75,240 matches
-
cu Porumbescu), toate locurile sunt ocupate. Iar de coborât nu coboară nimeni. Aștept să-mi urce „echipa", urc și eu, ultimul, mă sprijin de una din barele orizontale. Troleibuzul pornește cu greu, frânează isteric, pornește din nou, pufăind nervos, se oprește, se blochează la o trecere peste liniile de tramvai în curs de „modernizare" și înțepenește de-a binelea la ultima cotitură, decisivă, spre centru. Vreo zece minute așteptăm să se deblocheze circulația. Am timp să-i observ în voie atât
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
mare deficit de exercițiu critic. Ilustrarea cea mai convingătoare a acestei teze o descoperim în eseul Maiorescu și românii. Deși extrem de incitante sînt și celelalte eseuri, despre urbanismul totalitar, despre dramaturgia din comunism și aceea din postcomunism etc., m-am oprit în articolul de față la acela despre Maiorescu. Întreaga carte merită o discuție, fie și polemică, mai ales dacă luăm în considerare caracterul polemic al majorității punctelor de vedere exprimate de către dl Ciprian Șiulea. În cazul special al eseului despre
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
detaliu tehnic și era de-ajuns să te lămurești cu ce fel de patrioț aveai de-a face și cu ce mentalitate ofițerească. Misia lor era să-i împiedice pe români să fugă din raiul comunist, și nu să-i oprească pe eventualii răufăcători străini dornici să fure secretul pastei de mici și compozița ideală a zaibărului. Același domn Timofte, de data aceasta în postura de hăitaș iliescian, a avut imensa neobrăzare de-a se amesteca în treburile interne ale unei
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
ca pe un epigon eminescian, deși atunci cînd își publica poeziile muzicale și pesimiste, Eminescu era încă acela de dinainte de 1870, un emul zglobiu al lui Alecsandri și Bolintineanu. Iată două cazuri de epigonism paradoxal. Neșansa lui Agârbiceanu nu se oprește aici. Întîia parte a operei sale, aceea de pînă la război, se încheie cu romanul Arhanghelii din 1913, roman solid, de pionierat realist, care este reținut totuși de către istoria genului doar ca o verigă între Mara ( în volum abia în
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
în ansamblu și pe părți. Capitalul informativ crește iar transparența folosirii sale servește oricărei discuții. Ediția de față adaugă volumelor, propriu zise de Nuvele, textele postume Prințesa, Căile morților, Un democrat, textele din periodice, asupra cărora autorul nu s-a oprit, și pune în valoare texte mai puțin știute. Pe lângă intratele de mult în conștiința cititorului, ca să nu mai vorbim de specialiștii drămuitori ai valorilor, cum sunt Popa Tanda, Scormon, La crucea din sat, Gura satului, Budulea Taichii, Moara cu noroc
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
asigurat că perspectiva ajunge a fi alta, mult nuanțată, cu surprinzătoare rotiri în jurul a ceea ce s-ar putea califica drept schemă, și pătrunzătoare adânciri ale atmosferei lăuntric umane, mult peste aprigul peisajului și al nostalgiilor ideatice, proprii autorului. M-aș opri, deși pornită pe povârnișul demonstrațiilor, o fac nu fără greutate, la aproape necomentatul text, intitulat }ața Melania. După aprecierea mea, excelent portret prin negație, la care referindu-se, G. Călinescu, mereu vibrant la noutățile descoperite ulterior cercetării din Istoria literaturii
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
l-am avut de sute de ori. Povestea este aceeași, dar detaliile și nuanțele variază cu o subtilitate neașteptată: sunt în tren, nu știu încotro merg, geamantanele se află în plasa cu bagaje. Deodată, trenul intră în gară și se oprește. Mă ridic ca să-mi dezmorțesc picioarele pe peron și ca să beau ceva la barul din gară. Și totuși sunt foarte prudent fiindcă am călătorit deja de multe ori în acest vis și știu că în clipa în care o să pun
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
priveam cum se dezbracă. După care îmi reînnoiam ultimatumul către Führer, care făcea o criză de nervi. Și tot așa mai departe, cu viteză maximă. Când eram student la Madrid și făceam excursii cu Pepín Bello prin munți Guadarrama, mă opream câteodată ca să-i arăt panorama extraordinară, vastul amfiteatru înconjurat de munț și îi spuneam: "Închipuie-ț că în jurul nostru sunt ziduri cu creneluri, șanțuri și metereze. Tot ce e înăuntru îmi aparțne. Am soldaț și țărani. Am meșteșugari și o
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
strașnicul chef din chilia în care-și invită oaspetele. Bătălia Pisicuței cu musca e o mostră de epopee burlescă. Măcar acest pasaj merită a fi reprodus pentru a-i refamiliariza pe cititori cu proza lui Hogaș: Nu mă putui totuși opri de a nu mă desfăta o clipă, privind la lupta uriașă ce se încinsese întrea ea și o muscă mare cu spatele lucitoare și verzii care năzuia, numaidecît, să se adăpostească de arșița dogorîtoare a soarelui în umbra umedă a
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
privind vizita prozatorului în România din 1930, apoi cele dedicate nuvelei Săgeata Orientului, cu loc de acțiune în ținuturile dunărene, asociază expresiv aceste extreme. Citind, într-un capitol aparte, cartea lui Paul Morand despre București, Gavin Bowd preferă să se oprească mai ales asupra "perspectivei etnice a lui Morand" și a atitudinii sale față de democrație - într-un moment când scriitorul se exprimase destul de ferm cu privire la decadența politică și culturală a Franței, de pe poziții politice de dreapta, pro-fasciste și pro-hitleriste, motivate de
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Le-a plăcut enorm și Cititorul lui Schlink. De atunci îmi spun "povestitoarea". Nu-i rău. Dau cu zarul, mut și mă aud vorbind despre Pianistul și despre Polanski. Tăcerea apăsătoare e spartă uneori de zgomotul mașinilor super luxoase care opresc în trombă la kebab și de manelele care ne distrug timpanele. Băieții dau cu zarurile într-o cutie de carton ca să nu-mi întrerupă povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
după o asemenea ispravă s-ar fi cuvenit ca partidul dlui Năstase să-i retragă sprijinul politic acestui ins lipsit de discernămînt. Cînd unui demnitar îi pot trece prin cap asemenea blestemății el trebuie izolat de urgență. Nici prefectul Gabriel Oprea nu mi se pare mai respectuos față de bucureșteni. Nu demult, el și-a permis să-i laude pe maimarii de sector că au astupat gropile de pe străzile care le intră în atribuții. Presat de ziariști, prefectul a recunoscut în cele
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
plurilingve, cu ciudățenii ale naturii oricând internabile la glumeți. Când te gândești că toate astea se întâmplă la un canal de televiziune patronat de-un domn care se ocupă de gunoaiele Bucureștiului, oricât ai fi de sobru nu-ți poți opri un zâmbet de trist-amară ironie. {tim din proverbe că cizmarul n-are cizme și croitorul n-are cu ce se îmbrăca. Oare ce n-o fi având gunoierul? Succesul celor mai nerușinați dintre români ilustrat și de recentele alegeri parțiale
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
Irina Marin Cartea lui Nicolae Oprea Magicul în proza lui V. Voiculescu îmi amintește de culegerile de texte comentate pentru diferite admiteri. Este vorba de o lucrare care propune o metodă riguroasă de abordare a magicului voiculescian (având drept punct de plecare teoria blagiană despre mit
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
însemnarea din jurnal menită să capteze o reflecție sau o stare sufletească, o impresie de lectură însoțită adesea de un citat, apoi conceperea și redactarea textului cînd rescrie frînturi din ceea ce notase cu ani în urmă. Re-scrierea nu s-a oprit aici pentru că în Eseuri a reluat o serie din conferințele ținute în numeroase orașe din America. Rezultatul: un întreg, dar nu în sensul că eseul s-ar încheia cu o concluzie (nici nu suntem îndemnați să avem asemenea așteptări, fiindcă
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
că este sortit damnării fără doar și poate. La Emerson, schimbarea semantică în speță, semnificativă pentru mutațiile produse în cultura americană, se însoțește de accente care o așează într-o lumină mai îmbietoare, dar și mai temută. El nu se oprește la dezaprobarea conformismului: Îmi este rușine să mă gîndesc la cît de ușor capitulăm în fața însemnelor și numelor, a societăților numeroase și instituțiilor moarte", ci îi cere eului să aibă fermitatea de a da curs convingerilor sale, indiferent de risc
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
plictisește. Orice metodă, repet, are valoarea celui care o folosește. L.V. Eliot își începea eseurile critice cu asanarea verbului (mă gândesc și la Valéry, care recomanda imperios le nettoyage de la situation verbale), cu explicarea termenilor, și de cele mai multe ori se oprea acolo. Explica înțelesurile unui cuvânt până se asigura că a pus stăpânire pe el, nu i-a scăpat nimic, nu ia nimic drept cert pe garanția altora. Era în acest demers o reticență verbală care dădea criticii lui statutul de
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Gheorghe Grigurcu Nu Întîmplător ochiul diaristului se oprește cu predilecție asupra peisajelor urbane urîțite, pustiite, mutilate. Toposuri corelate simbolic cu timpul ce planează asupră-le. Spații impregnate de catastrofele temporale. O demolare a construcțiilor civilizației nu e decît o aluzie la demolarea unei istorii și, în miezul acesteia
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
și atavic hoț de cai, a devenit capul Bisericii române." ( știm astăzi că patriarhul Iustinian îl adăpostise pe Gheorghiu-Dej pe cînd îl urmărea Siguranța). Cam la asemenea notații ca cele despre Iustinian suspect de apropiate de cele "de partid" se oprește desprinderea de sistem a Soranei Gurian. Într-adevăr, în paginile jurnalului se consumă o luptă a scriitoarei cu sistemul ( își ascunde identitatea, dă mită, joacă teatru de mare cabotină, minte de stinge, totul pentru a convinge reprezentanții autorității s-o
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
le lase pe seama altora. Speriați de reacția scriitorilor, unii critici se justifică afirmînd că sînt obiectivi, mai bine zis, mai obiectivi decît scriitorii înșiși. Nu în acest sens trebuie înțeleasă distincția maioresciană dintre poeți și critici, cum că primii sînt opriți de la păreri corecte de o subiectivitate care le-ar lipsi celor din urmă. Sensul distincției este că subiectivitatea criticului e mai largă decît a poetului care este prizonierul unei singure formule. Nu toate însușirile prezintă același grad de importanță, deși
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
maniere elegante, bijuterii... M-a luat valul și... copilul nicăieri. Undeva în zare îi văd bicicleta cea nouă, mult mai mare decît ar avea nevoie. Merge cu o viteză nemaipomenită, întoarce cu o singură mînă... Îngrozită, încep să urlu: "stop, oprește, pune amîndouă mîinile pe ghidon, îți iau bicicleta și o dau altui copil, nu mai venim în parc". În fine, tot tacîmul. Ochelarii de soare mi-au căzut pe jos și am mai văzut doar cum îi strivește roata unei
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
Fragmentul din Omul pierdut ales pentru concursul de traducere "Don Quijote" de Ioana Zlotescu-Simatu, coordonatoarea operelor complete ale lui Ramón Gómez de la Serna, a fost o piatră de încercare pentru tinerii traducători, însă poate și o provocare ce nu se va opri aici. Stăruitoarea mea dorință de evadare nu găsise nici împrejurări, nici întorsături favorabile, dar eram deja ostenit de viața îndîrjită în credința că o să obțin vreodată ceea ce nicicînd nu se împlinea. Gîndindu-mă la asta, surîsul mi s-a căscat ca
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
preafrumoase: cea din pădurea adormită, ca și Frau Holle, ca și drăgălașa surioară a fraților corbi. Nu altfel mi le închipuiam pe Albă ca Zăpada ori Cenușăreasa, binențeles înainte de a se arăta drept ceea ce erau de fapt: prințese. Fata se oprise în capul scărilor și zâmbind către mine, întocmai ca acestea, îmi făcea semn cu degetul mic să mă apropiu. Când am ajuns lângă ea, mi-a prins obrajii în palmele ei atât de moi de parcă m-ar fi mângâiat și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
persoane de origini și aspecte varii, la fel de răbdătoare, cu siguranță, ca și mine, și grupul pe care-l formam a fost condus la un autobuz, iar autobuzul, după un drum nu din cale-afară de lung prin întunecimea nopții, s-a oprit în pragul instituției, unde cineva, strîngînd actele de identitate, ne-a repartizat în camerele cu uși ce etalau fiecare ditamai inscripțiile cu numele beneficiarului căruia îi era destinată.(...) În dimineața următoare, abia deschisisem ochii și mă întindeam un pic în
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
erau supravegheate și controlate de un personal extrem de eficient... A fost, cum am zis, o conversație plăcută. Mai mult ca sigur că și doamnei respective i-am plăcut. Cînd era pe punctul de a-și lua rămas bun, s-a oprit în ușă și m-a prevenit că în relațiile cu personalul - și în general cu orice fel de persoane - trebuia să mă abțin să folosesc limba țării pe care o învățasem cu atîta sîrg; nu de alta, dar ca să evit
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]