734 matches
-
ce te acoperă, te înăbușă. Altele însă te înspăimântau, și acelea erau zgomotele prevestitoare. Sau, mai exact, cum e ușor să-ți închipui, zgomotele rău-prevesti toare. Zidurile închisorilor sunt astfel construite încât zgomo tele să treacă prin ele fără nicio opreliște. Ba chiar mai rău de-atât. Dacă strigi pe câmp, chiar și cu palmele făcute pâlnie la gură, strigătul nu ajunge prea departe, se risipește. Zidurile pușcăriei nu doar lăsau zgomotele să treacă nestingherite, ci le întregeau, vibrând odată cu ele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
priete noasă, poate provoca astfel de stări. Dar asta nu din cauza ei, ci din vina noastră. În clipa când tăcerea limpezește aerul din jur, vedem mai clar și propriul chip, stăm față în față cu spaimele noastre. Care, fără nicio opreliște, ies din unghere, sâsâie de sub podele, aprind flăcări, ca niște năluci, ori ne înfig de-a dreptul ghearele între umeri. Nu vei reuși să te vindeci de spaimele tale crezând că, dacă vei trăi între oameni, te vei amesteca în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
povârniș. Se opinti, nu era înrădăcinat, reuși să-l smulgă, dar se prăbuși cu el cu tot. Lucică vru s-o ajute, dar Magdalena îl împunse cu degetul în piept. — Te iubesc... nu găsi Lucică altceva de spus, în fața acestei opreliști. — Degeaba, hohoti Magdalena, uitând să tușească. Oricât de mult m-ai iubi, nu poți tu să mori în locul meu... Se ridică încet, se încovoie sub stâlpul în formă de cruce și îl ridică. Pe brațele orizontale ale stâlpului rămăseseră câțiva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încheiat la spate, și cu fundițe care îi sprijineau, pe umeri, codițele. Avea părul de culoarea mătăsii porumbului și cărarea bine întinsă din creștetul capului îi întregea ovalul feței. Ochii îi erau verzi-sidefii, culorile obrajilor proaspete, sângele curgea subțire, fără opreliști. Bătrânul se apropie, luă cartea și o mângâie pe păr. Fetița zâmbi, mâinile ei apucară, școlărește, poalele rochiei, mototolindu-le fâstâcită. — Ce frumos citește ! spuse Tili, care, în prima clipă, fu ispitit să-i spună pe nume, dar se abținu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Evanghelia că «încă din pântecele maicii sale se va umplea de Duh Sfânt» (Lc. 1, 15); deci nu era vorba să aibă credință”<footnote Pr. Ioan Mircea, „Taina Botezului ...”, p. 467. footnote>. În cazul pruncilor, harul Duhului Sfânt nu întâlnește opreliștea vreunui păcat personal, astfel că el poate acționa în voie asupra lor. Dacă luăm în discuție curăția sufletească, pruncii au fost oferiți ca paradigme pentru vârstnici chiar de Însuși Mântuitorul (Mt. 18, 3). Urmează că ei erau tocmai în starea
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
o împart cu ceilalți devine insesizabilă. Firescul a ceea ce sânt transformă în nefiresc tot ceea ce e altfel decât mine. Totul, în mine, este acord cu cele douăsprezece limite care mă determină în concretețea lor, dar acest acord se însoțește cu opreliștea absolută ca același drept să și-l asume și altul. ("Cum e cu putință să fii persan?" - "Cum e cu putință să fii francez?") Există o superioritate prostească pe care ți-o dă limita proprie și care face ca evaluarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Războiul stelelor. Așteptîndu-mi fiul, mă duceam în fiecare zi în fața rafturilor cu jucării și compuneam de fiecare dată "menu-ul ludic"; mi-l imaginam pe Flipi lângă mine și îl invitam dezinvolt să își aleagă "orice își dorește"; să nu aibă opreliști: "orice își dorește". Rețeaua aceasta (Märklin) de cale ferată ― electrică, bineînțeles ― care putea fi apoi extinsă și complicată oricât, cu semafoare, gări, macazuri multiple, vagoane de diferite tipuri, depouri și depozite de mărfuri? Nici o problemă. Puteam veni apoi zilnic să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare cu o stilizare flaușată. Deci ca cântăreață m-aș ridica ca să cânt (declamă) Să cântăm cântatele cârpe fără de început Nu mai există acum opreliște Gândește, până când corzile vocale se uzează Mai durează cu siguranță încă o jumătate de oră Până când tot rezervorul s-a golit E locul plictiselii Fără posibilitate de întrerupere Fără sfârșit Din nefericire oral Fiecare melodie un picior rece Trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lume în care femeile vorbesc sau istorisesc, așadar domină prin forța cuvântului, în care au posibilitatea de a se exprima liber, uneori chiar până la granițele licențiosului, un univers din ce în ce mai matriarhal, ce renunță la dogme și canoane, la reguli stricte și opreliști de orice fel, și pune pe primul loc omenescul în tot ce are el mai complex. Boccaccio nu poate decât să-și dorească niște naratare fidele, iar acestora le promite „bucuria desfătării” lecturii, dar și numeroase învățături („sfaturi de folos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aflu întru păcat de moarte, află c oi sta în piuă cât îmi poftește inima, nu-mi plânge tu de milă”874. Femeia este o donna demonicata pentru că nu manifestă nicio adeziune față de lucrurile sfinte, dezaprobă tot ceea ce reprezintă o opreliște în calea dezmierdărilor senzuale, însă este simpatică, prin sinceritatea cu care își apără propria cauză, condamnând o căsătorie făcută fără discernământ, și devine scuzabilă în actul ei de respingere a unui soț decrepit. Același narator, Dioneo, va relua în povestirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poate fi numit păcat o faptă săvârșită de tineri din iubire”927. Caterina, din nuvela a patra a zilei a cincea, „o frumusețe de fată, mai mândră și mai drăgălașă ca oricare alta din partea locului” 928 , nu se sinchisește de opreliștile părinților, acceptându-l ca iubit pe băiatul de casă, Ricciardo, iar descoperirea amorului ilicit are un deznodământ fericit, deoarece tânărul are posibilitatea să opteze între moarte sau căsătoria cu cea pe care o impietase prin actul său pasional, alegând, firește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin actul său pasional, alegând, firește, a doua variantă. și tinerii din povestirea a treia a zilei a doua, Alessandro și fiica regelui Angliei, reușesc să-și impună voința, oficializându-și relația, în ciuda statutului social, care părea a fi principala opreliște în acceptarea legăturii lor amoroase. Tinerele au de 927 Ibidem, vol. al II-lea, p. 60. 928 Ibidem, p. 39. 250 înfruntat frecvent mânia părinților intransigenți, cum este cazul în povestirea a șasea a zilei a doua, când, descoperiți în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce-i privește, ei au avut dintotdeauna mare grijă la măsurarea uleiului. (D) Cât despre refuzul de a admite că fapte mărunte pot fi uneori semnalul unor adevăruri importante, păi, aceasta ar Însemna, dragă Demetrios, să pui În multe domenii opreliști cercetării. O asemenea reținere ar duce În cele din urmă deseori la suprimarea argumentației, iar În multe altele, la eliminarea oricăror supoziții. De pildă, voi, ceilalți 2, sunteți de acord că există un obicei nu lipsit de semnificație, și anume
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dintre elemente să părăsească aria sa pentru a se rătăci și a intra Într-o altă lume, nici să sosească dintr-o altă lume pentru a pătrunde În propria sa arie. Natura nu admite o multiplicitate fără limită și fără opreliște. Dacă totuși, să zicem, apare vreo emanație din altă lume care pătrunde În una străină, (B) Într-un astfel de caz este neîndoielnic vorba despre un amestec favorabil al tuturor părților omogene care posedă afinități, În felul În care razele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lume în care femeile vorbesc sau istorisesc, așadar domină prin forța cuvântului, în care au posibilitatea de a se exprima liber, uneori chiar până la granițele licențiosului, un univers din ce în ce mai matriarhal, ce renunță la dogme și canoane, la reguli stricte și opreliști de orice fel, și pune pe primul loc omenescul în tot ce are el mai complex. Boccaccio nu poate decât să-și dorească niște naratare fidele, iar acestora le promite „bucuria desfătării” lecturii, dar și numeroase învățături („sfaturi de folos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aflu întru păcat de moarte, află c oi sta în piuă cât îmi poftește inima, nu-mi plânge tu de milă”874. Femeia este o donna demonicata pentru că nu manifestă nicio adeziune față de lucrurile sfinte, dezaprobă tot ceea ce reprezintă o opreliște în calea dezmierdărilor senzuale, însă este simpatică, prin sinceritatea cu care își apără propria cauză, condamnând o căsătorie făcută fără discernământ, și devine scuzabilă în actul ei de respingere a unui soț decrepit. Același narator, Dioneo, va relua în povestirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poate fi numit păcat o faptă săvârșită de tineri din iubire”927. Caterina, din nuvela a patra a zilei a cincea, „o frumusețe de fată, mai mândră și mai drăgălașă ca oricare alta din partea locului” 928 , nu se sinchisește de opreliștile părinților, acceptându-l ca iubit pe băiatul de casă, Ricciardo, iar descoperirea amorului ilicit are un deznodământ fericit, deoarece tânărul are posibilitatea să opteze între moarte sau căsătoria cu cea pe care o impietase prin actul său pasional, alegând, firește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prin actul său pasional, alegând, firește, a doua variantă. și tinerii din povestirea a treia a zilei a doua, Alessandro și fiica regelui Angliei, reușesc să-și impună voința, oficializându-și relația, în ciuda statutului social, care părea a fi principala opreliște în acceptarea legăturii lor amoroase. Tinerele au de 927 Ibidem, vol. al II-lea, p. 60. 928 Ibidem, p. 39. 250 înfruntat frecvent mânia părinților intransigenți, cum este cazul în povestirea a șasea a zilei a doua, când, descoperiți în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a fost foarte bucuros să fie uitat. Tonul ziarului local a fost mereu ponderat, calm, cu frica de cuvântul curajos, polemic și acuzator, fiecare știindu-se cu bubele comunismului. Până la urmă a fost un beneficiu, Theodor Pracsiu nemairezistând "dezbaterilor fără opreliști" (dar cu vechea gardă liberalizată) iar Constantin Jomir a menținut tonul de comunicare ... pașnică. Cât a condus cu adevărat principalul ziar local - săptămânal, bisăptămânal, cotidian - a fost eclectic și ... cu autoritate morală. în ultimii ani, micul "Adevărul" a devenit o
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
este în meniu, nu vom cere de exemplu „Pepsi”. Deci, nu vom răspunde: „Nu-mi place nici Coca-Cola, nici Fanta. Eu beau numai Pepsi”. Ar fi o dovadă de nepolitețe, de lipsă de educație. Putem însă să cerem apă fără opreliște. Este posibil ca gazda să nu aibă apă minerală. La fel procedăm și cu mâncarea: vom consuma din ceea ce ne oferă gazda și nu cerem altceva. Începem să mâncăm numai după ce gazda ne invită în acest sens. Este politicos să
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
mari vom căuta să învățăm cât mai multe. Față de ce mai mici decât noi, vom avea grijă să-i învățăm numai lucruri bune, îi vom ocroti și-i vom ajuta de câte ori au nevoie. Cu prietenii și colegii vom vorbi fără opreliște despre problemele comune: școală, petrecerea timpului liber, cărți, filme, piese de teatru, jocuri, jucării, excursii, etc. Însă ne vom abține să vorbim despre problemele familiale și cele personale. Când suntem într-o vizită, putem discuta cu ceilalți invitați și cu
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
cronici săptămânale nu pot fi cuprinse în spațiul limitat al unei cărți"244. Ceea ce rămâne reliefează prin unitate și coerență reapariția literaturii românești în urma destalinizării, evoluția culturii și a intelectualității, implicarea conștientă în problemele României și a românilor, restabilirea memoriei, opreliștile Securității și ale cenzurii, rezistența prin cultură în fața totalitarismului și a tot ceea ce presupune el, considerațiile despre valoarea intrinsecă a literaturii în contextul trezirii conștiințelor și, în deosebi, munca în folosul criticii de întâmpinare. Pentru a înțelege mai bine sursa
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
este însă luat în seamă de intelectualii care doresc să realizeze o literatură corespunzătoare orizontului de așteptare din Occident. Doresc, dar nu se pot ridica valoric și atunci așteaptă propulsarea pe linia partidului. Iar scriitorii valoroși nu reușesc să răzbată opreliștile din țară și prejudecățile occidentale. Ideea este dezbătută de Monica Lovinescu cu un simț al obiectivității greu de combătut, chiar dacă este vorba despre țara căreia îi dedică toată viața: "literatura română nu e, într-adevăr, cunoscută, iar editorii occidentali sunt
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]