc despre el. E greu de alcătuit o convenție nouă când pleci la drum zdrobind toate piesele de care ai fi avut nevoie. Imaginația se opintește din greu și suntem puși în fața unei întrebări de când lumea: Adevăr ori Ficțiune? E destul de evident că ceea ce pretindea Fluxul conștiinței că face, că ajustează literatura după forma adevărului, că o face mai potrivită pentru a evoca viața, era pur
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori acesta este un adevăr absolut. Poetul era frământat de perpetuarea În eternitate a acestei inechități Împotriva căreia se revoltă. Ori o revoltă Împotriva predestinării Înseamnă cu totul altceva. „În orice om o lume Își face Încercarea Bătrânul Demiurgos se opintește-n van... În orice minte lumea Își pune Întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite În noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Zvârlire hazardată, cum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]