510 matches
-
să le fie permisă construirea unei biserici ortodocse etiopiene în Mecca (oficial Makkah) dacă musulmanilor le-ar fi permisă construirea unei moschei în Axum. Legătură lui Axum cu Islam este foarte veche. Conform lui Ibn Hisham, când Muhammad a întâlnit oprimare din partea clanului Quraish, a trimis un mic grup în care se afla și fiica sa Ruqayya li soțul ei Osman ibn Affan, căruia Ashma ibn Abjar, rege al Axumului, i-a oferit refugiu și protecție, refuzând cererile clanului Quraish de
Axum () [Corola-website/Science/299873_a_301202]
-
și colectivă, potrivit muncii individuale sau în grup, reducerea taxelor generale la minimum, suprimarea parazitismului și a mizeriei ... Deoarece religiunea de stat e înseamnă violarea conștiinței, centralizarea administrativă înseamnă castrarea libertății. Instituțiuni funebre, purcese dintr-una și aceeași patimă a oprimării și intoleranței, a cărei roade otrăvitoare arată bine analogia! Religiunea de stat a dat naștere inchizițiunii; administrațiunea de stat a dat naștere poliției." "Secretul ecuației între cetățean și stat, precum a celei între enoriaș și preot, între avocat și judecător
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, metoda teatrală care implică participarea activă a spectatorilor la desfășurarea spectacolului. Artiștii prezintă pentru, sau aleg împreună cu o comunitate, o situație de oprimare sau de nedreptate care afectează comunitatea respectivă. Spectatorii au dreptul să oprească acțiunea piesei și să ceară să intre în rolul persoanei oprimate, pentru a încerca să schimbe situația. Spectatorul nu va oferi soluția doar verbal, ci va trebui să
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
important că este acțiune!” (Boal 1979, 98) Pe langă teatru-forum, Boal va dezvolta tehnici paralele, unele pornind de la scenarii propuse de persoane din public și jucate de actori, altele de la tablouri vivante, în care persoane oprimate construiesc reprezentări vizuale ale oprimării și potențiale schimbări. Exemplele cele mai de succes ale implementării acestor proiecte teatrale sunt cele realizate însă în parteneriat cu statul, nu în lupta cu acestă: campaniile de alfabetizare din anii 1960 din Peru și <spân lang="ro-RO"><i>Teatrul
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
i>opresor-oprimat</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> că o realitate duală, explicată biografic și cultural, valabilă de generatii (opoziția între stăpânul de plantație și țăranul fără pământ). Oprimarea este astfel motivată mai degrabă prin patologizarea opresorului, care suferă în aceeași măsură cu oprimatul (Freire 1994), decât prin analizarea și opoziția față de raporturile între forțele de productie specifice contextului istoric și geografic, care înlesnesc formă de exploatare respectivă. Sociologul
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
productie specifice contextului istoric și geografic, care înlesnesc formă de exploatare respectivă. Sociologul F.J. Tester observa la rândul sau faptul că teoria anti-opresivă tinde de multe ori, în special în interpretarea să occidentală, să patologizeze atât opresorul cât și oprimatul - „oprimarea” este văzută ca o boală, iar comunități întregi ajung să fie văzute drept „probleme” sau „suferinde”, așteptând să fie „salvate” (Tester 2003, 128). În același timp, Tester observa că posibilitatea reală pentru un individ sau un grup de a ieși
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
o boală, iar comunități întregi ajung să fie văzute drept „probleme” sau „suferinde”, așteptând să fie „salvate” (Tester 2003, 128). În același timp, Tester observa că posibilitatea reală pentru un individ sau un grup de a ieși din starea de oprimare depinde fundamental de condițiile lor materiale. Inclusiv posibilitatea de afirmare a propriei perspective și de negociere a spațiului politic, ține în cele din urmă de condiția materială și de posibilitățile financiare ale individului sau grupului respectiv, fapt ce ne întoarce
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
și de posibilitățile financiare ale individului sau grupului respectiv, fapt ce ne întoarce desigur la o analiză a raporturilor de clasă și a forțelor de productie:</spân></spân></spân></p> „Capacitatea unei persoane de a-și rezolva propria situație de oprimare este în mare măsură rezultatul resurselor materiale și non-materiale la care o persoană are acces. Justiția redistributivă este absolut esențială pentru rezolvarea oprimării. Ne întoarcem la (sperăm forme sofisticate de) analiza de clasă și culturală în relație cu puterea și
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
forțelor de productie:</spân></spân></spân></p> „Capacitatea unei persoane de a-și rezolva propria situație de oprimare este în mare măsură rezultatul resurselor materiale și non-materiale la care o persoană are acces. Justiția redistributivă este absolut esențială pentru rezolvarea oprimării. Ne întoarcem la (sperăm forme sofisticate de) analiza de clasă și culturală în relație cu puterea și justiția socială.” (Tester 2003, 130-131) Evacuarea perspectivei materialist-istorice și a unei analize de clasă este caracteristică pentru felul în care au fost preluate
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
mijloc occidentale, care a constituit principalul public al atelierelor lui Boal în perioada exilului.</spân></spân></spân></p> „Principiul pe care Boal îl aplică în prezent exercițiilor sale de teatru-forum, este acela pe care îl numește „polițistul din cap” sau oprimarea internalizată. Cu alte cuvinte, mai bine sau mai rău, teatrul-forum de astăzi constă în psihodrama corectă politic (în stil Nord-American/Vest-European) pentru grupuri privilegiate (precum profesorii și studenții universitari) din țările „imperialiste”, cărora li se oferă următoare iluzie confortabilă: toate
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
naștere la patologizara oprimaților criticată de Mutnik sau Tester. Deși Schutzmann (în Cohen-Cruz et al. 1994) argumentează că această schimbare paradigmatica ar fi fost adaptarea lui Boal la noul context occidental, aceasta aserțiune nu se susține, deoarece nouă interpretare a oprimării nu a venit doar în urma unei schimbări geografice, ci în special a unei schimbări a clasei sociale din care făcea parte publicul sau. Dacă ar fi lucrat cu clasa de mijloc din Brazilia, sau chiar cu soțiile generalilor din armată
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> - în urmă piesei municipalitatea a montat fântâni cu apă potabilă în cartier. În al doilea rând o reușită de ordin simbolic, spectacolul izbutind să demaște oprimarea sistemică și felul în care inclusiv studenții și profesorii universității sunt parte complice din sistemul represiv. </spân></spân></spân></p> Conform lui Amkpa, <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>TFD</b
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
traumatice, având în vedere contextul de ocupare în care trăiesc, actorii improvizează pe loc reprezentări vizuale ale istoriilor respective. Cu toate că nu au un mesaj direct revoluționar, spectacolele respective au un important rol de vindecare/ recunoaștere/ afirmare publică a traumelor și oprimării, si coagulează comunitățile în jurul rememorării unor experiențe violente comune.</spân></spân></spân></p> Principala realizare a <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>Freedom-Theatre</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
ro-RO"><b>Sendero Luminoso</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Teatrul inițiat de Zavala a fost un teatru de propagandă, care pe de-o parte explică contextul de oprimare și exploatare și pe de altă parte îndemna la lupta revoluționară și la înrolarea în mișcare. Din punct de vedere estetic, a preluat formule clasice, pe care, asemeni modelului propus de revoluția culturală chineză, dar și teatrului anarhist latino-american, le-
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
a> este înființată de ele și asumată deschis că feministă, e motiv de bucurie, mândrie, speranța, sărbătoare.</spân></spân></spân></spân></spân></p> Istoria etniei rome în arealul geografic denumit astăzi România e un torent de forme de abuz și oprimare, de cele mai multe ori instituționalizate: 500 de ani de sclavie cu crimele, violurile, maltratările, vânzările, castrările și umilințele aferente, deportare și ucidere în masă în holocaust (<spân lang="ro-RO"><i>Porajmos</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
care iau avansurile ei drept simple dovezi de prietenie și cum a pierdut „șirul gagicilor” pe care obișnuia să le treacă într-o agenda. Poziția ei, mai complicată chiar decât a Vanessei, e construită la intersecția dintre trei axe de oprimare, pentru că este romă, femeie și lesbiana. Iar ea se întreabă cu un umor amar: </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>„Adică sunt mai țigăncușa decât drăguță? Sau mai
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
istoriei și caracterizată prin luarea drept obiectiv a punerii în comun a mijloacelor de producție și de schimb, ca și prin repartiția echitabilă a bunurilor. Ea luptă pentru emanciparea muncitorilor și țăranilor, pentru o lume fără clase sociale și fără oprimare. Pentru Marx, care a stabilit și definit esența mișcării socialiste, socialismul implică, în final, eliminarea pieței, a capitalului, a muncii ca marfă și chiar a banilor. Principalii socialiști marxiști au fost: Karl Marx, Friedrich Engels, Paul Lafargue, Rosa Luxemburg, Karl
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
sferei publice. Cu alte cuvinte, pentru abordarea clasică-funcționalistă a familiei-unde importante sunt noțiunile de echilibru și stabilitate a sistemului- societatea se bazează pe o discriminarea de gen fundamentală dar care este funcțională. Feminismul atacă această imagine „normală” a subordonării și oprimării femeii în familia patriarhală. Analizele realizate dintr-o perspectivă sensibilă la gen arată că biologia distinctă a femeilor (nașterea și creșterea copiilor) le face într-adevăr diferite pe femei dar că în plan social această realitate este modificată prin intermediul schemelor
Familie () [Corola-website/Science/308591_a_309920]
-
muniție, dar au fost uciși pe loc. Un efect important al insurecției cretane, și mai ales al brutalității cu care a fost ea înăbușită de turci, a fost creșterea atenției publicului european, și mai ales a celui britanic, în problema oprimării creștinilor din Imperiul Otoman. „Oricât de mică era atenția dată de poporul englez afacerilor Turciei ... s-a văzut suficient din când în când încât să se producă o impresie vagă dar generală că Sultanii nu-și îndeplineau «promisiunile solemne» date
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Muncitor, sindicat, A.R.L.U.S. - Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică etc.) menționarea „naționalității” și a numelui de familie anterior erau obligatorii. Evreii comuniști care reușiseră să se mențină în Partid erau folosiți ca instrumente de intimidare și de oprimare a evreilor recalcitranți. În ceea ce privește relațiile noului regim cu cultele religioase, se poate afirma că încercările comuniste-securiste de a se infiltra în Biserica Ortodoxă Română au fost încununate cu succes. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, legată de Roma și de
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
ideea panslavismului căpăta rădăcini la Sankt Petersburg. O putere centrală a „Uniunii Multinaționale Dinastice Ruse” dorea să unifice țara mare și eterogenă. Finlandezii, care se bucuraseră de largi puteri locale și autonomie, au denumit politica de integrare „Prima Perioadă de Oprimare, 1899-1905”, și au început să pregătească pentru prima oară o separare de Rusia și suveranitatea Finlandei. Lupta pentru putere a dus la apariția diferitelor grupări politice finlandeze în funcție de raportul dorit de ele cu Rusia. Cel mai radical, mișcarea activistă, includea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cu statul lor. Împreună, aceste evoluții politice au dus la condiții care au încurajat o luptă pentru conducerea statului finlandez în cei zece ani dinaintea prăbușirii Imperiului Rus. Programul mai sever de rusificare, denumit de finlandezi „a Doua Perioadă de Oprimare, 1908-1917”, a fost oprit la 15 martie 1917 prin înlăturarea țărului rus Nicolae al II-lea. Motivul imediat pentru prăbușirea Imperiului Rus a fost criza produsă de înfrângerile militare din războiul împotriva Imperiului German și de dorința de încheiere a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de alianțe și cuceriri, lituanienii preiau tot mai mult din Rusia Kieveană și astfel vor deține un teritoriu care se întinde de la Marea Baltică până la Marea Neagră. După asasinarea sa, Gediminas este succedat de fiul său, Algirdas, care duce o politică de oprimare a ordinelor călugărești, dar succesorul său, Jogaila, intră în relații cu Ordinul teutonic, încheind înțelegeri secrete cu acesta. Unchiul său, Kęstutis, îl ia prionier și izbucnește un război civil, în urma căruia Kęstutis este capturat și condamnat la moarte, dar este
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
a urmat ocupării capitalei Ani de către selgiucizi în 1064, când populația a emigrat spre Cilicia, Crimeea și Polonia. Al doilea exod, după invazia tătărească din 1239, a avut ca direcții Polonia și Moldova. Al treilea exod, în 1299, motivat de oprimările suferite sub tătari, s-a îndreptat spre Crimeea, unde s-a format o colonie comercială ulterior în legătură cu Moldova. Al patrulea exod s-a datorat cutremurului din 1319, care a distrus orașul Ani, precum și foametei provocate de acesta. Ultimul exod a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
armean. Iar compatriotul lui, András Veres, semnalează armeni și în Bistrița începînd din sec. XVI. Iorga menționează, de asemenea, negustori armeni în Alba Iulia prin 1678, precum și în Făgăraș. Invazia regelui polon Albert în Moldova (1497), urmată de persecuții și oprimări, a făcut ca 700 de familii de armeni să fugă din Suceava în Transilvania, Ungaria și Galiția. La acestea trebuie adăugate cele cîteva sute de familii refugiate după prigoana din 1551 și după răscoala lui Hîncu. Abia în sec. XVII
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]