471 matches
-
administratorii, ofițerii de poliție și chiar armata pot fi adesea trimiși în diferite părți ale țării pentru a asigura un nivel mai ridicat de supunere. Dar faptul că regimul se poate baza pe un element al populației pentru a le oprima pe celelalte înseamnă că el se bucură de un oarecare sprijin din partea populației. Dacă nu ar exista niciun fel de sprijin, regimul nu ar putea găsi un număr suficient de mare de persoane pe care să se sprijine pentru a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
despotisme oriental à la française". Revoluția trebuia deci înfăptuită de acum înainte. Cât privește triumful, el se referă la intelighenția rusă, care descoperea concomitent că "barbaria" ce i se imputa din afară nu era definitorie pentru identitatea ei. Desigur, țarismul oprima societatea civilă, dar aceasta dădea semne de resurecție, ne asigură ideologii poporanismului, îndeosebi Herzen și Bakunin, de care autoarea s-a apropiat foarte mult. Impasul în care se găsea lumea franceză nu privea deci Europa toată. La Londra, o expoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
campanie pentru președinte.224 „Dimitry Medvedev, a câștigat alegerile cu un procent de 80% ...O mare parte a celor care erau împotriva lui Putin, au sugerat că alegerile nu sunt corecte, și că opoziția dar și presa opozantă a fost oprimată...." Era clar că Putin va continua să conducă Federația Rusă chiar dacă poziția s-a schimbat. Atât analiștii ruși cât și analiștii occidentali sunt de părere că trecutul lui Medvedev, care este legat în mare parte de afacerile private, cu o
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
se exprime. Dacă strivește viermi, înseamnă că elimină elementele nefaste și este angajat într-un proces de purificare, fără îndoială prea violent și prea radical; - când este strivit, înseamnă că, este sub tutela unei autorități mult prea puternice. Îi sunt oprimate atât gândurile, cât și acțiunile. Se întâmplă și ca cel ce visează să vadă o ființă dragă, chiar propriul copil, strivit de o mașină, un tren etc. Visul subliniază temerile sale profunde (angoasele referitoare la oamenii pe care îi iubește
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
-lea de a-l recunoaște drept principe al Transilvaniei în schimbul trecerii la catolicism. În luptele duse cu otomanii, el s-a definit tot timpul ca apărător al creștinătății, fiind văzut ca un mare războinic religios transnațional de către populațiile din Balcani oprimate de turci. Campaniile lui purtate ca membru al Sfintei Ligi creștine, alături de Vatican, Spania, Imperiul Habsburgic, statele germane, ducatele Toscanei, Mantovei și Ferrarei, Transilvania și Moldova au fost numite de istoricii europeni Ultima cruciadă - acesta este și titlul sub care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mitul statului ca arma organizațională înarmată a națiunii. Necesitatea națiunii de a se înarma cu un stat propriu a fost resimțită cu atât mai acut în partea central-răsăriteană a continentului european, în care națiunile au fost secole de-a rândul oprimate în "închisorile imperiale ale popoarelor", cum au fost denumite imperiile habsburgic, țarist și otoman. Națiunea română din Ardeal, de pildă, a cunoscut futilitatea petițiilor adresate autorităților imperiale, de la Supplex la Memorandum, în a ameliora condiția socio-politică și economică a comunităților
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Löwy, 1976, p. 86). Cel care a dat o soluție practică unei probleme teoretice aparent ireconciliabile a fost V.I. Lenin, prin a sa doctrină a dreptului la autodeterminare națională al popoarelor. Chiar dacă legitimează ideologic dreptul de separare politică a națiunilor oprimate de statele asupritoare și ordonă chiar declanșarea luptei împotriva asupririi naționale, "țelul socialismului" rămâne "nu numai lichidarea fărîmițării omenirii în state mici și a oricărui separatism al națiunilor, nu numai apropierea între națiuni, ci și contopirea lor" (Lenin, 1964, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a proceda este reducerea unei situații la absurd. Un autor raționează astfel: se spune că vălul trebuie proscris deoarece este un semn al puterii bărbaților. Legea exclude din școală fetele care se încăpățânează să-l poarte. Deci, femeile care sunt oprimate sunt pedepsite. 2. O altă modalitate de lucru este sublinierea contrastelor. Iată trei exemple: școala, care a admis totul începând cu anii '60, de la micul carnet roșu al elevilor și până la ideologia pedagogică libertară, care și-a lăsat subminate autoritatea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Oamenii se supun conducerii supreme ale unei voințe generale; acest lucru se numește ”reprezentarea unor interese speciale”, iar statul trebuie să îi supună pe acești oameni la tot felul de constrângeri, ba chiar să îi condamne la moarte, pentru a oprima această voință particulară. Partidele, sindicatele și celelalte tipuri de asociații nu pot intra asfel deloc în schema gândită de Rousseau. Oamenii trebuie la nevoie forțați să-și dorească ceea ce este bine și corect, ei nerecunoscând întotdeauna aceste lucruri. Ei trebuie
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
naturală pentru a dobândi libertăți civile superioare, el face acest lucru pentru că societatea al cărei membru este îl supune unor norme pe care el le-a acceptat de bună voie, și anume Legi fondate care îl eliberează și nu îl oprimă. Însă, odată ce legea este legitimată și adevărata lege este stabilită, libertatea lui Rousseau devine libertatea supusă legii. Omul este liber deoarece, atunci când legile guvernează și nu oamenii, el nu cedează în fața nimănui. Cu alte cuvinte, el este liber pentru că nu
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
favorizează forța prin cantitate). Dar paralelismul nu este perfect. Există o deosebire fundamentală între cele două cazuri, și anume aceea că instrumentele libertății nu îi ajută nici pe cei mulți, și nici pe cei puțini să reușească în a-i oprima pe ceilalți, în vreme ce, în numele și cu mijloacele specifice egalității, atât cei mulți, cât și cei puțini pot deveni înrobiți. Astfel, deosebirea constă în aceea că în timp ce principiul libertății nu poate fi răsturnat - în activitatea practică -în opusul său perfect, principiul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Jean-Jacques", dar cu mai multă ținută morală, constanță și măsură. În anul 1793, Fichte pe atunci în vârstă de 31 de ani lansa la Zürich primul său manifest politic pentru Germania, intitulat: "Libertatea de gândire, reclamată principilor Europei care o oprimă". Revendicând acest drept nelimitat al spiritului, Fichte a evitat orice cuvânt jignitor la adresa principilor, având în vedere că în Germania cei mai mulți dintre ei au știut să respecte libertatea de gândire. El afirma că mișcarea de emancipare nu poate fi oprită
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
rădăcina răului postmodern, a pierderii sensului, a depresiei și devitalizării, a formei de spectacol, de sex și de drog ca posibile refugii. În esență condiția postmodernă întruchipează, ironic sau nu, starea în care discrepanța dintre material și spiritual începe să oprime istoria umană și să destabilizeze opțiunile viitoare, să le pună sub semnul întrebării" (V.N.). Încît ne întrebăm, alături de profesorul de la catedra "William J. Byron. Distinguished Profesor of Literature", dacă această condiție postmodernă mai face încă parte din istoria culturală. O
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nesfârșit sfera de acțiune. Lăsat nesupravegheat, el trece curând peste limitele care îi circumscriu sarcina; crește peste măsură numărul și bogăția agenților săi; nu mai administrează, ci exploatează; nu mai judecă, ci persecută sau se răzbună; nu mai protejează, ci oprimă [...]. Poate oare exista libertate acolo unde, pentru a susține cheltuieli enorme, guvernul, forțat să preleveze tributuri enorme, se vede redus la a recurge la contribuțiile cele mai insultătoare, la monopolurile cele mai nedrepte, la birurile cele mai odioase; să invadeze
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
gospodăriei, în timp ce femeia era casnică, având grijă de casă și de copii. Dar reprezentanții elitei intelectuale de stânga cu o anumită influență, precum Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, începeau să provoace acest gen de societate "burgheză", care, susțineau ei, oprima clasele muncitoare, femeile și alte minorități și îi transforma în sclavi ai statului, ai clasei burgheze și ai familiei patriarhale tradiționale. Aceste idei făceau parte din curente mai mari din lumea occidentală unde atât marxismul cât și interpretările de stânga
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a statului austro-ungar. Jurnalistul își face intrarea în publicistica politică printr-un articol manifest prin care solicită convocarea unui congres al românilor din Imperiu pentru a-și face cunoscute revendicările sociale, politice și naționale. Susținând solidarizarea românilor cu celelalte popoare oprimate din imperiu, gazetarul încadrează revendicările acestora în climatul mai larg al mișcării europene pentru cucerirea libertății și a independenței naționale. Ceea ce caracterizează acțiunea lui Eminescu din această vreme afirmă G. Călinescu este maturitatea gândirii sale pe atunci revoluționar-burgheză și un
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Valeriu Martinescu). Paginile sale rămân prețioase tocmai prin ,,sinceritatea subiectivă” cu care își expune ,,veninurile”, adâncindu-se până la percepția straturilor obscure. Totuși, urmărita ,,prezență de intensitate” a sufletului, ca și vivacitatea revoltei împotriva tuturor formelor care îl încorsetează și îl oprimă pe om, cu greu își păstrează forța în angrenajul eteroclit al comunicării fără frontiere, cu atât mai mult cu cât aceasta se combină cu o arguție ce îl definește (sensibilitatea ideatică a poeziei-eseu, îi spune M.) și sfârșește în prolixitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
și susținătorilor săi cât și opozanților (nu și lui Ovidiu însă), aceasta începea să se diferențieze în mod fundamental în cazul implicațiilor politice. Augusto era extrem de hotărât să urmeze în continuare buna tradiție republicană, considerând că i-a redat republicii, oprimată de dominația facțiunii , libertatea antică: "... rempublicam a dominatione factionis oppressam in libertatem vindicavi"129. Alta era convingerea unor cercuri aristocratice de viță mai veche care se vedeau puse în umbră de personalitatea tot mai puternică a împăratului. Tocmai asupra conceptului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
literara ci a Îndruma și critica literară, fiecare Învață pe fiecare și toți rămân repetenți, cam aceasta este concluzia privind comportamentul cel mai răspândit În publicistica vremii; iată-l, de pildă, pe Geo ȘERBAN 83, reabilitând recenzia, specie analitică Îndelung „oprimată” de critica burgheză; reactualizarea era necesară tot din motive de accesibilitate și educare a „masselor”; se dau, În același timp, sfaturi cronicarilor din provincie sau celor din presa cotidiană: „Nu poate fi vorba de a pune bariere definitive Între recenzie
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
versurilor, a cîntecelor și discursurilor nepoliticoase care au fost spuse și făcute în defavoarea memoriei sale. El a fost, în timpul vieții sale, atît de absolut încît a trecut pe deasupra tuturor legilor pentru a-și impune voința. Prinții și nobilimea au fost oprimați. Parlamentele nu mai aveau putere: ele erau obligate să primească și să înregistreze toate edictele, oricare ar fi fost ele, atît de puternic și absolut era regele. Clerul era aservit în mod rușinos voinței regelui: numai cît cerea vreun pic
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Luminilor și al valorilor dominante ale burgheziei, se afirmă revoltele romantice. Poeți și scriitori, de la Lamartine la Hugo și de la Musset la Vigny, muzicieni ca Berlioz, pictori ca Delacroix, au aceleași idealuri: exaltarea forțelor sentimentului și ale individului, cultul poporului, oprimat în afară, în Grecia, Polonia, Italia, victimă a egoismului celor avuți în Franța însăși. În tineretul din școli, în acest segment al populației urbane care participă la aspirațiile și la dezbaterile timpului, romantismul găsește un ecou larg. El este inseparabil
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în Regat se introduseseră formele noi, care distruseseră ori amenințau clasele vechi, pozitive, boieri, meseriași, țărani, răzeși, din care se recrutează, dezrădăci-nîndu-se, scriitorii. Scriitorii vremii reprezintă durerile mari și ridicolele produse de îmburghezire a țării. În Ardeal însă, poporul român, oprimat de unguri, e tot în situația de mai înainte, - numai cât acum, după 1848, spiritul "revoluționar" nu mai "domnește în lume", iar literatura o fac fiii de țărani, care, ca și mai înainte, sunt legați de clasa lor, nu se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a Actului de Unire, apreciat drept un atentat asupra „statalității moldovenești” - au un caracter propagandistic stalinist, plasându-se în afara oricărei dezbateri științifice. Aceeași propagandă este reluată în ce privește situația Basarabiei în cadrul României întregite, prezentată ca un teritoriu cucerit, populația moldovenească fiind oprimată de regimul reacționar român de la București. Trebuie precizat că Marea Unire s-a realizat la sfârșitul unui război cu consecințe grave asupra venitului național, a finanțelor publice. Din motive obiective și subiective, unificarea celor patru regimuri administrative, și nu numai
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
după un război întreprins cu eforturi mult deasupra forțelor sale, a văzut cu profundă emoție prăbușirea Imperiului Rusiei și eliberarea populației românești din Basarabia pe care, în plină Europă și în plin secol al XX-lea, țarismul o izola și oprima încă prin procedee asiatice. Pentru fiecare român a constituit aceasta singura bucurie a acestor ani de doliu și tristețe, iar Guvernul Regal n-a avut de la început decât singura dorință de a vedea Basarabia bucurându-se în sfârșit de libertățile
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
altă explicație funcțională a fenomenului religios, sintetizată în celebrul aforism „religia este opiu pentru popor”. În societățile bazate pe oprimare, funcția compensatorie a religiei este utilizată de către clasa dominantă ca un instrument eficace de integrare ideologică și socială a claselor oprimate într-o organizare socială care le dezavantajează: ea promovează nonacțiunea, acceptarea. Structura schemei funcționaletc "Structura schemei funcționale" Spre deosebire de schema cauzală, schema funcțională are o structură complexă. Ea reprezintă în fapt un model de sistem, cuprinzând următoarele elemente fundamentale: sistemul, cerința
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]